"Sunt un om care se zbate, un om tenace si eficient"
Popas american
- Te-ai intors in atentia publicului, dupa o perioada destul de lunga petrecuta in Statele Unite. Cum te simti dupa experienta americana ?
- De fapt, m-am intors acum doi ani din America. Am stat trei ani acolo, am legat mai multe turnee, dar am facut constant naveta spre Bucuresti. Cel mai mult am stat in New York. Am resimtit cu durere profesionalismul de care dau dovada americanii. Nu exista actor american care sa nu stie sa cante si sa danseze foarte bine. Trebuie sa fii un artist complet, pentru ca e o concurenta acerba. Inflatia de talente e foarte mare...
- De ce n-ai ramas acolo? Dupa trei ani, cred ca erai deja obisnuita cu mentalitatea lor...
- Ma batea gandul. Dar dupa ce am locuit o luna in acelasi loc, am inceput sa vad si detalii care nu-mi conveneau. Ma saturasem ca la magazin sa spun "bread" in loc de "paine". M-am intalnit pe strada cu Paul McCartney, mergand la brat cu sotia lui. Traversau la coltul strazii, ca si mine. M-a uimit cat de simplu era, fara ochelari de soare, fara bodyguarzi, fluiera ca un om oarecare. Imi venea sa ma duc sa-l salut, dar mi-am dat seama ca nu e Nicu Alifantis. Ca nu mi-e prieten si n-am nici un drept sa-l deranjez. Mi-am dat seama ca tot o straina sunt pentru ei, ca sunt departe de prietenii mei. Asa ca nu am regretat nici o clipa ca m-am intors.
- Pregatesti o revenire spectaculoasa. In ce stadiu se afla proiectul?
- In momentul asta, ne concentram, si eu, si Andrei Enescu, managerul Tvr Media si producatorul meu, pe terminarea unui videoclip si lansarea lui pe piata. L-am filmat in timpul unui concurs autentic de carting, la Bacau. Discul e gata. Va fi lansat in mai, dar titlul nu e stabilit. Contine opt piese concepute in maniera pop-rock. La instrumentele pe care le folosim in mod frecvent, am adaugat si multe sunete extrase din computer. As putea spune ca ma indrept spre un alt sound. Raman in continuare foarte atasata de rockul anilor 80, dar am nevoie si de sunete noi, pentru ca sunt constienta ca nu pot face altfel o revenire cu impact. In calatoriile mele prin America, am fost injectata mereu cu noul val de muzica, am inteles ca trebuie sa ma adaptez tehnologiei muzicale a anilor in care traiesc.
- Se aude ca nu esti singura la aceasta relansare, ci inconjurata de adevarati profesionisti...
- Consider ca in momentul de fata am o formula de trupa foarte reusita. Alaturi de mine sunt patru baieti, unul mai dragut ca altul, foarte seriosi si devotati acestui proiect. Si, cel mai tare ma bucura ca sunt foarte optimisti. E cu totul altceva sa ai langa tine oameni care vor sa cante cu tine si sa nu fii tu cel care incearca sa traga de trupa, sa o tina unita. La clape il avem pe Fisa, o persoana extrem de volubila, care are pentru fiecare situatie de criza o gluma. Ne bazam pe ingeniozitatea lui in studio. E foarte muncitor si foarte corect si parolist. Liderul trupei este Adrian Visteanu, chitaristul. Cred ca am facut o alegere buna sa-l pun lider, caci e ascultat si respectat. Cristi e tobosar. Se stie despre el ca este foarte ambitios, cu mari pretentii de la sine si extrem de carismatic. Ce nu se stie este faptul ca e prietenul meu, ca il iubesc si sunt foarte indragostita de el. Are calitati pe care nu le-am mai intalnit la alt barbat din viata mea. Iar basistul, Victor, e cel mai pragmatic dintre toti. Este un tip deschis si extrem de serios.
Cu suflet usor
- Cum s-a nascut dorinta ta de a reveni?
- Niciodata nu m-am gandit sa dispar definitiv din muzica. De fapt, nici n-am disparut, ci am avut perioade cu activitate mai putin sustinuta. Uneori, ai nevoie si de astfel de momente. Am avut senzatia, la un moment dat, ca ceva se schimba in interiorul meu si ca din punct de vedere profesional, am ajuns la un nivel de repetitivitate. Am simtit nevoia sa aleg alt drum. Am ales actoria. Am facut-o cu foarte mare placere. Am terminat facultatea, am jucat pe scena, am avut satisfactii din acest punct de vedere. Apoi, am calatorit mult in ultimii ani. Am intrat in contact cu oameni care se ocupau de muzica si de teatru. Am cules de la fiecare cate o idee, care puse cap la cap au cladit hotararea de a ma intoarce. Am simtit mai ales ca cei din jurul meu asteapta ceva de la mine, o schimbare. Si atunci, am facut o strategie. Am vrut sa aduc in jurul meu oameni pe care sa ma pot baza si care sa creada in planurile mele. Tot ce stiu este ca vreau sa fie o revenire importanta, nu in primul rand pentru mine, ci pentru cei care asteapta de la mine asa ceva.
- Te simti mai puternica si mai implinita acum?
- Nu, dar incerc sa nu-mi pun problema asta. Tot ce stiu despre mine acum e ca sunt mai proaspata, mai curatata de resentimente. Ma simt in mare forma psihic si din punct de vedere vocal. Chiar si sentimental. Lumea in care traiesc, lumea muzicii, mi-a adus foarte mult stres. N-am putut fi nici o clipa sigura pe prietenii si pe relatiile pe care le aveam in showbiz. E doar un miraj, o iluzie frumoasa, pe care am simtit-o pe pielea mea. Muzica mi-a adus satisfactii si multe insatisfactii, mi-a adus prieteni si multi dusmani, relatii si conjuncturi de moment... Multa vreme n-am stiut cum sa-mi umplu golul lasat de unele evenimente neplacute.
Rock si dragoste
- Rockul a fost la noi o muzica rezervata mai mult barbatilor. E greu pentru o femeie sa aiba succes in acest domeniu?
- De la caz la caz. Nu e greu sa te lansezi, e greu sa tii pasul. Mie mi-a fost greu, pentru ca am vrut lucruri mari. A trebuit sa conving oameni din muzica, barbati, ca eu pot, ca sunt mai mult decat egala lor, ca stiu ce vreau, ca sunt un partener de nadejde, ca se pot baza pe mine pe scena, ca ma tine vocea, sunt show-woman in orice conditii. Asta a fost cel mai greu. Dar odata intrati in joc, mi-au acceptat ideile si m-au sprijinit. Am fost prin natura evenimentelor fortata sa ma imprietenesc mai mult cu barbati. O femeie care intra in acest anturaj trebuie sa dovedeasca mereu ca e serioasa si ca face ce face dintr-o credinta puternica, dintr-o hotarare. Eu n-am facut fite. Nu-mi sta in fire sa fiu alintata.
- Care e, de fapt, partea ta nevazuta?
- Pot sa spun despre mine ca sunt un om care se zbate. Nu ma consider nici baietoasa, nici puternica, nici foarte frumoasa, ci tenace si eficienta. Pe asta am mizat mereu. Poate ca este rodul educatiei primite de la mama mea: o femeie frumoasa, puternica, extrem de inteligenta si tonica, de la care am inteles ca important in viata este sa crezi foarte tare in ceva anume, sa te sacrifici pentru crezul tau. Iar daca nu se poate si ai momente slabe, sa nu regreti, ci sa consideri ca acele caderi sunt o experienta necesara. Din fericire, am fost ferita de caderi, am mers constant spre sus. Cel putin in plan spiritual, am acumulat foarte multe lucruri, de care chiar aveam nevoie si pe care acum incerc sa le impart si cu altii. Poate de data asta, cu un tonus mai puternic...
- Ce alte placeri iti rezervi, in afara de muzica?
- Calatoresc mult. De cand m-am intors din America, am mai fost in Spania si in Kuweit. De obicei, plec cu turnee pentru comunitatea romaneasca de acolo. Imi plac teatrul, filmul si concertele marilor artisti. Am o colectie de filme si concerte pe Dvd. Ce-i drept, nu se compara cu un concert live. Am fugit la Budapesta pentru o zi, ca sa-l vad pe Peter Gabriel live. Iar acum, vreau sa ajung la Black Sabbath, la Sofia.
- Din cate spuneai, viata ta sentimentala a luat o turnura mai senina...
- Mi-e mult mai bine ca inainte. Am avut mereu dorinta de a ma realiza pe toate planurile: profesional, sentimental, material... La capitolul dragoste ramaneam mereu restanta, desi atunci cand sunt linistita sufleteste, pot sa-mi traiesc viata profesionala mai calm si cu o logica anume. Pentru mine e ideal ca eu si perechea mea sa fim interesati de acelasi domeniu. Dar daca ma gandesc mai bine, imi dau seama ca in cazul lui Cristi, orice profesie ar fi avut, tot bine ne-am fi inteles. Suntem de putin timp impreuna, dar ne merge mai bine decat s-ar crede.
Foto: arhiva artistei