60 de cerinte ale Budapestei pentru proiectul de la Rosia Montana

Ion Longin Popescu
Au trecut aproape trei luni de la instalarea noii puteri de la Bucuresti si opinia publica inca mai asteapta sa afle care este pozitia Executivului fata de "castana fierbinte" numita Proiectul Rosia Montana.

Lipsa de comunicare se dovedeste, si in acest caz, falimentara pentru guvernantii actuali. Cu exceptia d-nei Sulfina Barbu, ministrul Mediului (Pd), nici unul dintre liderii liberali care promiteau, sus si tare, ca daca vor veni la guvernare vor opri proiectul din Apuseni, nu si-a spus inca punctul de vedere si nu a actionat in vreun fel in directia promisa (amintim, totusi, ca Ministerul Culturii a avut intelepciunea de a nu depune contestatie la verdictul Curtii de Apel din Alba Iulia. Prin acest verdict, Curtea a suspendat descarcarea de sarcina arheologica din Masivul Carnic, acordata cu larghete criminala de fosta conducere a ministerului, cu acceptul rusinos al majoritatii membrilor Comisiei Nationale de Arheologie, al carei secretar general continua sa fie, in mod incredibil, plagiatorul si arheologul de cabinet Mircea Angelescu!). In rest, tacere. Nici ministrul Codrut Seres, asezat pe scaunul cu minciuni al predecesorului sau, Dan Ioan Popescu; nici noul presedinte al Agentiei Nationale a Resurselor Minerale (ajuns intempestiv intr-un birou ai carui pereti, daca ar putea vorbi, ar spune multe despre desecretizarea si concesionarea pe doi arginti a rezervelor minerale strategice ale tarii); nici alti demnitari cunoscuti, nici Sri nu si-au facut inca auzit glasul. Mai mult, Pna, pe seama caruia au fost deja lansate doua "Armaghedoane", a refuzat sa dea curs sesizarilor Grupului de Initiativa din Ase, cu privire la ilegalitatile si cazurile de coruptie suspectate la Rosia Montana, trimitandu-i pe respectivii petenti la Parchetul General...
Si pentru ca Dumnezeu ii iubeste pe moti, soarele sperantei, care nu vrea sa rasara la Bucuresti, rasare - ca de alte cateva ori in ultimii ani - la Budapesta. Dupa declaratiile ferme ale primului ministru Gyurcsany si ale ministrului Mediului, Perszany, pe adresa autoritatilor romane a sosit, recent, un set de 60 de cerinte, fundamentate pe prevederile Conventiei de la Espoo si care, daca vor fi puse corect si deplin in practica (Ungaria va avea grija sa se intample acest lucru!), vor face aproape imposibila implementarea actualului proiect al companiei "Gold Corporation". In lunga lista de "propuneri preliminare", ministerul Mediului din Ungaria avertizeaza, printre altele, asupra urmatoarelor:
Descrierea detaliata si cantitatile substantelor periculoase folosite; analiza riscurilor privind apele de suprafata si subterane, conform Directivei Cadru privind Apa a Ue; evaluarea efectelor exploatarii miniere asupra ecosistemului, determinate de schimbarea definitiva de folosinta a terenurilor; evaluarea efectelor solutiilor alternative asupra mediului si compararea lor cu efectele investitiei propuse; realizarea unei evaluari a riscurilor, care sa fie recunoscuta si acceptata pe plan international si care sa ia in calcul situatiile de urgenta pentru fiecare proces in parte; pregatirea unui set de masuri legate de remedierea si compensarea pentru daunele aduse mediului; analiza ar trebui sa includa o lista a tuturor deficientelor si incertitudinilor cunoscute; pentru perioada post-inchidere a minei, o descriere detaliata a metodei de recultivare (reimpadurire), care sa includa numele persoanelor responsabile si costurile exacte (!); evaluarea efectelor exploatarii asupra valorilor istorice, culturale si arhitecturale ale Rosiei Montane si asupra cladirilor clasificate ca monumente istorice; descrierea valorii teoretice a galeriilor miniere din epoca romana si a vestigiilor arheologice localizate in aceste galerii; evaluarea resurselor naturale si a biodiversitatii regiunii; evaluarea efectelor sociale si economice ale investitiei, inclusiv evaluarea efectelor investitiei asupra subzistentei populatiei locale, cu accent pe perioada ce urmeaza celor 17 ani de exploatare; evaluarea veniturilor potentiale din turism la Rosia Montana si in localitatile invecinate, in cazul nerealizarii investitiei, presupunand ca galeriile romane si vestigiile arheologice ar fi explorate si facute accesibile publicului; efectele implementarii investitiei asupra dezvoltarii economice alternative (cum ar fi agroturismul, agricultura); evaluarea daunelor sociale si economice care ar rezulta din clasificarea regiunii ca "mono-industriala", ceea ce presupune interzicerea oricaror activitati lucrative (deschiderea de noi magazine, pensiuni, ecoturism etc.) care nu sunt compatibile cu proiectul minier; analiza calculelor financiare legate de operarea minei.
Asadar, exigente care ar trebui sa dea serios de gandit ministrilor Guvernului Tariceanu, determinandu-i sa ia o decizie politica responsabila, cat nu e prea tarziu.