Descendenta a unei vechi familii boieresti de carturari, Elena Vacarescu (1864-1947) a avut parte de o educatie superioara, desavarsita la Paris, inclusiv in saloanele literare, unde a legat amicitii ilustre. La intoarcerea in tara, a fost, dupa cum probabil stiti, domnisoara de onoare favorita a reginei Carmen Sylva, cu care avea in comun preocupari artistice si ezoterice. E cunoscuta indeosebi ca eroina scandalului declansat la curtea lui Carol I, din pricina logodnei cu printul Ferdinand, incurajata de regina, dar neconvenabila casei regale, ceea ce a dus la exilarea tinerei poete, dar si - temporar - a protectoarei sale. Esuand in ambitia de a deveni ea insasi regina, Elena Vacarescu nu s-a mai recasatorit, s-a consacrat vocatiei sale literare si a devenit scriitoare de limba franceza, cu notorietate europeana in epoca. A publicat mai multe plachete de poeme (unele inspirate din folclorul romanesc), doua romane, drame - azi uitate, memorialistica. Fiind energica, desteapta, cultivata, cu talent oratoric si multe relatii, a primit misiuni diplomatice (delegata a Romaniei la Liga Natiunilor timp de doua decenii, intre 1920-1940), a fost o redutabila conferentiara si publicista, a fost aleasa in jurii literare internationale. Fara sa fie inzestrata cu irezistibila frumusete a Marthei Bibescu (intre cele doua aristocrate-literate romance a existat o dusmanie pe viata), Elenei Vacarescu nu i-a ramas decat satisfactia recunoasterii intelectuale, atat pe plan national, cat si european: a fost prima femeie admisa in Academia Romana, in 1925, a fost decorata cu Legiunea de onoare si premiata (de doua ori) de Academia Franceza, a fost apreciata ca diplomat cultural, invitata si tratata cu deferenta de elita politica si artistica europeana. Editura "Compania" o recupereaza pentru prezent, ca si pe rivala ei, Martha Bibescu. Dupa ce a publicat, in 2001, volumul de amintiri al Elenei Vacarescu, Memorial in mod minor, acum, Adina Keneres ne pune la dispozitie, pentru prima oara in romaneste, cartea pe care v-o recomand, publicata initial in engleza, in urma cu un veac, si in care povesteste despre figurile auguste cunoscute personal de ea. Delicios demodata ca stil, Regi si regine pe care i-am cunoscut are farmecul patinat al obiectelor pretioase de anticariat, al fotografiilor sepia pe carton, al picturilor de gen. Uneori impregnate de romantism, poetizante si exaltate (ca in cazul reginei Elisabeta a Romaniei, de care o leaga pasiunile si bucuriile tineretii), alteori cu tuse acide, denotand antipatia (ca in evocarea lui Wilhelm al Ii-lea, imparatul Germaniei), pline de compasiune pentru dramele de care unii n-au fost scutiti (de exemplu, Franz Josef, imparatul Austriei), povestirile sunt colorate cu observatii "pe viu" ale memorialistei ce isi pune la bataie armele de prozatoare: descrie imprejurarile intalnirii, atmosfera, decorul, costumele, reproduce dialogurile, e atenta la reactiile psihologice, insufleteste pagina cu intamplari si scene semnificative. Ai impresia ca Elena Vacarescu da la o parte cortina grea a timpului, pentru a te face si pe tine spectator la protocoalele regale, la viata particulara a monarhilor, dar si la felul cum se pune ea insasi in scena, martor si actor in acelasi timp.
Deosebit de reusita e evocarea reginei Victoria a Marii Britanii, pe care scriitoarea a intalnit-o cu prilejul vizitei oficiale facute de Carmen Sylva in Scotia, la Balmoral, sau cea a lui Eduard al Vii-lea, pe vremea cand era inca print de Wales si oaspete al curtii romane la Peles. Asezonate cu impresii de calatorie prin Europa si cu anecdote amuzante, memoriile despre regi si regine ale Elenei Vacarescu ne dau si dimensiunea omeneasca a unor figuri din cartea de istorie si sunt placute la lectura, ca o intoarcere in timp. Ar fi fost frumos ca textele sa fie ilustrate si cu portrete, dar stiu ca asta ar fi marit cheltuielile de editare, ceea ce s-ar fi reflectat si in pretul cartii.