Miracolele Maicii Domnului
Mai intai sunt satele de tigani din jur, apoi curtea manastirii cu livezi si ogoare, apoi palatul brancovenesc, chiliile, arhondaricul, asezate toate roata si unele intr-altele, cum se strang imprejur petalele unei flori de cais. Pentru ca acolo, in mijloc, se afla Ea si ea trebuie aparata: o bucata de cer sub un cer mult mai mare si mai albastru: Biserica Manastirii "Dintr-un Lemn", cea care adaposteste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.
Cand maica stareta Emanuela iese dimineata din chilie in pridvorul brancovenesc de piatra, vede cum soarele abia rasarit urca peste turlele rotunde ale bisericii si cum se scurge apoi prin fereastra ingusta, tocmai in altar. E minunata manastirea in zilele cu soare! Atat de minunata, incat nu poate sa nu-I multumeasca lui Dumnezeu pentru stralucirea si frumusetea fiecarei clipe, pentru pacea si linistea in care surorile ei, maicutele, se indreapta cu chipuri senine spre altar, in fosnetul raselor negre. In zilele de duminica, o urmeaza multimea de credinciosi veniti aici in pelerinaj, atrasi de faima icoanei. Poarta cu ei suferinte grele sau boli de nevindecat, vini, necazuri sau indoieli. Isi pun speranta in Maica Domnului, caci Ea e ca o mama buna pentru fiecare dintre ei. "Oricat de pacatos ai fi, oricat de multe rele ai purta dupa tine, Ea, mama Mantuitorului nostru, va fi mereu buna si ascultatoare."
Cu sufletul deschis si curat, cu lacrimi de indurare... asa se roaga toti cei care vin aici, la Maica Domnului. Asa se roaga si maica stareta, mangaind cu palmele chipul frumos si iubitor al Maicii preacurate. E atata blandete si atata bunatate in ochii Ei, incat iti vine sa soptesti si tu in taina, in spatele tuturor: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua, celor ce suntem in necazuri, ca afara de tine, alta scapare si ajutor nu avem...".
O poveste cu voievozi si domnite
Nu-i putin lucru sa fii sotie sau fiica de voievod, sa-ti traiesti tineretea prin palate si curti domnesti, dupa ale caror usi groase, in soapta sau nu, se pune la cale istoria. Si nu-i usor sa afli ca esti tu insati victima acestor uneltiri.
Era vara, o vara verde-verde in tinutul Valcei, cand Ancuta, nepoata lui Petru Rares, fiica Doamnei Chiajna si a lui Mircea Ciobanu, s-a vazut prinsa intr-o casatorie silita, menita a aduce foloase politice, cu un grec batran, pe care nu-l vazuse niciodata in viata ei. Dupa nunta, a plecat cu el spre Constantinopol, suspinand in radvan. Lasa acasa un boier oltean care o iubea si care-i furase si ei inima. Noroc ca acesta a urmarit alaiul domnesc, iar la Dunare a furat-o, fugind cu ea pe Valea Motrului, unde au innoptat la un conac. Ranit in orgoliu, grecul si-a trimis armata si, in toiul noptii, au dat foc conacului si l-au asasinat pe Radu Socol, boierul indragostit. A reusit sa scape doar Ancuta, fugind prin paduri, departe de toti. Avea cu ea o icoana pretioasa a Maicii Domnului, primita dar de nunta. Dupa zile de rataciri, a ajuns intr-un codru batran si umbros, cu copaci falnici ce nu puteau fi cuprinsi in brate. Acolo s-a ascuns si a adormit intr-o scorbura de stejar, cu tampla lipita de Maica Domnului. Dimineata, cand a vrut sa porneasca la drum, n-a mai putut sa ia si icoana. Intepenise acolo, in lemnul batranului arbore. Ce s-a mai intamplat cu printesa, cronicile nu spun nimic. In schimb, se stie sigur ca icoana a ramas acolo, ascunsa intre ramurile copacului. Crestea copacul si se rasucea, scorbura isi schimba si ea infatisarea, numai icoana ramanea neclintita, intepenita acolo, in lemnul lui.
A mai trecut apoi o bucata de timp si in padurea cea veche a poposit un pustnic ce-si inchinase viata lui Dumnezeu. Gasind adapost la umbra unui stejar, a adormit si a avut un vis mare. Coroana copacului prinsese sa freamate si printre frunze se cernea ca prin sita o lumina calda si moale. Si un glas s-a auzit din cer. De undeva, Cineva i-a soptit: "Dorinta mea este ca tu sa zidesti aici, pentru mine, o manastire din acest copac". S-a trezit pustnicul din somn si a privit stejarul. Era mare, intr-adevar, cum nu s-a mai pomenit. Dar cum sa faci o manastire dintr-un copac? L-a mai masurat o data din ochi, apoi l-a pipait si si-a lipit urechea de trunchiul lui. A auzit cum inima lui zvacneste si parca-l indeamna sa implineasca porunca din vis. Atunci s-a apucat sa taie stejarul si n-a apucat sa dea in el de doua ori cu securea, cand lemnul s-a despicat si din el a iesit la iveala o icoana nemaivazut de frumoasa, infatisand-o pe Maica Domnului. Uimit si infricosat, calugarul a inteles ca visul era porunca cereasca si a taiat copacul cel falnic si din lemnul lui a ridicat o bisericuta: Manastirea "Dintr-un Lemn". A lucrat-o din barne groase, incheiate in coada de randunica, si a facut-o inalta de aproape 4 metri. A asezat altarul chiar pe locul unde fusese radacina copacului, iar in stanga usii imparatesti, a pus icoana Maicii Domnului, duioasa ca o mama si stralucitoare ca o imparateasa.
In 1634, Preda Brancoveanu, bunicul lui Constantin Brancoveanu, a ridicat, putin mai jos de colina cu stejari uriasi, o alta manastire, de piatra, cu mult mai falnica decat prima. I-a dat hramul Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie) si a inzestrat-o cu sate si mosii, cu daruri alese si galbeni. Si, asa cum era datina la domnii romani, urmasii lui Brancoveanu, dar si altii, din neamul Cantacuzinilor, au daruit-o, si ei, cu alte ziduri, turle si odoare bisericesti, pana ce Manastirea "Dintr-un Lemn" a devenit una din cele mai bogate ctitorii ortodoxe de pe plaiurile valcene.
O icoana ca nici o alta
Muzeul manastirii pastreaza si acum urmele trecerii domnilor din vechime: covoare vechi, obiecte de cult din argint, o cruce de aur din 1749, o evanghelie din vremea lui Constantin Brancoveanu cu insemnarile sale, o colectie de peste 700 de icoane vechi, dintre care cele mai multe de patrimoniu, poale de icoane brodate cu aur si argint, un vas de agheasma. In stanga manastirii, a supravietuit o parte a palatului brancovenesc, ce inconjura candva toata manastirea. Cu ziduri albe, ca de lapte, cu foisoare in care picturi fabuloase se impletesc pe pereti, acesta inca mai pastreaza camera in care se odihnea Brancoveanu atunci cand, in drum spre ctitoria sa de la Hurezi, se oprea sa innopteze aici. O camera ingusta, cu firide in care lumina se strecoara timid, printr-un ochi de geam. Mai exista si acum mobila dormitorului, batrana de cateva veacuri. Incaperea aceasta a fost in asa fel construita incat, desi la doar cativa pasi de biserica, in ea nu se aud nici macar clopotele. Insa darul cel mai de pret cu care se mandresc maicutele de la manastire nu sunt toate aceste urme boieresti si domnesti de demult, ci icoana cea mare, facatoare de minuni, facuta dintr-o singura bucata de lemn, cea mai mare icoana a Maicii Domnului de la noi din tara. Specialistii s-au intrecut in presupuneri despre originea ei. Nici acum nu se stie mai mult decat ca provine de undeva din Grecia, poate chiar din atelierele de la Muntele Athos, si ca este facuta dupa un model realizat initial de Apostolul Luca. Cum a fost ea purtata pe brate de domnita Ancuta, nu stim, dar legenda e inca vie... La renovarea manastirii, pentru a fi mutata din loc, au ridicat-o sase barbati, atat a fost de grea.
Povesti cu parfum de epoca, pe care le cunosc si le povestesc aproape toate maicutele de la manastire. Icoana e incarcata de legende, care nu s-ar fi raspandit atata, daca n-ar fi avut macar o urma de adevar. "Sunt lucruri atat de vechi si de sfinte aici, la manastirea noastra", spune maica stareta, "incat nu pot sa nu ma infior de fiecare data cand ma gandesc. Ne-am legat de aceste monumente ca de niste fiinte vii. Ma cuprinde emotia de fiecare data cand intru in biserica. Simt ca nu e in toate partile la fel. Noi calcam pe istorie..."
Asteptand semnele
"Ne pregateam sa renovam biserica si voiam sa restauram si icoana sfanta, ceea ce ar fi insemnat sa-i dam jos imbracamintea de argint. Inima mea era tulburata. Nu stiam daca e bine ce facem sau nu, caci icoanele facatoare de minuni nu se restaureaza, de obicei. Si m-am rugat cu credinta aprinsa la Maica Domnului sa-mi dea un semn. Am chemat specialisti si profesori si am dus-o cu alai, in atelierul de lucru. Sase oameni au purtat-o, in timp ce preotul si noi toate ne rugam neincetat, cerand semne ceresti, caci mi-era frica sa nu cumva sa fie putreda si sa se naruiasca, tocmai atunci cand ii vom scoate ferecatura de argint. Si semnele au venit: in timp ce ne rugam, imbracamintea de argint de deasupra a inceput sa se miste si atunci am stiut ca Maica Domnului ne iubeste si vrea sa o dezbracam. Dar miracolul cel mare a fost cand am descoperit ce icoana minunat de frumoasa se ascunsese sub poleiala, de sute de ani. Iar pe dos, dand la o parte scandurile care fusesera batute candva demult, am descoperit o alta icoana, Judecata de apoi, pastrata si ea foarte bine. Tot la renovarea bisericii, in naos, s-a gasit o cruce de aur cu sfinte moaste in ea. Ale cui sunt, specialistii nu stiu inca. Dar din indoita cum au gasit-o, crucea s-a indreptat vazand cu ochii, in palma profesorului insarcinat cu renovarea, fara aproape sa o atinga. Adevarat va spun ca icoana a fost, este si va ramane facatoare de minuni."
Visuri de marire
Fiindca numarul credinciosilor creste de la an la an, maica stareta se gandeste deja la construirea unei biserici noi, mult mai mari, pentru ca la marile sarbatori, lumea venita de departe sa incapa in sfantul lacas, sa poata cu totii sa ajunga la icoana, sa o atinga si sa se roage. Cu un strop de ajutor financiar, ar fi posibila si restaurarea si curatirea deplina a icoanei. Aceasta ar putea fi apoi asezata undeva, in mijloc, in asa fel incat toti crestinii sa poata trece pe sub ea si sa se inchine pe rand, la amandoua fetele. "Daca Maica Domnului va vrea, se va intampla si asta. Asa cum a putut sa coboare de la bisericuta dintr-un lemn la biserica de piatra, la fel va mai cobori in noua biserica, pentru ca si mai multi oameni sa se bucure de ea." Pana atunci, maicutele spera sa obtina inapoi mana de aur si coroana Maicii Domnului, donate Manastirii "Dintr-un Lemn" de Constantin Brancoveanu acum trei veacuri, si care se afla acum la Muzeul National De Istorie. Cat despre bisericuta de lemn de pe deal, ea este si azi inconjurata de stejarii seculari, doar cinci cati au mai ramas din codrul de demult. Au trunchiurile groase si varful coroanei ciuntit, proiectat pe cerul albastru. In interior peretii de lemn sunt acoperiti cu icoane vechi, care abia se vad in palpairea slaba a candelei.
Viata intr-o manastire de maici
Multi sunt cei care se intreaba, probabil, cum e viata intr-o manastire de maici, unde umbra unei icoane atat de pretioase te urmareste clipa de clipa...
La inceput, manastirea avea randuiala de sine. Fiecare monahie avea chilia ei, isi facea mancarea ei, se ruga singura si-si vedea singura de treburi. In 1925, a venit insa stareta o maica din Moldova, care a transformat randuiala de sine in randuiala de obste - o familie mai mare, unde maicile nu mai duc toate grijile administrative. Singura lor grija e Dumnezeu si rugaciunea. Sunt impreuna cand mananca, multumindu-I lui Dumnezeu pentru bucate, sunt impreuna cand se roaga... In cumintenia lor, par niste sfinte. Nu o data s-a intamplat ca oamenii sa le apuce de haine, crezand ca ele sunt cele care fac minuni. Minunile le facea insa, din coltul indepartat al altarului, Maica cea Sfanta si Preacurata. "Vin multi oameni aici cu necazuri si probleme. Vor sa se spovedeasca sau sa ceara un sfat. Noi ii indrumam spre preotul nostru, Ghenadie Gogu, un preot tanar, dar cu multa daruire. Alteori, el e plecat si atunci noi suntem cele care trebuie sa le alinam sufletul, sa le dam un indemn, sa-i povatuim ca sa nu plece acasa asa cum au venit, ci linistiti si impacati. Noi le spunem de fiecare data ca nu rugaciunea conteaza, ci evlavia. Daca nu stii rugaciuni, te pui in genunchi si spui din mintea ta. Poti citi Paraclisul ori Acatistul Maicii Domnului. Dar cel mai simplu e ca, in fiecare clipa, oriunde te afli si oricat de greu iti e, sa spui in gand: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!". Pentru ca cele mai puternice rugaciuni care se fac sunt cele catre Maica Domnului si cele mai importante sunt cele pe care le faci singur, in chip smerit."
Rugaciuni si Minuni
Ori de cate ori vorbeste despre Marea si Sfanta Patroana a manastirii, maica stareta Emanuela e cuprinsa de lacrimi si adoratie, iar vorbele ei sunt spuse in soapta de rugaciuni. "Sunt nenumarate minunile care se fac aici la manastirea noastra. Nu exista zi sa nu fie o minune si nu exista om care sa se fi rugat aprins, cu credinta adevarata si lacrimi, si pe care Maica Domnului sa nu-l fi ascultat. Pentru ca ea e Maica noastra. Ea nu are nevoie de rugaciuni frumos cladite in cuvinte, nu are nevoie de cantitate, atunci cand ne rugam, ci doar de un suflet sincer. Sa fim sinceri cu noi si cu Ea si atunci ruga noastra merge direct in Cer. Maica cea Sfanta face cu adevarat minuni. La fiecare sarbatoare mare e plin aici de credinciosi. Dar vin mai ales femei care nu pot avea copii. Vin la Maica Domnului, pentru ca ea a fost mama si stie ce inseamna dragostea de prunc, stie ce inseamna sa nasti un prunc. Peste ani, vin cu copiii de manuta sa ni-i arate: "Uitati, maica, e rodul rugaciunii la Maica Domnului!". Avem la colectia de obiecte bisericesti o vitrina cu tot felul de obiecte trimise de credinciosi, in urma minunilor savarsite. Toti au ramas impresionati de vindecarile miraculoase si au simtit nevoia sa ne trimita un semn, o amintire. Puterea Maicii Domnului se simte aici, peste tot. O simtim aproape in orice moment. Mai ales cand suntem in biserica, la Liturghie. Asa putere mare are, incat si daca te rogi cu ochii inchisi, iti vine sa-i deschizi sa o privesti din senin. Cand suntem acolo, in fata icoanei, nu trebuie sa ne aratam mandri, nu trebuie sa ne fie frica sa ne smerim. Pentru ca dragostea si mila Maicii Domnului le simti mai puternic ca om slab. Trebuie sa-ti recunosti slabiciunile si sa nadajduiesti ca mantuirea sufletului tau se afla in mainile acestei maici induratoare si degraba ajutatoare. Ea ne iubeste foarte mult. Iubeste enorm pe fiecare om, oricat de pacatos ar fi. Ea stie ca pentru noi a murit Fiul Ei si ne doreste chiar mai mult bine decat ne dorim noi insine. E generoasa, chiar si cu cei care rar isi aduc aminte de Ea, dar cu atat mai buna cu cei care Ii cer ajutorul mereu. Ea poate prin rugaciunile Ei sa-I induplece pe Hristos si pe Dumnezeu, pentru iertarea noastra. Hristos I-a promis Mamei Sale ca va asculta de la Ea orice rugaciune, chiar si pentru cel mai pacatos talhar. Si atunci, cum sa n-o cinstim noi pe Ea, care este mai presus de toti sfintii, care cu un singur cuvant poate schimba soarta noastra? Pe Ea, care este ca o adevarata mama cu noi, care ne ocroteste, ne apara, ne indeamna, ne povatuieste, ne vindeca, atunci cand suntem bolnavi. Ea este Mama noastra si noi ar trebui sa ne purtam ca fiii Ei. Intelegeti acum de ce, cele mai puternice minuni care se savarsesc sunt cele prin ruga la Maica Domnului?"
Candela care nu s-a stins niciodata
Acum 32 de ani, cand a sosit la manastire ca tanara fata, cu pletele impletite in cozi, maica stareta a ingenuncheat in fata crucii de la intrare, a prins-o cu bratele si s-a rugat, plangand, la bunul Dumnezeu, rugandu-L s-o intareasca in hotararea de a se desparti pentru totdeauna de lume, devenind mireasa a lui Hristos. Venea de undeva de langa Pitesti si avea doar 20 de ani. Era tot o zi de martie, ca si acum.
Azi, langa maicutele de care are grija, isi da seama ca cea mai mare minune a fost ca manastirea a rezistat atata timp si ca vremurile cand maicile fugeau prin paduri sau se ascundeau in sat de teama comunistilor, cand rabdau frig si imparteau cate o bucatica de mamaliga au trecut. Ca, desi atunci multe au fost alungate din manastire, viata monahala nu a pierit nici o clipa, iar candela a fost tinuta mereu aprinsa.
Epilog
Am intrebat oamenii care vin aici ce simt atunci cand se roaga in fata icoanei. O femeie maruntica si ninsa de ani mi-a spus asa: "Cand vin, pasesc asa, incetisor, spre icoana, sa n-o sperii. Si intai pun mainile pe ea si o pipai, sa vad daca e la fel cum am lasat-o data trecuta, si numai intr-o vreme, dupa ce imi fac cruce si inchid ochii, incep sa ma rog. Imi sprijin fruntea pe icoana si atunci, nu stiu cum, dar in loc sa simt sticla rece cu care e acoperita, ma toropeste o caldura, icoana prinde viata si capul meu sprijinit acolo parca se sprijina pe haine moi si catifelate, care miros a mama...".
E soare in dupa-amiaza de duminica si undeva, in inima Valcei, se aude toaca.
Foto: Horia Turcanu
La Manastirea "Dintr-un Lemn" se poate ajunge din orasul Ramnicu-Valcea, urmand iesirea spre Targu-Jiu, sau de la Dragasani spre Ramnicu-Valcea, cotind la stanga, spre Francesti, Horezu.
Adresa manastirii este: Sf. Manastire "Dintr-un Lemn", comuna Francesti, jud. Valcea, tel. 0250/76.27.56
Cei care vor sa ajute manastirea pentru restaurarea sfintei icoane, a palatului brancovenesc si pentru ridicarea noii biserici o pot face donand bani in contul Ro41Rncb4800000034120001 deschis la Bcr Ramnicu-Valcea.