Politicianul roman este gata oricand sa naparleasca daca interesele lui o cer. De la inceput, el urmareste doar propria-i "marire". Politicianul roman este un histrion. Orice rol i se potriveste si aspira sa joace toate rolurile. Cred ca nimic nu e mai evident pentru definirea lui decat "traseul" lui C.V. Tudor, actual "presedinte de onoare" si fost presedinte executiv al Prm. In cincisprezece ani de democratie, "originala" era sa adaug, personajul, campion absolut al liberschimbismului, a avut un traseu absolut uimitor, de la stanga la dreapta si invers. C.V. Tudor a trecut cu o usurinta demna de o cauza mai buna de la nationalismul extremist si xenofob, la filosemitism si internationalism, de la "justitialism" (si el autoproclamat), la liberalism si conservatorism. Presa independenta a dezvaluit tarele lui caracteriale. Si, in realitate, ea l-a creat. Daca nu l-ar fi bagat in seama, incercand sa raspunda invectivelor lui groase, probabil s-ar fi stins de la sine. Autodefinitul "tribun" ar fi constatat ca se rasteste in gol, ca "spectatorii" sunt din ce in ce mai putini. Iar fostii securisti, care l-au protejat si in vremea lui Ceausescu, s-ar fi orientat spre alte formatiuni politice, capabile sa-i acopere, sa le sustina actiunea discreta de revenire la putere, de onorabilizare. Nu intamplator s-a scris ca Prm-ul aduna "ideologii" Securitatii, colaboratorii convinsi ai acesteia, care intr-o "societate de piata" nu puteau sa fie "competitivi".
Nu as fi comentat ultima "naparlire" a liderului Prm, daca aceeasi presa independenta nu i-ar fi dat o importanta disproportionata. In fond, asa-zisa retragere a "tribunului" de la "conducerea executiva" a Prm-ului, rebotezat, cu aceeasi ocazie, Pprm, era previzibila. Ea este inca o "smecherie" vadimista, cum bine au definit-o jurnalistii de la "Ziua". Schema demonstreaza, inca o data, ca politicianul roman n-are mama, n-are tata. Mai trist este faptul ca aparenta "schimbare la fata" a provocat reactii interesate la celelalte partide, unele aratandu-se gata sa colaboreze cu gruparea altfel coafata. Psd-ul, in special, s-a aratat foarte deschis spre o "antanta" cu Prm-ul care, de altfel, a fost, dintotdeauna, rezerva lui de "cadre". Formula celebra din vremea comunistilor, "mai raspanditi, baieti, mai raspanditi", s-a reluat in "vremurile grele" de acum.
C.V. Tudor a demonstrat, in realitate, ca oportunismul politicianist este, in Romania, la fel de actual ca in timpul lui Caragiale. Cel care anunta atunci cand vizita Cotrocenii ca se duce sa-si vada "viitorul loc de munca" a realizat ca intr-o Europa unita, formatiunea lui nationalist-sovina nu are nici o sansa. Populismul nationalist este in recul pe toata partea democratic-stabila a continentului. Cum i-ar mai putea numi C.V. Tudor pe "alesii" sai daca viitorul lor devine deja nesigur? "Publicul" xenofob si nationalist s-a redus dramatic, mai ales dupa ce multi romani au constatat ca nu se poate trai fara banii Europei, fara ajutorul, mai mult sau mai putin dezinteresat, al acesteia. In ultimele sondaje, realizate de institute sociologice serioase, Prm-ul a ajuns la 6%. Multi parlamentari ai partidului au plecat sau se gandesc sa o faca, la alte grupari politice mai puternice sau cu un viitor previzibil mai bun. "Tribunul" trebuia sa faca un gest spectacular pentru a opri "hemoragia" formatiunii sale, pentru a-si mentine uniti adeptii. A cautat, in primul rand, sa-si orienteze partidul spre "culoarul popular", dominant in Ue. Crestin-democratii doresc ca, dupa aderarea din 2007, Romania sa trimita in Parlamentul Europei, si deputati de aceeasi orientare. La Ppe sunt afiliate din Romania Ppcd (Pntcd) si Udmr. Gruparea etnica a maghiarilor are cele mai putine sanse de a reprezenta o majoritate nationala diferita, iar Ppcd (Pntcd)-ul se afla in plina reconstructie. Este normal ca mai multe formatiuni politice romanesti sa tanjeasca dupa acest culoar ce, dominand politic, va impune directiile majore de dezvoltare ale continentului. Brusc, liderul Prm a descoperit ca partidul sau ar putea sa se inscrie in orientare, desi "ideologia" Prm-ista este complet diferita de cea a Ppe. Dar, cand e vorba de "turma de oi", lupul "isi schimba parul".
Liderul Prm-ist a anuntat ca s-a saturat de certurile "nebunilor" din filiale si ca se "retrage" pentru a se consacra "meditatiilor teologice" si dirijarii unui viitor post Tv. Inca o contradictie vadimista. Munca intr-o televiziune nu lasa loc pentru reflectia teoretica, mai ales teologica. Liderul Prm a recurs insa la manevra renuntarii la "conducerea executiva" pentru ca unii reprezentanti ai Ppe, pe care i-a asediat cu dorinta lui de afiliere, i-au sugerat ca gruparea europeana nu va admite Prm-ul atata vreme cat el, Vadim, va fi oficial in fruntea partidului. A fost insa doar o simpla sugestie! Recent, Ppe a afirmat clar, prin vocea lui Wilfried Mortens, seful sau, ca cel putin deocamdata, Ppcd (Pntcd)-ul este singurul reprezentant veritabil, dintre partidele romanesti, al doctrinei crestin-democrate.
Renuntarea la conducerea Prm este, de altfel, o simpla comedie. Si el, si colegii sai stiu ca "miscarea" este un simplu subterfugiu. "Tribunul" continua sa viseze la un "destin national". Pentru el si acolitii sai, a insela Europa si, desigur, electoratul naiv ce ii sustine este un "moft". Cand este vorba de putere, nimic nu conteaza. La vremea lui, Caragiale diseca necrutator aceasta tara politica: "Noi am ras destul - copiii nostri vor avea de ce sa planga". Comedia vadimista este de rasu-plansu.