- Presedinta Asociatiei "Operation Villages Roumains" (Ovr) Franta -
"Romanii nu trebuie sa repete greselile celor din vest"
Multi dintre noi isi mai amintesc de groaza ce a cuprins societatea romaneasca la auzul vestii ca Nicolae Ceausescu urma sa distruga, in numele unei asa-zise "sistematizari", o mare parte dintre cele 13.000 de sate ale tarii. Daca momentul 1989 n-ar fi venit, un tavalug al inconstientei criminale ar fi trecut peste civilizatia rurala cel mai bine conservata a Europei, facand una cu pamantul o mostenire uriasa, care defineste identitatea nationala a romanilor.
In 1988, pe cand planul satanic incepuse a fi pus in opera la Mihailesti, langa Bucuresti, societatea civila europeana a intrat in actiune: mai intai in Belgia, apoi in Franta, Elvetia, Olanda, Germania si Anglia. A luat fiinta asociatia neguvernamentala Operation Villages Roumains - Ovr (Operatiunea Satele Romanesti), care avea drept scop exercitarea de presiuni asupra dictaturii ceausiste, pentru a o face sa renunte la proiectul demolator. Intr-un gest de solidaritate fara precedent in istorie, peste 3000 de comune europene au "adoptat" cateva mii de sate romanesti si au declansat o puternica campanie de presa, care a incomodat vizibil autoritatile romane. Inca din vara anului 1988, militantii comunelor occidentale au incercat sa intalneasca localitatile romanesti adoptate, dar foarte putini au reusit sa intre in contact cu omologii lor. Abia in prima vacanta din iarna anului 1990, alesii comunelor europene au parcurs mii de kilometri, cu autobuze si tiruri pline cu ajutoare umanitare, pentru a descoperi "in carne si oase" satul cu care se "infratisera". In total, peste 1500 de comune vest-europene si-au trimis reprezentantii in Romania, pentru a da sens actiunii de adoptie initiate sub dictatura. La cateva mii de kilometri de casa lor, activistii Ovr si-au retrait amintirile indepartate ale copilariei, in sate romanesti considerate "inapoiate", dar pline de autenticitate si de traditie, in comparatie cu orasenizatele sate din Occident. De atunci, lucrurile au evoluat considerabil. Practic, dupa caravanele de ajutoare umanitare, ce nu s-au dovedit intotdeauna o initiativa fericita, Ovr a trecut la promovarea integrarii europene "de jos in sus". S-a ajuns la structurarea unei retele care sa dureze, pe baza a sase entitati juridice (Ovr Belgia wallona, Ovr Belgia flamanda, Ovr Olanda, Ovr Franta, Ovr Elvetia, Ovr Romania - reunite sub umbrela Ovr International), al caror nucleu executiv numara circa sase sute de personalitati. Dintre acestea, face parte si d-na Evelyne Pivert, presedinta Ovr Franta, cu care am discutat zilele trecute, la sediul din Paris al organizatiei.
"Mii de tarani si intelectuali au fost inclusi intr-un program de schimburi est-vest"
- Ovr Franta a avut, dupa 1989, o adevarata atitudine maternala fata de satele romanesti, pe care pur si simplu le-a adoptat, incercand sa le protejeze de furia destructiei ceausiste. Ce a determinat aceasta actiune exemplara?
- S-a pornit de la situatia impusa de opacitatea dictaturii comuniste din Romania, adoptandu-se fiecare sat in parte, de catre toate Ovr-urile, pentru a marca sustinerea globala a salvarii satelor de la demolare. Dupa Revolutie, s-a continuat cu adoptii pe orizontala: sate de munte europene au adoptat sate de munte romanesti, sate de campie sau sate de langa litoralul maritim francez, olandez sau britanic, infratindu-se cu sate similare din Baragan sau de la Marea Neagra etc. Tinta principala a fost intarirea societatii civile si dezvoltarea locala. Asa s-a nascut ideea unei retele agro-turistice cu cazare la particulari (dezvoltata in 30 de localitati rurale pilot), care a devenit operationala in 1994. A fost creata, la Timisoara, cu fonduri Phare, "Universitatea Rurala Europeana", in cadrul careia au prins viata adevarate "ateliere ale democratiei", astfel ca relatiile cu satele occidentale sa nu se mai rezume la schimburi de vizite ale oficialilor si la taieri de panglici, ci la actiuni concrete, in avantajul intregii colectivitati. Gratie programelor Ovr, fondul Sapard a functionat cu opt ani inainte de a exista! Prin Fundatia Rurala a Romaniei, noi am creat o structura de sprijin a micro-proiectelor de dezvoltare locala. Tot prin organizatiile noastre, s-a declansat un vast program de pregatire (training) in tarile occidentale a voluntarilor romani, avand drept scop principal apropierea diferentelor si cooperarea. Mii de tarani si intelectuali au fost inclusi in acest program de schimburi est-vest fara precedent, atat in domeniul agricol, cat si in cel medical, universitar sau cultural.
- Romania se pregateste sa intre in Comunitatea Europeana. Protectia satelor noastre va continua si in noul context? Ce misiune va avea in acest cadru nou Ovr?
- Determinarea locuitorilor satelor adoptate de a intelege ce responsabilitate imensa au in pastrarea traditiilor, a obiceiurilor si a specificului civilizatiei rurale, in contextul nivelator al mondializarii. Aderarea la Ue nu este, desigur, decat o etapa spre globalizarea de care se teme toata lumea si care tinde sa elimine specificul local in beneficiul "non specificului", al lipsei de culoare si al nivelarii valorilor. Acest lucru nu trebuie sa se intample in Carpati! Recomandam cu buna stiinta modernizarea satelor, inteleasa ca dezvoltare a infrastructurii (aductiuni de apa, canal, drumuri, cablu tv, telefonie, gaze) si ca restaurare a patrimoniului de arhitectura (biserici, scoli, muzee, camine culturale etc.), dar nu suntem de acord cu asa-zisa "urbanizare" de tip ceausist, in care casele vechi si frumoase sunt inlocuite cu blocuri banale sau cu vile pompoase, de gust indoielnic (asa cum se pot vedea deja in multe sate din Romania), iar mestesugurile specifice fiecarei regiuni, cu industria de "artizanat" anonima si lipsita de culoare locala. In acelasi timp, Ovr, prin toate organizatiile sale, incurajeaza turismul rural, cazarea la tarani, dar avertizeaza asupra comercialismului excesiv. In Franta, spre exemplu, s-a produs un adevarat dezastru; din cauza incurajarii mentalitatii comerciale, a transformarii a tot ce misca in bani si iarasi bani, nu mai gasesti nimic autentic taranesc. Totul este artificial, desprins din subcultura negustoreasca a taranilor care au uitat cine sunt si de unde vin. Din fericire, inca se poate spune ca n-ai cunoscut Romania, daca nu i-ai cunoscut taranii. Satele romanesti sunt adevarate monumente vii de civilizatie ancestrala, pierduta de mult in Occident, care ar putea oferi sanse de revigorare chiar unor sate din Belgia, Franta sau Italia. De aceea, romanii nu au voie sa repete greselile celor din vest.
"Lumea rurala romaneasca este o rezervatie de traditii si valori pierdute in restul Europei"
- Ce ar trebui sa faca romanii pentru a nu repeta aceste greseli?
- Trebuie sa inteleaga faptul ca au propriile valori, si nu prin raportare la Europa, ci prin raportare la ei insisi. Prin raportare la tinerii din orase, care nu stiu mai nimic despre viata la tara si nu-si dau seama ca acolo se afla o posibila alternativa pentru insusi viitorul lor. Satul romanesc traditional este o sursa de spiritualitate, de moralitate si viata sanatoasa. Daca la noi, in satele occidentale, nu mai vezi nimic interesant sub raport cultural, taranii romani au inca un capital cultural exceptional, pe care trebuie sa-l foloseasca in propriul lor avantaj. Ei cred inca in valorile familiei, in binefacerile scolii pentru toti, in relatiile interumane, in prietenia salvatoare, in forta credintei religioase. In plus, lumea rurala romaneasca este o rezervatie de traditii si valori pierdute in restul Europei. De acest lucru trebuie profitat, iar Ue aloca suficiente fonduri in acest scop. De o importanta exceptionala sunt si satele sasesti, de care se ocupa in mod deosebit Ovr Olanda (presedinta Gaby van Rijen). Civilizatia saxona din Transilvania, amenintata cu disparitia, ofera, de asemenea, o resursa inepuizabila turistica si culturala, pentru intreaga Europa. Romanii, in special tinerii, au obligatia de a pune in valoare si acest capital inestimabil de traditii, aflat pe teritoriul Romaniei. Pentru a ajuta, Ovr Olanda si Ovr International au programe speciale, ce se intalnesc cu proiectele retelei turistice din Romania.
"Operation Villages Roumains se opune demolarii caselor si stramutarii populatiei din Rosia Montana"
- Tinand seama de principiile promovate de Ovr, privind protectia valorilor culturale satesti, care este pozitia organizatiei fata de amenintarea ce planeaza astazi asupra comunei Rosia Montana?
- Ovr s-a ridicat in vremurile grele ale dictaturii impotriva demolarii satelor si, implicit, a crearii "omului nou" - omul rupt de radacinile sale. Ne-am impotrivit solutiei facile de a construi sate noi in locul celor ce ar fi trebuit demolate, sate lipsite de istorie si de personalitate. Nu am dorit sa existe familii fara memorie, cimitire rascolite de buldozere, biserici culcate la pamant din vointa cuiva. Astazi, constatam ca istoria se repeta in Romania, in cazul Rosiei Montane. De aceea, Ovr nu va putea fi niciodata de acord cu distrugerea unui sat stravechi. Asa cum scria colegul nostru, Michael De Backer, presedintele Ovr Belgia, "Operation Villages Roumains se opune demolarii caselor si stramutarii populatiei din Rosia Montana. Noi stiam ca Revolutia din decembrie 1989 a pus capat definitiv dictaturii si distrugerii satelor. Or, este clar ca proiectul minier propus de o companie canadiana in zilele noastre ameninta populatia, habitatul, memoria locuitorilor si mediul inconjurator". Ovr International, al carui membru sunt, sustine lupta Asociatiei "Alburnus Maior" pentru pastrarea satului asa cum a fost mostenit din vechime. Impreuna cu Ovr Elvetia, cu secretarul Ovr International Hubert Rossel si cu intreaga noastra retea, Ovr Franta denunta consecintele dramatice ale unui proiect aurifer de suprafata in Rosia Montana. Guvernul roman ar trebui sa accepte solutii alternative de dezvoltare a zonei, in perspectiva inchiderii definitive a minei actuale.
"Taranii romani au ajuns sa fie platiti pentru a semana seminte decretate de Ue ca fiind cele mai bune"
Vinciane Demoustier, secretara Ovr Belgia, a tinut sa completeze interviul colegei sale din Paris cu o observatie de maxim interes pentru satul romanesc:
"Pe taranii romani ii ameninta pericolul pierderii soiurilor de cereale si plante tehnice cultivate de secole in Romania. Ei au ajuns sa fie platiti pentru a semana seminte decretate de Ue ca fiind cele mai bune. Li se fac donatii, doar pentru ca Bruxelles-ul a ales ce soiuri de porumb sau de grau sa cultive romanii. In acest fel, foarte curand se va pierde intreaga diversitate de culturi agricole romanesti! Mult mai repede decat s-a intamplat in Vest, deoarece integrarea actuala este vazuta ca o operatiune intensiva. L-am auzit pe ministrul Agriculturii din Belgia (wallon), in timpul vizitei sale in satul Sercaia, de langa Brasov: "Ceea ce faceti aici nu are nici un viitor", le spunea taranilor. "Veti muri cu totii de foame, daca veti continua sa fiti tarani, mici producatori etc. Lasati doar zece exploatatii agricole viabile, in rest ocupati-va de altceva". Poate avea dreptate d-l ministru, asa ca autoritatile de la Bucuresti trebuie sa imagineze solutii de salvare a vietii rurale romanesti, chiar si sub dominatia "colonialistilor" europeni".
D-nei Evelyne Pivert ii puteti scrie la
e-mail: ovr@ifrance.com
Site Internet: www.ovr-france.org