Ca, desi avea mai multe voturi decat contracandidatul sau, Nastase ar fi fost declarat pana la urma invins pentru ca s-ar fi primit "indicatii" din Occident, in particular de la Washington D.C., ca "sa iasa" Basescu. Intr-o tara normala, asemenea declaratii mai mult decat grave ar fi condus urgent la autosesizarea procuraturii, la o ancheta parlamentara, la niste masuri luate de autoritati pentru a lamuri macar opinia publica, daca nu de dragul aflarii adevarului. Ascultandu-l pe Tudor, mi-am adus aminte de intrebarile pe care mi le-a pus acum vreo doi ani un fost sef al unui serviciu de informatii: "Domnule Pavel, dumneavoastra, care predati cursuri despre politica romaneasca dupa 1989 si scrieti carti, articole, studii, prefete despre aceste subiecte, chiar credeti ca stiti ce s-a petrecut in toti acesti ani?". I-am spus ca incerc sa aflu informatii si sa inteleg anumite procese. "Pai, stiti dvs. ca de fapt in 1996 nu Emil Constantinescu a castigat, ci Ion Iliescu?". O asemenea ipoteza chiar ca nu mai auzisem, mai ales ca din spusele acestor "domni" reiesea ca am mizat mereu gresit, dar pana la urma am iesit invingator. Interlocutorul mi-a spus chiar si cu cate voturi ar fi castigat Iliescu, dar ca datorita unor presiuni din Occident, presedintele in functie al Romaniei din acea vreme ar fi acceptat sa se recunoasca invins. In urma alegerilor din 2000, acelasi Corneliu Vadim Tudor a declarat de nenumarate ori ca, de fapt, el ar fi castigat alegerile, nu Ion Iliescu. Ceea ce nu l-a impiedicat pe Iliescu sa-i acorde "Steaua Romaniei" la finalul celui de-al patrulea (in alte versiuni al treilea) mandat al sau. Asemenea declaratii fac parte, ori dintr-un sir de asociatii mentale demn de spitalul "de profil" Balaceanca, ori dintr-un scenariu de dezinformare menit sa submineze increderea in democratie. Oricum, in tara noastra, increderea in democratie este la un nivel extrem de modest, asa ca politicienii care le fac apartin categoriei "antisistem".
Teoriile conspirationiste sunt bune mai ales pentru cei cu I.Q. modest. Mai pe romaneste, pentru prosti. Politica este de fapt mult mai complicata, mai complexa, ca sa intelegi corect anumite lucruri trebuie sa iei in considerare o multitudine de factori, dintre care unii sunt masurabili (prin metode cantitative sau calitative), iar altii nu. De pilda, eu cred (dar nimeni nu este obligat sa subscrie) ca majoritatea evenimentelor din istoria antica, feudala, moderna, contemporana s-au petrecut la intamplare. Cum spunea Pascal, daca nasul Cleopatrei era mai mic sau mai mare, istoria umanitatii ar fi fost alta. Rolul intamplarii este enorm, ceea ce nu inseamna insa ca nu exista tot felul de conspiratori. Problema lor este ca nu le reusesc conspiratiile, chiar daca sunt dintre cele mai elaborate. Exemplul meu preferat este conspiratia Kgb de a salva comunismul prin strategiile pregatite in laborator "glasnost" si "perestroika", care au avut insa exact efectul contrariu. Revenind la conspiratorii autohtoni, ideea ca istoria noastra recenta ar fi fost manipulata de "occidentali" este complet diversionista si este menita a ne face sa uitam ca, de fapt, in 1946, alegerile au fost cu adevarat falsificate de comunisti, cu ajutorul sovieticilor, ceea ce ne-a aruncat intr-o perioada de aproape o jumatate de secol de "intuneric" totalitar.
Oricat de buni avocati anticonspirationisti am fi, uneori realitatea ne joaca feste. Pana acum, au fost 5 runde de alegeri parlamentare in Romania postcomunista (1990, 1992, 1996, 2000, 2004). Trei runde de alegeri parlamentare din cinci au fost serios puse sub semnul intrebarii, cele din 1990, 1992 si din 2004. In ciuda faptului ca Iliescu si Fsn au castigat categoric primele alegeri, cele din 1990, neregulile de atunci au fost strigatoare la cer. Nu exista insa o practica recunoscuta a contestatiei, iar daca partidele opozitiei au facut ceva scandal, nu existau decat cate un singur post autohton de televiziune si unul de radio, ambele controlate guvernamental, iar partidele istorice erau pedepsite prin "mineriade" cand miscau in front. In 1992, cand se anticipa ca alegerile vor fi castigate de Conventia Democratica, numarul voturilor anulate la Camera Deputatilor a fost de 1.591.071 (in conditiile in care Fdsn iesea pe primul loc, cu 3.015.708 voturi, iar Cdr pe locul al doilea, cu 2.177.144), in timp ce la Senat, numarul voturilor anulate a fost de 1.507.623. Suspiciunile cu privire la denaturarea rezultatelor alegerilor au revenit in 2004, dar numai daca se va face o comisie parlamentara de renumarare a voturilor se va putea face lumina in extrem de numeroasele cazuri de abuzuri semnalate de presa.
Exista o mare diferenta intre afirmatiile sau acuzele facute de o singura persoana, indiferent de functia sa politica sau de statutul sau social, si cazurile numeroase, care pot fi dovedite prin mijloace legale, sub control juridic si parlamentar. Pentru opinia publica insa nu este mare diferenta. In ambele cazuri, suspiciunea persista. Pentru eliminarea ei nu exista insa decat tot mijloacele legale. Altminteri, oricine poate sa sustina orice, fara teama de a fi tras la raspundere. Iar solutia cea mai recomandata pentru a elimina orice suspiciuni este de a organiza alegerile impecabil, astfel incat sa nu mai fie loc pentru speculatii sau verificari care sa invalideze rezultatul alegerilor. In democratie nu trebuie sa ne fie frica de alegeri. Se apropie alegerile locale pentru primaria Bucurestiului. Nu se stie inca sigur, dar este posibil ca tot in 2005 sa aiba loc alegeri generale anticipate. In conditiile existentei suspiciunilor, in conditiile in care nu are loc o reverificare a felului in care s-a votat in 2004, o parte a electoratului isi va pierde interesul, motivatia, increderea in posibilitatea de a influenta procesul electoral. Nici un om intreg la minte nu este dispus sa cautioneze la nesfarsit posibilitatea fraudarii alegerilor. Actualele partide parlamentare si autoritatile publice nu au decat o singura solutie: organizarea corecta a alegerilor si a procesului de numarare a voturilor.