Ceremonia de la Abatia Neumunster din Luxemburg a pus capat unei perioade de aproape zece ani de negocieri dure in care, de multe ori, capacitatea noastra de a ne integra in familia europeana a fost pusa la indoiala. Dintre fostele tari socialiste, Romania si Bulgaria au fost ultimele admise in acest club select ce acopera batranul continent. Ba chiar, la un moment dat, prin comisiile Ue, se vehicula propunerea disocierii celor doua state, Romania urmand sa mai astepte integrarea. Amanarea primirii "copilului-problema al Europei", dupa cum ne-a botezat fostul comisar pentru Extindere al Ue, Gunther Verheugen, s-ar fi impus pentru mai multe motive. Ue nu este o societate de binefacere si membrii sai nu doresc sa suporte costurile aderarii unei tari incapabile sa respecte aquis-ul comunitar si sa-si rezolve problemele majore ale dezvoltarii economice. Ue a reprosat Romaniei ineficienta administratiei si a justitiei, coruptia generalizata, nepasarea fata de mediul ambiant, discriminarile fata de minoritati, limitarile libertatii de expresie, slaba protectie a copilului s.a.m.d. Situatia economica a tarii este si ea o problema, Pib-ul Romaniei fiind doar de 30% din media comunitara. Se stie ca tarile care au aderat deja au resimtit greu socul, inregistrandu-se un val de scumpiri greu de suportat pentru paturile mai sarace ale populatiei.
Romania nu putea rata insa aceasta sansa istorica de a-si regasi locul in Europa unita. Anii de comunism nationalist si balbaielile postrevolutionare au instrainat-o de lumea democratica a Europei civilizate, transformand-o intr-o insula a dezolarii si mizeriei. Preluarea puterii de catre nomenclaturistii comunisti de rang secund, dupa caderea lui Ceausescu, a generat un handicap greu de depasit in raport cu celelalte state estice, noua clasa dominanta intarziind constient orice efort de aliniere la democratia occidentala, pana la impartirea, in folos propriu, a patrimoniului comun. Lipsa unei legi a lustratiei a facut posibila mafiotizarea structurilor puterii, imprimand tarii o configuratie sociala inacceptabila, in contextul civilizatiei europene moderne. Romania s-a miscat lent spre Europa si Nato, doar la presiunile externe si in conjuncturi ce au favorizat-o. Este drept ca atat Nato, cat si Ue au fost mereu interesate ca tranzitia romaneasca sa reuseasca, avand nevoie atat de pozitia geostrategica a tarii, cat si de potentialul ei socio-economic. Nato si Ue au sprijinit direct initiativele politice romanesti, menite sa deblocheze fundatura in care a fost impinsa tara, de mostenitorii lui Ceausescu.
Actul semnat la Abatia Neumunster de presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu-Tariceanu reprezinta un semn de incredere al Europei in vointa romanilor de a face parte din comunitatea parasita fortat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Dar Ue nu a facut acest "dar pascal" gratuit. Democratia occidentala este pragmatica si rationala. Romania va fi, in continuare, monitorizata la sange, orice poticneala in anul si jumatate pana la integrarea efectiva (1 ianuarie 2007) putand declansa clauza de salvgardare care duce automat la amanarea aderarii. Noua putere politica, instalata la Bucuresti dupa alegerile din noiembrie 2004, trebuie sa demonstreze ca vointa sa de transformare a societatii romanesti are acoperire in fapte. Ue vrea ca, in termene precis stabilite, reformele din economie, justitie, administratie, mediu, discriminare etc. sa fie finalizate. Pana in 2007, legislatia romaneasca trebuie sa fie in deplina concordanta cu aquis-ul comunitar. Romania va trebui sa demonstreze ca poate sa absoarba si sa administreze transparent fondurile europene care, pentru destula vreme, vor fi mai mari decat contributiile ei la bugetul comun.
Actualii guvernanti s-au angajat sa respecte scrupulos termenele fixate, pregatind concomitent populatia tarii pentru socul integrarii. Alinierea la Europa Unita solicita o schimbare rapida a mentalitatilor, prin insusirea organica a valorilor definitorii ale acesteia: respectul drepturilor si libertatilor fundamentale, democratia, statul de drept, economia de piata si modelul social comunitar. Aceasta inseamna ca trebuie sa abandonam clasica inertie romaneasca, indolenta si clientelismul, tentatia lucrului de mantuiala, ocolul legii si discriminarea. Cu integrarea, un nou destin romanesc poate fi croit. Mihai-Razvan Ungureanu, ministrul de externe al tarii, observa de altfel ca evenimentul din Luxemburg "reprezinta consacrarea eforturilor din ultimii cincisprezece ani, ale intregii societati romanesti, in scopul reintoarcerii la adevaratul destin al Romaniei, cel european".
La Schengen, cu ocazia semnarii tratatului de aderare, au fost plantati douazeci si sapte de arbori ce reprezinta numarul tarilor Ue din care fac parte, din ianuarie 2007, si Romania si Bulgaria. In Romania, ca si in Bulgaria, ratificarea aderarii a fost sarbatorita cu spectacole, conferinte, recitaluri. Primirea in Ue este realmente un prilej de bucurie populara. Dar greul abia de acum incepe. Orice greseala in transpunerea clauzelor de aderare va fi amendata cu strictete. In noiembrie, Comisia Europeana va da publicitatii Raportul anual de tara, in care vor fi consemnate reusitele si nereusitele Romaniei. In anul urmator vor fi simtite primele efecte majore ale integrarii. Efecte dure pentru nivelul de trai si piata muncii. Efectele pozitive se vor simti abia peste cativa ani. Sansa insa nu trebuie ratata, pentru ca alta se va ivi si mai greu.