Gheorghe Flutur, probabil cel mai bun sef pe care l-a avut Ministerul Agriculturii in ultimii 60 de ani, s-a nascut in 1960 la Gura Humorului, intr-o familie romano-germana, de tarani "chiaburi", ajunsi in puscariile comuniste, doar pentru vina de a fi fost buni gospodari. Crescut in disciplina si ordinea nemteasca a inaintasilor, a invatat temeinic, a studiat Silvicultura la Brasov si a lucrat 15 ani in sistemul silvic din nordul tarii. In anul 2000, s-a inscris in Pnl si a ajuns senator de Suceava, demnitate pe care o detine si in prezent. In calitate de membru al Comisiei de Agricultura a Senatului, a coordonat programul politic liberal in domeniul agriculturii si a contribuit la elaborarea Programului de Guvernare al Aliantei D.A.
Ajuns la minister, Gheorghe Flutur a reusit performanta de a-si crea in scurt timp un corp valoros de consilieri, directori si secretari de stat. Este cel dintai demnitar care isi aduce in Cabinet un nou Zaroni (ministrul taran al Agriculturii din 1945), in persoana consilierului Matei Barbu, un taran-tractorist din Campia Romana. Pe urmele inaintasului sau Traian Savulescu - absolvent la Harvard, fost presedinte al Academiei Romane si ultimul ministru al Agriculturii, inainte de venirea comunistilor la putere -, Flutur impune o organizare de tip anglo-saxon, bazata pe cunoasterea nemijlocita a realitatii, pe responsabilitate delegata fiecarui colaborator si pe principiul invatarii continue din activitatea practica ("learning by doing" - filosofia pedagogului american John Dewey). O dezinhibare vizibila si un entuziasm temperat dar constant caracterizeaza actiunile angajatilor celui mai dinamic minister din actualul guvern. Ministrul insusi, biruind stresul cu care il apasa miile de probleme preluate de la fostele guvernari, dar si agenda extrasa din programul actual de guvernare, face figura unui luptator care stie sa comunice, a unui inspirat purtator de cuvant catre tara. Este un personaj carismatic, direct, concis in exprimare, sigur pe sine, care a luat fara menajamente la puricat toata increngatura coruptiei din sistem. Un "neamt" adus special in ograda Guvernului, in a carui venire n-am fi sperat in urma cu trei luni, cand vanatorul sef-adjunct al tarii, fostul ministru Ilie Sarbu, inca mai tragea in ursi, impartind concesiuni clientelei de partid si lasand reforma pe seama functionarilor de pe vremea lui Gheorghiu Dej.
"Lucram la retrocedarea completa
a suprafetelor agricole si a padurilor"
- Tinand seama de obligatiile morale pe care le aveti ca ocupant al fotoliului unor mari inaintasi, cum caracterizati cele trei luni de cand sunteti la carma Agriculturii, d-le ministru?
- Am facut multe, si puteam sa fac mult mai multe; insa intotdeauna cand sita este noua, faina se cerne mai greu. Am avut noroc ca am putut veni in minister si cu echipa cu care am lucrat la programul de guvernare - oameni pe care m-am bazat si ma bazez in continuare foarte mult. Incercand sa stabilesc prioritatile, am ajuns la concluzia ca cea mai stringenta dintre ele este proprietatea. Orice am promite pe lume, oricat am bate campii in campania electorala, daca suntem in contencios cu proprietatea inseamna ca degeaba vorbim, totul ramane o lozinca. De aceea, lucram la retrocedarea completa a suprafetelor agricole si a padurilor. In privinta calendarului de integrare in Ue, mi-am dat seama ca nu e o joaca, nu mai merg smecheriile de genul "zicem ca ei si facem ca noi", care, din nefericire, au functionat 15 ani in aceasta tara. Nu mai putem sa ne facem de ras in fata Europei. Primii pasi in schimbarea preconizata au fost reorganizarea interna a ministerului si achitarea restantelor pe anul trecut catre tarani, conform principiului nu poti sa ceri, daca nu dai. Apoi am inceput elaborarea legilor necesare integrarii. Urmand sfatul consilierului nostru taran, nea Matei Barbu, am tiparit cupoanele pentru motorina, destinate celor care isi infiinteaza culturi de pana la cinci hectare.
- Care a fost ratiunea reorganizarii ministerului?
- Adaptarea lui la exigentele Ue, transformarea lui intr-un instrument care, printre altele, trebuie sa reglementeze proprietatea funciara. Asa au aparut directii care se ocupa exclusiv de consolidarea proprietatii, atat in cadrul departamentului de politici agricole, cat si al celui de politici forestiere. Pe de alta parte, am prevazut ca toate asociatiile pe domenii din tara (ale producatorilor de lapte, de carne, de tutun, de legume etc.) sa fie reprezentate in minister. Degeaba vorbim despre ei, despre greutatile care-i asteapta peste doi ani, daca aflam numai din ziare ce li se intampla.
- Silvicultura este intr-o mare suferinta, au disparut paduri intregi fara ca statul sa reactioneze. Cum veti face controlul silvic?
- In domeniul silvic nu ma poate nimeni pacali, vin din sistem. Controlul "la drum", practicat pana acum, este necesar, dar are in vedere o fapta deja implinita. Dai amenda, eventual confisti lemnul hotilor, si drum bun. De aceea, am ordonat organelor de control din portul Constanta, unde ajunge lemnul furat, sa mearga spre originea furtului; sa se duca la gaterul care a savarsit infractiunea, apoi sa se duca in teren si sa constate delictul de mediu - o fapta complexa, existenta si in legislatia europeana, pedepsita mult mai aspru decat simpla taiere de copaci din padure. Nu trebuie sa fugi dupa o suta de camioane, sa te pui bine cu sefii de la Bucuresti pentru cat lemn ai confiscat. Mergi mai degraba pe cateva urme, dar mergi pana la capat si documentezi o fapta care atarna ca plumbul de gatul infractorilor, ceea ce va descuraja serios furtul silvic.
"La Bruxelles s-a inteles ca nu ne jucam
cu angajamentele, ca vom respecta
calendarul de aderare"
- Cum au reactionat birocratii de la Bruxelles in fata determinarii dvs. de a impinge agricultura romaneasca in competitie europeana?
- Au inteles ca nu ne jucam cu angajamentele, ca vom respecta cotele negociate de fostii guvernanti, ca vom respecta calendarul de aderare, dar mai ales au vazut ca politica noastra de finantare se va muta de pe pomenile electorale, pe investitii. In momentul de fata, lucram la Legea creditului agricol, care va stimula investitiile in agricultura. Lucram la Legea rentei viagere, pentru batranii care dau tinerilor terenul in folosinta. Lucram la infiintarea completelor de judecata specializate, care sa judece rapid procesele cu terenurile. Am discutat cu cei de la Bruxelles si despre greutatile pe care le are micul intreprinzator, ca sa ajunga la fondurile Sapard, si am cerut lamuriri suplimentare. Ca sa dam o mana de ajutor intreprinzatorilor, spre a evita perspectiva neagra pentru multi dintre ei, a inchiderii portilor dupa 1 ianuarie 2007, am suplimentat plafonul de fonduri cu 50 de milioane de euro, pentru sustinerea marketingului si a retelei de procesare a produselor agricole. Nu avem suficiente unitati de procesare a laptelui si carnii, care sa corespunda normelor sanitar-veterinare europene. Dar n-ar fi normal sa le inchidem pe toate, sa ajungem sa traim din importuri. Solutia este de a le oferi proiecte, sprijin, credite avantajoase, in asa fel incat sa-si modernizeze utilajele, evitand inchiderea. Tot cu 50 de milioane de euro am majorat plafonul in domeniul ferme si exploatatii agricole.
"Fundamentul unei agriculturi de tip
european nu sunt marile exploatatii,
ci fermele de familie care
n-au proletariat agricol"
- Se stie ca in Romania exista peste 4 milioane de mici gospodarii taranesti de subzistenta sau de semi-subzistenta. Cum le veti transforma in ferme?
- Transformarea gospodariei taranesti in ferma este problema de fond a reformei agricole, in viziunea actualului guvern. Majoritatea taranilor refuza deocamdata sa se asocieze, in special din lipsa unei perspective. Scopul nostru este sa incurajam concentrarile de suprafete, dar nu dorim mari ferme, ca predecesorii nostri. Marile exploatatii promovate de Psd nu s-au dovedit rezistente, iar istoria ne arata ca cele mai trainice si statornice au fost fermele de familie. Nu suntem, desigur, impotriva exploatatiilor de mii de hectare, este bine ca ele sa existe pe piata, dar credem ca fundamentul agriculturii de tip european sunt acele exploatatii familiale care n-au proletariat agricol (salariati) sau au foarte putin. Stabilitatea acolo este. In consecinta, primul pas spre realizarea acestui proiect este retrocedarea integrala a terenurilor si padurilor, pentru ca, de 15 ani, proprietatea a fost impartita in rate electorale. Cred ca a venit momentul sa terminam de impartit, sa nu mai existe nesiguranta de pana acum. In pachetul de legi funciare aflat in pregatire, sunt incluse, printre altele: infiintarea notariatelor rurale; legea circulatiei juridice a pamantului; reducerea si scutirea de taxe pentru operatiunile ce conduc la concentrarea suprafetelor; legea cadastrului general unic, dupa modelul austriac din Bucovina, ca sa transformam titlul de proprietate asupra pamantului intr-un instrument de garantie in relatia cu bancile; legea bancilor rurale (casele de credit) etc. Pregatim, de asemenea, un program de sprijin pentru fermieri. Romania a negociat o productie de 3 miliarde de litri de lapte pe an, dar producem abia 1 miliard. Ce ne facem? Ca sa nu pierdem cota in 2007, trebuie sa finantam acele asociatii si ferme care produc mai mult. Unii vor fi eliminati, vor trebui sa-si schimbe profilul, aceasta-i situatia.
"Lucrez la o lege a satului,
in care am in vedere recunoasterea
si conservarea traditiilor,
a spiritualitatii rurale"
- Toate acestea suna destul de amenintator. Ne vom lua adio de la tarani si de la civilizatia lor asa cum o stim in prezent?
- Niciodata. Va marturisesc in premiera ca lucrez la o lege a satului, in care am in vedere recunoasterea si conservarea traditiilor, obiceiurilor, arhitecturii, mestesugurilor si spiritualitatii rurale traditionale. Este o lege care va lupta impotriva manelizarii satului romanesc, care va permite sustinerea civilizatiei satesti, cu mai putina zgarcenie la punga din partea statului. In Tirol, daca nu demolezi o sura veche, primesti bani de la stat. Daca pastrezi fatada casei, chiar daca in interior construiesti ce vrei, esti recompensat. Asa vreau sa fie si la noi, fiindca pana acum autoritatile au incurajat doar kitsch-urile, in timp ce arhitectura traditionala a fost atacata agresiv pretutindeni in sate. Or, legea la care lucrez va aduce din nou in prim-plan nevoia de Badea Cartan, nevoia de intelepti de la tara, care sunt capabili sa negocieze, chiar batand cu pumnul in masa, cu cei care impart azi dreptatea in Europa. Acest taran simbolic este cel care va impune respectul cuvenit la Bruxelles fata de traditiile nationale. Ne gandim, de asemenea, la un program integrat de salvare a satului traditional, la care sa ia parte si ministerele Administratiei, Culturii, Invatamantului, Sanatatii si Mediului. Deocamdata lipseste o unitate de viziune. Nu intamplator, administratorii europeni ai Sapardului ne intreaba: bine, oameni buni, faceti un drum, dar nu vedeti ca el duce spre un sat mort? De ce nu faceti acolo o fabricuta de lapte, un atelier de cergi, o pensiune turistica, un pod spre vecini, poate chiar o banca, ceva lucrativ, cu specific local? Aici trebuie sa investim mult mai mult si, in fine, sa reusim sa vedem padurea de copaci. Ceea ce nu s-a vazut pana acum.
- Sunteti speranta celor care, vreme de 15 ani, au asistat neputinciosi la raderea nemiloasa a padurilor, fara a se planta nimic in loc. Ce planuri aveti in acest sector, d-le inginer silvic?
- Stiu ca se asteapta enorm de la mine in aceasta directie. Chiar in aceasta luna incepem ofensiva verde - impadurirea grabnica a zonelor unde procesul de desertificare este un fapt cert. Au inceput sa fuga muntii, seceta prapadeste Baraganul, desertul inainteaza. De ce nu iesim la plantat? Puietii sunt gratuiti. Punem accent pe terenurile private, care n-au alta sansa decat innobilarea cu padure. Avem bani europeni, suntem rugati sa incepem marirea suprafetei verzi a Romaniei. Si o vom face, cel putin cu 1% in patru ani de guvernare. Fata de media europeana de 33%, Romania nu mai are decat 26-27% suprafata impadurita. Am si gasit zona cel mai usor de acoperit: Campia Romana. Aici vom declansa ofensiva, cu gandul la codrii Vlasiei de odinioara.
- Credeti ca ar putea Romania sa mai ajunga vreodata granarul Europei, domnule ministru?
- Ar putea, pentru ca potentialul este imens. Dar, intrand in Ue, trebuie sa ne asteptam sa nu fim chiar asa de iubiti pentru potentialul nostru. Cu o suprafata de 14 milioane de hectare de teren agricol, din care 9 milioane de hectare arabil, Romania nu poate fi aplaudata de concurenta acerba din cadrul Uniunii. Deocamdata insa importanta zero pentru noi o are recastigarea propriei piete, care ne-a fost furata de sub streasina, de produsele de import. Iar acest lucru va fi posibil doar rezolvand problema proprietatii, adica impacandu-ne cu pamantul. Este ambitia cea mai mare a mandatului meu.
Fotografii de Romica Boanca
Ministrului Gheorghe Flutur ii puteti scrie la e-mail: gheorghe.flutur@maa.ro