In lungul ev aprins comunist, cu Biserica au fost generosi doar anonimii. Statul a sufocat, incet si sigur, altruismul si generozitatea omului de rand. Ar fi nevoie de ajutor, fie si infim, pentru a compensa imbrancelile care au ingenuncheat, in timp, Biserica. Dar, indiferent cat de generosi au fost politicienii cu Biserica, in spatele milosteniei se afla un vag sentiment de culpabilitate. Banul smuls din buzunar nu e semnul sacrificiului de sine, ci mai degraba un mod de a-si cumpara un fotoliu mai bun la Judecata de Apoi. Aceste gesturi, de altminteri necesare pentru supravietuirea fizica a unei biserici care nu a mizat niciodata prea mult pe generozitatea bugetului, au avut mai mereu o mare doza de ipocrizie. La urma urmei, stim cu totii ca banii colectati de diverse fundatii pentru renovarea bisericilor si manastirilor din Moldova sunt acum de negasit, iar constructorii bisericilor ctitorite de diversi politicieni au fost clientii preferati ai partidelor de guvernamant. De cele mai multe ori, generozitatea politicienilor nostri n-a fost decat o forma inabil mascata de amor propriu si de interes.
Aproape ca nu mai exista forma de generozitate dezinteresata in Romania postrevolutionara. Acum un an, fostul prim-ministru, lider de partid social democrat, a initiat un fond de ajutor pentru pensionari. A donat din buzunarul lui niste bani, i-a obligat si pe altii s-o faca. Sperand ca va izbuti sa-si intimideze coechipierii, a fixat un termen limita pana la care toti angajatii guvernamentali, ba chiar si alesii locali, sa umble la buzunar. Rezultatul? Un fiasco total. Putini au acceptat sa dea bani fara ca numele sa le fie scris in pomelnicul de vesnica pomenire al listelor electorale.
Dupa ce guvernul a initiat un program prin care-si propunea sa inzestreze scolile rurale cu calculatoare, s-a spus ca in spatele acestuia s-a aflat interesul unui important afacerist, cotizant greu in organigrama partidului. Calculatoarele, esentiale unui invatamant modern, mobileaza, pe bani grei, scoli unde nici nu a ajuns curentul electric. Economatele pentru pensionari au insemnat nu alimente de baza la preturi rezonabile, ci in primul rand o gura de oxigen pentru producatori pe care, altfel, piata i-ar fi eliminat. Si comisioane grase, comisioane pentru "evanghelisti"! Guvernul a dat bani grei de la buget pentru a subventiona diferentele de pret, cum a facut-o si in cazul cornului si laptelui pentru scolari. Mai mult, cei care au initiat programele le-au facut publicitate pe bani multi, agatand numele partidului pe coperta programelor sociale facute din bani publici. Din reclama, fireste, lipsesc amanunte despre comisioane si cresterea cifrei de afaceri a furnizorilor. Aflam de ele din anchete cu iz penal, care incearca sa clarifice aceste santaje sentimentale.
Caritatea si generozitatea si-au pierdut prestigiul si aura crestina. Mai cu seama ca aceste gesturi sunt sau ar trebui facute sub umilinta anonimatului. Afli ca o pensionara si-a donat jumatate din bani pentru victimele catastrofei din Indonezia sau ca un om care nu vrea sa fie fotografiat este gata sa doneze un rinichi pentru un necunoscut. Acesti oameni, prin sacrificiul lor spontan, cladesc nestiute si trainice biserici. Si, probabil, daca ar dispune de bani, pana sa-si cumpere limuzine, vile, croaziere transoceanice, ar risipi banii pentru aproapele lor in nevoie. Politicienii au insa o certitudine. Anonimii, cu generozitatea si gesturile lor spontane, nu castiga alegerile. Iar pe listele de candidati la alegeri nu pot aparea anonimi. Asa se face ca generozitatea politicienilor are ceva din ferocitatea si indecenta unei plante carnivore. Frumoasa, dar mortala pentru gazele seduse de atragatoarea ei frumusete.