Ore grele de iarna... Ore de asteptare si de speranta... Undeva, in nordul extrem al Romaniei, cel care este considerat decanul de varsta al sculptorilor romani contemporani, si totodata cel mai de seama dintre acestia, se osteneste sa mai stea printre noi, lovit de o neputinta trupeasca acuta (pneumonie). Starea e critica, sufletul sau se roaga cu infrigurare. Si nu numai al sau.
Maestrul a petrecut vremea sfintelor sarbatori de iarna (si Craciunul, si Anul Nou) in spital si acum s-a reintors acasa. Oameni care sunt angajati ai muzeului stau alaturi de el, unii dintre ei zi si noapte, cautand sa-l sprijine, cu daruire, cu compasiune. Clipele de viata ale celui suferind par a fi numarate pe degetele de la o mana... El se roaga, cere si ajutorul celor din jur.
"Va rog sa chemati preotii sa se roage pentru mine", sopteste, si cu grabire sosesc, cu multa dragoste si bunavointa, trei parinti de varste diferite, a tineretii, a maturitatii si a intelepciunii, oficiind de dimineata, una din cele sapte taine apostolice, slujba Sfantului Maslu. Maestrul se linisteste imediat si adoarme ca un copil. A mai fost de curand spovedit si impartasit cu Sfintele Taine. "Totul tine acum de hotararea lui Dumnezeu", spun preotii.
Sunt clipe unice in viata noastra, cand ne dam seama cat de fragili suntem in aceasta vremelnica existenta pamanteasca, cat de legati, prin nevazute fire, de dragostea lui Dumnezeu, cat de mult avem nevoie de ea. Omul e liber sa-L cheme sau nu pe Dumnezeu, sa-L marturiseasca sau nu prin viata sa, dupa cum si Dumnezeu e liber sa raspunda chemarii omului, dupa cum socoate ca este mai intelept, mai bine pentru om. Acest dialog transcendent se poate totusi sa ne scape din atentie, se intampla, din pacate, sa uitam de el un timp mai scurt sau mai indelungat. Vine insa o vreme, cand decizia privind viata noastra ii apartine Lui, cand devenim constienti ca suntem ai Lui, in mainile Lui, si ca nadejdea noastra este la El, izvorul vietii noastre. Este si o proba de foc, cand avem ocazia sa vedem cat de mult pretuieste vietuirea noastra de pana atunci in ochii nepartinitori ai lui Dumnezeu, cand ne reintalnim cu roadele faptelor noastre, care influenteaza negresit raspunsul divin.
In ce-l priveste pe marele maestru si om Ion Irimescu, sacul roadelor sale e plin, incepand cu gestul de dragoste facut fata de orasul copilariei si al primei tinereti, prin muzeul creat la Falticeni, cea mai mare colectie de autor din Romania si una din cele mai mari pe plan european. La fel de demna de admiratie este si vastitatea creatiei sale, volumul impresionant de munca, daruirea cu care s-a aplecat asupra fiecarei lucrari in parte, sfidand superficialitatea sau unilateralitatea care imbolnavesc adesea sufletul omului contemporan, inrobindu-l: maestrul a creat fara graba, cu calm si rabdare, cu mult drag.
Intalnim in operele sale momente de gratie, dar si momente de descumpanire, momente de teluric, dar si momente de sublim. Se pot remarca, insa, niste trasaturi constante, in multe din realizarile sale artistice, cum ar fi dragostea si respectul artistului pentru traditia populara autentic romaneasca (ex. "Cioban cu miel", "Smaranda", "Floarea"), afinitatea pentru arta si spiritualitatea bizantina (ca de exemplu in portretele simbolice, ele avand o alungire accentuata, o subtiere amintind de transfigurarea materiei sub lucrarea Duhului Sfant), dragostea si respectul pentru "experienta si disciplina trecutului" - creatoare de valori artistice - dupa cum afirma chiar domnia sa.
Opera sa artistica este si o lectie de viata, daruita semenilor sai cu modestie, fara emfaza, cu simplitate si echilibru coerent, intr-un limbaj universal - apanaj al marilor artisti (care se fac intelesi si de omul simplu, si de catre cel cultivat, de "universitar"). Se poate spune ca bunul Dumnezeu l-a rasplatit pe maestrul Irimescu in acest fel, dar a avut grija in acelasi timp si de sanatatea sufletului sau, de starea cu care se va infatisa inaintea Lui - pe care i-o dorim sa fie cat mai buna, si la o vreme pe care i-o dorim sa fie cat mai indepartata in timp. Nadajduim si ne rugam ca bunul Dumnezeu sa-i usureze viata, atat cat il va mai salaslui printre noi, sa-i dea sanatate, inima curata, minte treaza si veghetoare, mangaiere si ajutor, si sa-i ofere marele dar al mantuirii.
Cei apropiati lui, rugati-va cu caldura bunului Dumnezeu pentru iertare, sanatate si mantuire. S-au randuit pentru el rugaciuni pentru izbavire si vindecare, in locuri sfinte din tara, din Grecia, si chiar de la Sfantul Munte Athos. In anumite momente mai delicate, chiar si cei din preajma maestrului, dupa puterea lor, au adaugat poate o picatura suvoiului de rugaciuni facute "in duh si adevar" - dupa spusele scripturistice - de catre slujitorii sfintelor altare, de mir sau din mediul monahal.
Va multumim!
Dascalescu Marius, muzeograf -
Falticeni, Muzeul de arta "Ion Irimescu"