Reporterul Gabriel Geamanu este cunoscut cititorilor nostri din paginile "Formulei As" si din anchetele si reportajele difuzate de Televiziunea Romana, sub genericul "Cultura Eco". Nascut in 1970 la Targu Jiu, a studiat Jurnalistica in Bucuresti si, inainte de a se apuca de televiziune, a lucrat timp de cinci ani la cateva cotidiane importante. Dupa numai doi ani de activitate remarcabila in televiziune, a castigat, in 1997, Premiul Asociatiei Profesionistilor de Televiziune din Romania (Aptr), pentru filmul documentar Craterul, o adevarata epopee inspirata din drama stramutatilor din zona Rovinariului. Dintr-o alta drama, a satului Geamana, de langa Rosia Poieni, s-a inspirat in filmul Viata de Acolo si viata de Dincolo, trimis in prezent la cateva festivaluri internationale. Dedicandu-se ecologiei, Gabriel Geamanu a patruns in cea mai nebuloasa dintre temele actualitatii romanesti, reusind sa atraga atentia opiniei publice asupra unor "monstri" nascuti din somnul ratiunii multora dintre semenii nostri. In filmele realizate pe teme ecologiste, el coboara in miezul lucrurilor si plange pe umerii celor aflati in suferinta, ia atitudine, se revolta, cheama la participare intreaga comunitate sau arata cu degetul catre cei care au provocat nenorocirile si catre cei care au datoria sa intervina. Intr-una dintre anchete, este revoltat de lucrarile intreprinse de ucraineni pe Canalul Bistroe, unde reuseste sa filmeze cateva cadre, evitand vedetele militare ale tarii vecine. Cu aceeasi determinare investigheaza situatia dramatica a populatiei de la Rosia Montana, care refuza sa-si vanda proprietatile. La Harghita, pe cand filma o vanatoare de ursi, in cursul careia ursoaice cu pui fusesera ucise fara mila de cativa descreierati protejati de Romsilva, este retinut sub amenintarea armelor, impreuna cu intreaga echipa de filmare. La Baia Mare, este dat in judecata, cu un tupeu incredibil, chiar de catre braconierii care ucideau caprele negre in somn.
Tanar si nesupus, reporterul Gabriel Geamanu a avut sansa de a face parte dintr-o puternica redactie de televiziune, condusa de profesionisti in frunte cu Paul Soloc. In plus, in cursul anchetelor, Geamanu a beneficiat de protectia efectiva a Televiziunii publice. Pe cand la majoritatea televiziunilor comerciale, ancheta si reportajul sunt specii aproape disparute, deoarece patronii inglodati in datorii au impus angajatilor un comportament "pozitiv" fata de autoritati, Tvr este singura institutie care incurajeaza aceste genuri publicistice, adesea incomode si periculoase. Reporterul a fost amenintat cu moartea, batut, scuipat (de insusi Miron Cozma), imbrancit. I s-au propus, din Bucuresti, zece mii de dolari, ca sa filmeze "pozitiv" despre Rosia Montana, i s-au promis vacante pe insule exotice, ca sa renunte la alte anchete fierbinti. Desi locuieste cu sotia intr-o garsoniera improprie pentru viata de familie, si ar fi fost tentat de o casa mai mare, Geamanu a ales calea dreapta, a demnitatii si cinstei - o pasare destul de rara in bransa reportericeasca. "Decat sa-mi cumpar un apartament sau o vila cu bani necinstiti, si sa nu pot pune capul linistit pe perna, am ales sa-mi vad de treaba in continuare, sa-mi fac meseria cu obiectivitate si respect pentru adevar. Inca nu mi-a impus nimeni vreun subiect, nu am facut nici un film la comanda. Martor imi e Dumnezeu, ca in Tvr se mai poate lucra liber!"
"Sunt convins ca Ministerul Mediului va inlocui "fosilele" care paraziteaza structura institutiei"
- In viziunea Ue, conceptul de mediu cuprinde atat natura, aerul, apa, solul, cat si asezarile umane, cultura si vestigiile istorice. Cum vede reporterul ecologist Gabriel Geamanu protectia mediului in Romania?
- In primul rand, mi-am dat seama ca romanii nu au o cultura ecologica. De aceea, Tvr, prin emisiunea "Cultura Eco" pe care o realizez, incearca sa creasca gradul de intelegere a populatiei fata de fenomenul ecologist. Pe de alta parte, am observat ca insesi autoritatile locale nu sunt pregatite sa conduca destinele institutiilor implicate in activitatea de protectie a mediului. Multi dintre directorii agentiilor judetene de mediu au fost numiti politic si nu cunosc domeniul. O mare prostie a guvernarii trecute a fost si separarea Garzii de Mediu de agentiile judetene, si iata cum unii dadeau avize, iar ceilalti sanctionau ceea ce facusera primii. Bine ca noua conducere a Ministerului Mediului a decis sa readuca Garda in ograda naturala a ministerului. In aceeasi ordine de idei, este scandalos ca autoritatile au fost obisnuite sa ascunda si sa minimalizeze problemele de mediu. Masura inaltei lor incompetente a fost data si de atitudinea defensiva adoptata fata de bratul Stanbulul Nou, cum mai este cunoscut canalul Bistroe. Cand s-au trezit ministrii romani din fostul guvern, era deja prea tarziu ca sa mai poata opri lucrarile incepute de ucraineni. In acel context, organizatiile neguvernamentale au remarcat ca guvernantii romani foloseau un dublu standard, solicitand autoritatilor ucrainene sa se conformeze directivelor de mediu europene pe care, in schimb, Bucurestiul le incalca la el acasa, anume in cazul Rosia Montana.
- Pana la sfarsitul anului 2006, Ministerul Mediului va fi obligat sa califice 1600 de activisti de mediu. Va fi posibil acest lucru?
- Nu cred. Important e sa fie schimbati cat mai repede macar sefii de agentii judetene, numiti politic. Nu este posibil ca astfel de domni sa nu stie ce inseamna "acquis comunitar". Nu este de acceptat atitudinea ambigua a directorului agentiei din Constanta, de exemplu, care, dupa parerea mea, isi va da aprobarea construirii unui magazin Mall in Parcul Tabacariei, doborand 400 de arbori rari, din specii mediteraneene. De asemenea, nu pot fi de acord cu smecheriile directorului de la Alba Iulia (in prezent demisionat - n.red.), in cazul forajelor miniere ilegale de la Bucium si Rosia Montana. Sunt convins ca noua conducere a Ministerului Mediului va inlocui grabnic "fosilele" care paraziteaza structura de baza a institutiei.
"Autocenzura ucide spiritul jurnalistului"
- Exista "dinozauri" si printre jurnalisti. E riscant sa faci ancheta, e cu multa bataie de cap. Asa ca investigatia este inlocuita cu tocmeala: "cat dai, ca sa scriu sau sa filmez de bine"? Cum functioneaza acest sistem?
- Vin oamenii de la ziar sau de la televiziune si-i arata impricinatului materialul: "De maine", ii spun, "va incepe o campanie impotriva afacerilor necurate in care esti implicat". "Ma, baieti", zice acela, "nu se poate sa cumpar si eu niste publicitate la voi, si sa ma lasati in pace?" Zis si facut. Desigur, nu toti ziaristii procedeaza astfel, dar sunt destui care supravietuiesc prin acest tip de santaj. Stiu foarte multi jurnalisti care au fost cumparati, dar mai stiu si jurnalisti care nu au putut fi cumparati. Se spune ca fiecare are un pret. Nu stiu care este pretul altora, dar stiu care este pretul meu: eu nu pot fi cumparat! Nu accept sa fiu cenzurat, nu accept sa-mi fie ascultat telefonul, nu accept sa ma autocenzurez. Autocenzura ucide spiritul jurnalistului. In ultimii ani, autocenzura a fost ucigatoare in Romania, credeti-ma!
"Intreg mapamondul face scandal impotriva proiectului Rosia Montana, numai autoritatile romane stau in expectativa"
- In filmul Cimitirul Aurului este vorba de drama localnicilor din Rosia Montana, care refuza sa-si vanda sufletul, casele si istoria in beneficiul unei companii straine. Ce se intampla cu acesti oameni ignorati de autoritati?
- Stresul infernal la care sunt supusi le scurteaza viata cu cativa ani. Intreg mapamondul face scandal impotriva acestui proiect. Societatea civila din Romania, Academia, Biserica, Ase-ul, studentii etc. protesteaza si cer stoparea lui imediata, numai autoritatile stau in expectativa. Nu indraznesc sa ia o decizie ferma si logica. Sper ca noul guvern sa incerce sa repare marea greseala facuta de guvernele anterioare, altminteri consecintele vor fi dramatice. Ca jurnalist am fost cutremurat de ceea ce se intampla acolo.
- Cum ati ajuns sa filmati la Rosia Montana?
- Voi fi sincer: am dorit sa vad daca revista "Formula As", in multele ei reportaje si interviuri pe aceasta tema, are dreptate. Va spun cu mana pe inima si fara sa exagerez ca are. Oamenii au fost pacaliti acolo. Cand am ajuns, toata lumea parca era in doliu: oameni catraniti, oameni suparati, oameni disperati. La un moment dat, m-am intalnit cu un personaj care pur si simplu m-a speriat. Era primarul localitatii, Narita, imbracat in negru, cu un cap mai inalt decat mine, care m-a batut pe umeri in timpul unui interviu. "Domnule", mi-a spus, "sa stii ca lumea traieste bine aici, 95% se pronunta pentru proiectul minier". Or, eu vorbisem pana atunci cu 20 de oameni, opriti la intamplare pe strada, si nici unul dintre ei nu dorea sa auda de vanzarea caselor si de acceptarea proiectului! D-l primar incerca sa-mi furnizeze informatii fanteziste, de parca ar fi fost secretarul cu propaganda al companiei straine, nu primarul tuturor rosienilor. Oricat ar incerca d-l primar si multi altii sa induca in eroare opinia publica, cum ca proiectul minier este viabil si ca lumea este de acord cu el, nu va reusi. Majoritatea oamenilor nu doreste sa plece. Stiti foarte bine ce loc minunat este Rosia Montana. Cum sa plece oamenii de pe vatra satului? Unii dintre cei pacaliti sau dintre cei care au plecat pentru bani ar vrea sa se intoarca, dar unde? Unele case au fost deja demolate, iar celelalte au fost lasate intentionat in paragina. Voi face in curand un reportaj despre acesti nefericiti.
"Din lacomie pentru aur, strainii au ajuns sa faca comert cu mortii nostri"
- Nu vor vorbi; unii nu sunt lasati de propriii lor copii, altii au facut o intelegere cu compania.
- Pe multi ii cunosc si-i voi determina sa vorbeasca. Voi face, de asemenea, un alt reportaj, despre cei care au ramas sa reziste. Peisajul s-a schimbat, presiunile s-au diversificat. Am auzit ca li s-au oferit 20 de milioane pe fiecare mormant, sa-si duca mortii in alta parte. Va dati seama cat de mult s-a degenerat specia umana, incat, din lacomie pentru aur, strainii au ajuns sa faca comert cu mortii nostri! Poate se va intampla si la Rosia Montana ca la Rovinari, la Pinoasa sau la Negomir, unde cruci si oase umane pot fi vazute pe banda transportoare! Si asta, in numele interesului national.
- "Gold Corporation" ar dori ca proiectul sau sa fie considerat unul de interes national. Credeti ca are vreo sansa?
- Cum sa fie de interes national? Cat mai are statul roman cel vesnic perdant, in acest proiect? Doar 19%, si este un procent ridicol. Pe de alta parte, compania pretinde ca a cheltuit sume imense. Cine i-a pus? Adevarul e ca fusesera siguri ca totul va merge ca pe roate cu "amaratii de romani", si in doi-trei ani vor scoate primele lingouri. N-a fost sa fie asa, iar acum sunt descoperiti. Sunt uluiti ca lumea a inceput sa constientizeze drama acestui controversat proiect minier.
- Cum caracterizati pozitia actualelor autoritati fata de acest proiect?
- Ezitanta. Asteapta sa vada ce zic vecinii, ce zic Uniunea Europeana, Banca Mondiala etc. De ce? De ce nu doreste nimeni sa ancheteze, spre exemplu, cum au ajuns planurile secrete ale Agentiei Nationale a Resurselor Minerale pe mana unor investitori straini, contra unei sume ridicole? Oare Romania, daca dorea, nu putea obtine cele 450-500 de milioane de dolari, ca sa modernizeze exploatarea de la Rosia Montana? Daca s-ar fi privatizat prin bursa compania de stat "RosiaMin" din localitate, s-ar fi obtinut bani buni, dar nu s-a dorit. Nici macar Banca Nationala n-a vrut sa se complice. Si atunci, in folosul cui distrugem o localitate de mare importanta istorica si amaram vietile atator oameni nevinovati? Iata o intrebare la care sper ca actualii guvernanti vor raspunde, ca niste oameni responsabili pentru tara lor. In ceea ce ma priveste, refuz sa cred ca acest proiect va demara vreodata.
Reporterului Gabriel Geamanu ii puteti scrie la e-mail: gabriel.geamanu@tvr.ro