"Lumea stie de dr. Ciomu, dar sunt sute de Ciomu anonimi, care pun zi de zi viata bolnavilor in pericol"
Cu mici variatii, criza din sistemul sanitar al Romaniei tine de peste 50 ani. Ultimul deceniu si jumatate a adus insa un plus de culoare in acest "joc de societate": ministrii doctori de stanga, de dreapta sau de centru, politizand cum a stiut fiecare actul medical, au facut sa scada calitatea invatamantului de profil, sa avanseze mica si marea coruptie din spitale si policlinici, sa duca la formalizarea la maximum a institutiei medicului de familie. Au declansat scandaluri de presa datorate unor mari greseli medicale, in urma carora au pierit sau au ramas handicapati nenumarati pacienti. Nu vom insista pe acest aspect al unei realitati bine cunoscute. Ni s-a parut mai potrivit sa evidentiem situatia actului medical din "linia intai" a luptei cu bolile, care sunt tot mai multe si tot mai agresive. Un medic de tara, cum e Cornel Munteanu din Barbatesti, judetul Gorj, a dorit sa-si exprime, fara prejudecati si fara menajamente, opinia. Doctor in medicina si medic primar la Spitalul din Tg. Carbunesti, este cunoscut in toata zona pentru competenta lui profesionala de exceptie, pentru dinamismul sau neobisnuit, pe meleagurile amortite, pe unde si-a petrecut copilaria, in urma cu peste un veac, marele poet Tudor Arghezi. Practic, targusorul Tg. Carbunesti a ajuns - si prin dezinteresul primariei locale - un spatiu trist, al abandonului generalizat.
Nascut in 1940, Cornel Munteanu a studiat medicina la Cluj-Napoca. Desi, potrivit rezultatelor din foaia matricola, ar fi putut sa practice medicina interna in orice mare oras al tarii, el a ales sa ramana la tara, in avanpostul unui apostolat plin de frustrari, dar si de satisfactii profesionale. Ca orice doctor de moda veche, Munteanu are o pregatire multidisciplinara, de mare clinician. Este autorul unor premiere absolute in domeniul investigatiilor moderne din judetul Gorj (a facut primele punctii hepatice si sternale, primele ecografii, gastroscopii etc.). Elev al stralucitilor profesori transilvaneni, creatorii marii scoli de medicina din Cluj (Hateganu, Goia, Fodor, Nana si altii), Munteanu descrie sistemul medical actual din interior, intrebandu-se de ce nu sunt cooptati in minister si profesionisti de la "talpa Sanatatii" - cei care stiu cel mai bine ce este de facut pentru iesirea din criza. Exemplul ministrului Agriculturii, care si-a luat drept consilier un taran, i se pare demn de urmat. Liberal convins inca din 1990, el ii cere actualului ministru, Mircea Cinteza, sa comunice mai mult cu tara.
"Multi oameni au murit cu zile, doar pentru ca au nimerit pe mana unor doctori incapabili sa vada in profunzime actul medical primar"
- Vom spune cititorilor ca, la venirea dvs. in spitalul din Tg. Carbunesti, ati gasit aparate inchise in magazie, medici buni, dar lipsiti de interesul de a iesi din granitele specialitatii lor, o atmosfera de prudenta exagerata. Erau anii 60 si erati "copilul teribil" al lumii spitalicesti din Gorj. Va mai amintiti?
- Aveam 23 de ani si eram "bun la toate". Prinsesem liceul cu zece clase, dupa sistemul sovietic (sotia imi spune ca n-am treapta a doua...). Cum am intrat in cabinet, directorul mi-a pus si sectia de pediatrie in brate. Pentru ca faceam garzi, a trebuit sa invat tot ce trebuie ca sa asist la nevoie o nastere, fara sa mai chem specialistul care facea naveta. Insotindu-mi bolnavii la radiologie, am invatat sa fac radiografii, radioscopii, colecistografii si tot ce tinea de domeniu. In pornirea mea de a fi cat mai bine pregatit, m-am facut util in salile de operatii, unde chirurgii ma chemau sa dau anestezii cu eter, singurele practicate pe vremea aceea. Mi-a placut si mi-era jena sa apelez mereu la specialisti, cu exceptia cazurilor grave. Din intamplare, am descoperit in magazie un electrocardiograf. Cu sprijinul unui medic cunoscut in zona, Ilarie Popescu, pe care-l vizitam la Tg. Jiu in serile libere, mi-am insusit tehnica interpretarii electrocardiogramelor. Am urmat doi ani de secundariat la Craiova, unde m-am pus la punct si cu endocrinologia si cu bolile de nutritie. Mai tarziu, cu sprijinul marelui cardiolog clujean Stancioiu, am urmat trei luni de specializare in ecografie, chiar daca nu era nici o speranta sa avem un ecograf la Tg. Carbunesti. Insa doream sa invat, sa stiu, sa rastorn muntii. Am facut stagiul de cardiologie cu celebrul medic Ion Vasilescu din Craiova, elevul lui Lian, marele profesor francez. De la el am invatat sa imit din buze bataile inimii, pentru a pune diagnosticul - o adevarata piatra de incercare pentru orice clinician care se respecta.
- Tanar si nelinistit, plin de avantul de a le face pe toate, obsedat de performanta intr-un mediu al minimei rezistente. Traiati oare un complex al provinciei?
- Bine ar fi sa traiasca si tinerii medici de astazi acest complex! De fapt, era vorba, cred, de ambitia de a face lucrurile bine. De mila crestineasca pentru taranii bolnavi din imprejurimi, pe care nu doream sa-i trimit din doctor in doctor, decat daca era strict necesar, si numai la o adresa exacta. De felul in care am fost crescut si educat intr-o familie sanatoasa de la tara. De modelul profesional pe care mi-l insuflasera profesorii mei clujeni. Oare nu era normal sa fiu eu cel dintai care sa stie ce are omul si unde sa-l trimit? Cine sa-mi spuna "de cine tine" un bolnav sau altul? De prea multe ori au murit oameni cu zile, doar pentru faptul ca au nimerit pe mana unor practicieni incapabili sa vada in profunzime actul medical primar.
- Vorbiti de o lume despre care nu stim mare lucru. Cum a fost posibil sa faceti atatea cursuri de perfectionare in timpul dictaturii?
- Cine dorea sa invete avea drumul deschis. La fiecare doi ani am facut cate un curs de perfectionare. Dar sa nu vorbesc despre mine; dau exemplul doctorului Balteanu de la pediatrie: el avea mai multe cursuri de perfectionare decat toti doctorii spitalului nostru la un loc. Asta a fost vremea noastra: daca ai vrut sa faci, te-ai dus la cursuri. Si ai reusit un lucru extraordinar: sa afli cat stii. Ca sa-ti dai doctoratul era si mai greu; teza mea, cu o tema din cardiologie, a fost rezultatul catorva ani de cercetari, sinteza a sute de cazuri. Am auzit ca astazi circula teze facute de profesori si apoi vandute doctoranzilor. In plus, multi dintre cei care se falesc cu titlul de doctor in medicina sunt de fapt doctori in istoria medicinei.
"In spitalele mici, de provincie, sunt sectii si specialitati care merg mai slab decat acum 40 de ani!"
- Dupa modelul spitalului din Tg. Carbunesti, exista zeci de alte unitati in tara. Problemele par a fi similare la Tandarei, Faurei sau Odorhei.
- O caracteristica surprinzatoare in toate aceste mici spitale uitate de Dumnezeu este descresterea interesului pentru medicina. Oamenii nu mai au dorinta de a se pregati, nu mai au ambitia de a iesi in fata. Daca intr-un astfel de loc existau altadata o chirurgie, o ginecologie si o radiologie de performanta, o sectie de interne foarte buna, cu clinicieni de valoare, astazi lucrurile sunt mult mai slabe. Pot sa dovedesc ca in spitalele mici de provincie sunt sectii si specialitati care merg mai slab decat acum 40 de ani! Oamenii isi iau primariatul cu multa usurinta, peste noapte. Nu putem accepta ca un medic slab de azi, care, sa zicem, lucreaza cu un ecograf defect doar pentru a-si pacali pacientii - oameni simpli de la tara - sa devina maine un medic primar onest si valoros. Daca as fi ministru, din trei in trei ani i-as obliga sa se duca la cursuri. Macar pe ai mai de frunte.
- Daca veni vorba de ministru, aveti acum un liberal la carma. Ce ar trebui sa afle d-l Cinteza, de la un fruntas local al Pnl, ca dvs.?
- Ca medicina in ambulatoriu e la pamant. Adica cei mai multi medici din dispensare, pe langa lipsa lor cronica de pregatire, mai sunt si chiulangii: nu prea stau pe la serviciu. Cand ii cauti, sa-i intrebi ceva despre un bolnav, nu-i gasesti. Le e teama sa-si practice meseria. Am bolnavi care vin de la 30 km, sa le fac o infiltratie, numai pentru ca doctorul satului, devenit medic de familie, nu indrazneste. La tara nu se mai fac tratamente, fiindca cei doi asistenti dintr-o comuna ce se intinde pe 10-12 km nu fac fata. N-au masina, n-au motocicleta, n-au sareta, n-au nimic. Cand ambulatoriul nu merge bine, e normal ca spitalele de transee, ca al nostru, sa fie supraaglomerate, iar medicamentele sa se termine in cateva zile. Un alt lucru pe care ar trebui sa-l stie d-l ministru este ca multi dintre conducatorii spitalelor de provincie sunt de regula din aceia care au intrat la Medicina dupa cartea de liceu: care scria mai aproape de ce era scris in carte lua nota mai mare. Atunci nu se dadeau probleme, nu te forta nimeni sa-ti pui mintea la contributie, intrau doar tocilarii. O speranta exista in masurile luate recent in invatamant. Se pare ca rezidentiatele extinse, anii lungi de pregatire ce se preconizeaza vor aduce schimbarea asteptata. Cu conditia sa vina macar doi absolventi intr-o sectie, sa fie puternici, altminteri "sefii" de azi nu le vor permite sa schimbe nimic. Functioneaza pe scara larga o conspiratie a mediocrilor care stiu sa franeze, sa marginalizeze, sa taie elanul celor entuziasti.
"Taranii vin la doctor cand aproape nu se mai poate face nimic,
cand se prabusesc in brazda"
- Care este starea de sanatate a taranilor din Gorj, doctore?
- Taranii nostri sunt plini de boli, domnule. Domina reumatismul, urmat de bolile de inima, de stomac si de nutritie. Oamenii se alimenteaza prost, se trateaza prost, pentru ca nu au bani de medicamente scumpe si bune, vin la doctor cand aproape nu se mai poate face nimic, cand se prabusesc in brazda. A crescut consumul de alcool si de tutun, mai ales in randul femeilor, iar in ultimul timp, au inceput tot mai multi sa bea cafea. Ne-au speriat psihozele alcoolice pe care a trebuit sa le internam in ultimii ani, dar si bolile cauzate de stres, de supararile generate de nerezolvarea situatiei proprietatii funciare, a padurilor, a mostenirilor. Probabil ca, dupa aderarea la Ue, incidenta bolilor de stres va creste, mai ales in randul celor ce nu sunt capabili sa se adapteze, iar taranii, se stie, sunt cel mai putin adaptabili la nou. Intr-un fel, retraim situatia tarilor occidentale din anii 50-60, cand stresul noii societati de consum a facut multe victime in Germania, Franta sau Olanda. Daca, intre timp, occidentalul a invatat sa-si petreaca timpul liber, sa se relaxeze, taranul roman inca munceste fara pauza, si sambata, si duminica.
- Cel ce sta-n minister cunoaste el, oare, ce se-ntampla in micile spitale din micile orase? Sunt solutiile "academice" valabile si in sectia cu ecograful stricat din Tg. Carbunesti?
- Nu cred. Asta e o problema de rezolvat de catre noul ministru si echipa dansului. Aici e prima linie, aici sunt boala cu infinitele ei ipostaze, suferinta tacuta, mentalitatea injectiei salvatoare (unii cred ca numai acela e doctor bun, care iti prescrie injectii!), internarea in ultima clipa, miracolul si credinta in miracol, saracia lucie, dar demna, in contrast cu uratenia unor caractere de medici imorali. In aceste modeste spitale de provincie incercam sa facem imposibilul cu o aspirina (din fericire, in momentul de fata am primit medicamente!) si dam, vorba poetului, ordin sa infloreasca magnolia, cand in realitate abia infloreste un salcam amarat. Unul din medicii care trudesc in mediul nostru crepuscular, care traiesc aici, intre amurg si inserare, ar trebui sa ajunga in minister. Doar un astfel de om ar purta mesajul nostru corect, caci numai unul ca el are ochii arsi de realitatea cruda in care traim.
- O proliferare fara precedent o au confuziile medicale din spitalele mici. Este cunoscut acest lucru la minister?
- Daca un director din minister sau un secretar de stat ar fi din randul nostru, cunoasterea ar fi reala. Aceste greseli sunt deja proverbiale, iar cei care le fac, dupa parerea mea, n-ar trebui sa mai practice medicina. Lumea stie de dr. Ciomu, dar sunt sute de Ciomu anonimi, care pun zi de zi viata bolnavilor in pericol. Unul dintre acestia a tratat de gastrita o femeie care facuse infarct miocardic si numai printr-un miracol mai traieste si azi. Altul l-a lasat pe un biet tanar sa moara de septicemie, pentru ca nu i-a dat prin cap sa-i administreze antibiotice in doze mari imediat ce se intepase intr-un cui. Pe un bolnav de edem pulmonar acut l-au tratat de astm bronsic, si numai din intamplare a trecut un alt medic care i-a inversat procedurile celui ce abia mai respira. Iata, cred, motive suficiente pentru ca ministerul sa elaboreze programe de reciclare a medicilor de provincie, de revitalizare a spitalelor mici. In al doilea rand, sa schimbe statutul medicilor de familie si sa simplifice scriptologia. De regula, un medic se ingroapa in hartii, in loc sa-si petreaca timpul invatand. Pregatirea postuniversitara si stagiile medicale sa fie revazute, iar autorii gafelor sa fie cu prioritate obligati sa puna mana pe carte. In fond, nu cerem decat un lucru simplu: normalizarea asistentei medicale, pana in cel mai indepartat colt de tara. Au trecut vremurile cand taranii veneau la doctorul de spital ca la Dumnezeu. Din pacate, in zilele noastre, Il gasesc din ce in ce mai rar pe Dumnezeu aici.
Doctorului Cornel Munteanu ii puteti scrie la e-mail: cornel_munteanu@yahoo.com