Vine primavara si, odata cu ea, reforma necrutatoare. Pe cat de mult ne-am dorit-o, pe atat de mult ne e teama, acum, de ea. Este penultima primavara "libera", in care mai putem dispune cum dorim de soarta noastra de extracomunitari. Cel putin teoretic. Practic, semanam deja cu un zmeu abia inaltat de la sol, ale carui zbateri dezordonate cu greu pot fi controlate de "marii manuitori" de la Washington si Bruxelles. Ne e frica acolo sus, avem rau de inaltime, vantul sufla rece, ranile ne dor... Parca am vrea "acasa", la "traditie", la "mostenire", la "merge si asa". Poate o sa tipam ca din gura de sarpe, s-ar putea sa "vrem in brate", precum copiii mici; nu m-ar mira sa lesinam la vederea noilor preturi, la zgaltairea de 9 grade pe scara Richter, pe care ne-o vor administra, cu sau fara voia lor, extraterestrii simpatici si spilcuiti de la Guvern. Nimic nu va mai fi ca inainte. Fotografiati pietele, puneti flash-ul pe statiile de benzina, faceti un xerox dupa cupoanele de caldura si notati-va, pentru amuzamentul amar de maine, pretul caselor, al pamantului sau al painii. Toate "vacile grase" de pana mai ieri se vor razbuna, lasand pajistea parjolita pentru suratele lor costelive. Scadenta amanata de vreo 15 ani de vacaroii tranzitiei nu mai poate fi pasata altora. Nici smecheriile levantine cu care Psd-ul i-a imbrobodit pana de curand pe emisarii occidentali nu mai servesc la nimic. Bolnavul este deja pe masa de operatie, iar anestezistul s-a invoit pentru vreo cativa ani de la serviciu. Se taie pe viu, "liberal", si nimeni nu mai plange pe umarul nimanui. Cum sperietura este mare, iar ignoranta a ceea ce ne asteapta pare si mai mare, ne-am adresat unui cunoscut "guru" al sferei politice, ale carui sentinte necrutatoare sunt spuse, cel putin, cu zambetul pe buze: analistul Stelian Tanase.
"Romanii au perceput integrarea ca pe o locomotiva
atasata unui tren parasit intr-un depou"
- Ce inseamna, de fapt, integrarea europeana pentru romani, d-le Stelian Tanase? Sondajele ne dau drept cei mai mari euro-optimisti, dar nu exista oare riscul sa devenim in curand cei mai mari euro-sceptici?
- Pentru romani, integrarea europeana si intrarea in Nato au parut ca un colac de salvare, ca un miracol. Asta, pentru ca toate guvernele de pana acum s-au ferit sa puna in practica o adevarata reforma economica, mentinand tara in esalonul secund, la foc caldut. In schimb, in tarile care s-au calificat mai iute pentru aderare si in care reformele dureroase au fost aplicate la timpul lor, doza de scepticism fata de Ue a cunoscut o cota mult mai ridicata. In Cehia, spre exemplu, guvernantii au fost nevoiti sa duca o campanie foarte serioasa pentru a convinge populatia sa accepte aderarea. Acolo, perceptia costurilor integrarii a fost corecta. Intrebandu-se ce au de castigat, oamenii au vazut ca pentru perioada imediat urmatoare vor avea mai mult de pierdut. La noi insa, din cauza saraciei mai mari, a departarii de Occident si a situatiei de paria a Europei, in care s-a gasit multa vreme Romania, ideea de a intra intr-o mare familie si de a nu mai fi izolati si parasiti intre doua blocuri de putere a facut ca integrarea in Ue sa apara ca o optiune reala. In plus, la un moment dat, am inteles ca nu avem putere prin noi insine sa scoatem Romania din pauperitate. De aceea, am perceput integrarea ca pe o locomotiva atasata unui tren parasit intr-un depou, ca pe o solutie la toate problemele. Totusi, in ultima vreme, se pare ca traim un fel de trezire a constiintelor; este momentul sa bagam mana mai adanc in buzunar, sa strangem iar cureaua, sa ne simtim iar generatie de sacrificiu.
- N-au ajuns trei generatii de sacrifiu in ultimii 60 de ani? De unde stim ca va fi ultima incordare in folosul natiei, si nu doar o alta amagire?
- Eu cred ca va fi ultimul sacrificiu, ca va fi in folosul tuturor. Daca in Nato a intrat in principal armata, fara a afecta prea mult restul populatiei, in Ue intra intreaga societate. Vom beneficia toti de pe urma integrarii. Problema este ca nu toata lumea crede asta. Veti vedea ca, de indata ce scumpirile vor veni ca un val tsunami peste populatie, reticenta va fi mare. Cand taranii vor fi obligati sa munceasca altfel de cum stiu ei din mosi-stramosi, iar negustorii din piete, spre exemplu, nu vor mai avea voie sa vanda branza din butoaie, vor fi multe nemultumiri.
- Ce se va intampla cu taranii, cum va decurge integrarea lor?
- Decalajul si inapoierea Romaniei in comparatie cu tarile intrate deja in Ue sunt mult mai marcate si vor insemna mai multa suferinta, deoarece Romania are o civilizatie rurala mult mai conservatoare. De aceea, cutremurul va fi mai mare la tara. Pe de alta parte, ca o ironie a sortii, zona care va capata cel mai mare avant si in care se va trai cel mai bine, dupa 4-5 ani de la integrare, va fi zona rurala. Sociologii vorbesc insa de distrugerea civilizatiei taranesti prin imbatranirea excesiva a locuitorilor de la sate. Acest semnal de alarma ar trebui sa intre in atentia guvernului, determinandu-l sa promoveze programe de recastigare a orasenilor pentru lumea satelor.
"De cum s-a instalat, acest guvern a fost supus
unei canonade de artilerie din partea presei"
- Daca raul, ca si binele, vin de la Bruxelles, in schimb, raspunderea si nota de plata se deconteaza la Palatul Victoria si la Cotroceni. Va reusi puterea sa o scoata la capat, cu fruntea sus?
- Puterea actuala de la Bucuresti are o uriasa problema de comunicare. Nu comunica. Nu stie sa explice. Improvizeaza in fata microfoanelor. Se duc la televizor si se contrazic unii pe altii. Cred ca ar trebui elaborat un program coerent, care sa explice costurile, avantajele, perioada, tot ce e de facut, exact cum un copil este invatat sa mearga. Am impresia ca nu suntem pregatiti institutional sa facem fata provocarilor viitoare. Nu consultanta in general asteapta oamenii, ci invataturi directe, concrete: cum sa cultivi grau ecologic, cum sa construiesti un siloz pentru cartofi la standardele Ue, cum sa cultivi rosiile in gradina pentru a fi acceptate la export etc. Ar trebui, poate, sa fie formate niste caravane, care sa umble din sat in sat si sa explice, sa comunice, sa lamureasca. La carciuma, la biserica, la caminul cultural, la scoala, sa vina cineva sa le puna filme taranilor, sa-i invete, sa-i sfatuiasca, sa-i consilieze in probleme juridice, de igiena, agricole.
- Impresia multora este ca, in loc sa fie lasat sa munceasca, guvernul este atacat fara menajamente in presa. Vi se pare corect?
- De cum s-a instalat, acest guvern a fost supus unei canonade de artilerie din partea presei. Era normal sa-i fi acordat o perioada de gratie de macar sase luni, sa fie lasat in pace sa faca ceva, sa-si demonstreze competenta sau incompetenta, sa faca o agenda guvernamentala, sa intocmeasca o lista de proiecte de legi pe care sa le trimita Parlamentului! Cdr-ul si Constantinescu, in 1997, au avut un an de gratie; se scria cu entuziasm despre Ciorbea si toata lumea era euforica. Guvernul Nastase nu mai spun: a avut patru ani de gratie! Au fost cateva anchete, au fost cateva dosare de coruptie si niste jurnalisti mai coltosi, dar pana la urma presa a stat sub ascultare. Nu inteleg ce se intampla in prezent. Sa fi obosit lumea sa tot stea cu fata zambitoare la guvernanti? De aceea au scos asa de prematur baionetele? Profita ca Tariceanu si ministrii lui nu riposteaza? Vor sa se revanseze dupa patru ani de tacere, cand nu prea indrazneau sa critice guvernul Psd, de teama ripostelor lui Nastase, care erau dure? Presa ar trebui totusi sa aiba un pic de retinere. Numai un pic de retinere, pentru ca oamenii astia au obtinut o mare victorie! Sa-i lase pe guvernanti sa lucreze, caci au inceput in forta. Nu mai credea nimeni ca Psd-ul va putea fi scos de la putere. Au crezut doar nebunul de Basescu si cativa oameni de la varful Aliantei, care s-au batut in transee, pana in ultima clipa. Victoria lui Basescu s-a inregistrat in ultimele trei ore din turul al doilea. Cred ca macar acest amanunt ar trebui sa-i indemne pe jurnalisti la putina stima.
- Cum credeti ca vor reactiona romanii, cand se vor aplica scumpirile din aprilie?
- Romanii sunt gata sa suporte reforma, daca stiu ca guvernantilor le pasa de ceea ce se intampla in societate. As prefera sa nu mai vad ministri contrazicandu-se in cursul unei singure zile; au dat deja cateva spectacole de acest gen si cred ca, in ciuda entuziasmului si bucuriei lumii romanesti, care rasufla usurata ca a scapat de puterea Psd, acest joc va deteriora popularitatea si sustinerea de care guvernul se bucura in prezent. Publicul nu vrea sa mai vada asemenea lucruri care dau impresia unei puteri nesigure si neputincioase. Publicul isi doreste sa vada un guvern care stie ce vrea, care urmareste anumite obiective pentru care a fost votat.
- Marea promisiune a actualilor guvernanti este declansarea luptei impotriva coruptiei. Credeti ca graficul este respectat in aceasta privinta?
- Da. Mi se pare ca a inceput asaltul la baioneta. Sunt sigur ca, daca vor continua in acelasi ritm si vor deschide macar un mare dosar de coruptie la sase luni, in 2008 vor castiga alegerile in pas de defilare. Lumea este foarte frustrata de nivelul coruptiei intretinute de guvernul Psd, cand mafia politico-economica a prosperat. De aceea, daca o data la sase luni unul sau doua asemenea dosare vor fi rezolvate si vom avea in patru ani, sa zicem, 10-15 mari dosare judecate, va fi cel mai convingator semnal spre Bruxelles si cel mai bun "discurs" electoral pentru alegerile viitoare. Musai sa ajunga in tribunale cele cateva sute de membri ai mafiei politico-economice, care au jefuit aceasta tara. Domiciliul lor nu poate fi altul decat puscaria. Sunt oameni care au furat zeci de milioane de dolari; unii au conturi uriase in paradisuri fiscale si in banci elvetiene. Sunt ministri care au intrat in guvern cu 10-15 mii de dolari in cont, iar la parasirea guvernarii au devenit milionari in euro. De unde? Acesti oameni trebuie sa plateasca.
"Ne asteapta o munca foarte dura,
o munca in draci; va fi o competitie
crunta, va fi care pe care"
- In concluzie, ce atitudine ar trebui sa adoptam: sa acceptam provocarea sau sa ne lasam pagubasi, ramanand sa traim, prin noi insine, la marginea Europei?
- Daca vrem sa nu disparem ca natie, n-avem alta cale decat integrarea, cu toate dramele care vor veni. Sa ne propunem, si sa reusim in cele din urma, sa traim macar mai bine, sa ne concentram atentia pe lucruri mici si realiste; spre exemplu, sa trecem de la 100, la 200 de euro salariul minim pe luna; sa trecem de la rabla de Dacie de acum 20 de ani, la o Dacie noua; de la o scoala mizera, in care ne tinem copiii, la o scoala incalzita si renovata; de la un drum plin de gropi, la un drum asfaltat. Toate lucrurile astea simple nu le facem altfel, decat daca ne reformam, daca ne schimbam atitudinea. Cineva imi spunea la piata ca lumea a cam inceput sa scartaie, ca se astepta la mai mult de la liberali si democrati. Dar, am intrebat, ati vazut cumva daca munceste lumea mai mult? Vreti sa vina primul ministru sa va astupe gropile? Inca o data spun: ne asteapta o munca foarte dura, o munca in draci; apar oportunitati enorme, dar va fi o competitie crunta, va fi care pe care. Pe de alta parte, cred ca nu se mai indoieste nimeni de faptul ca istoria guvernarii Romaniei in urmatorii 5-10 ani va fi scrisa de la Bruxelles. Agenda guvernului roman este de fapt agenda Bruxelles-ului. Si nu vad nimic rau in asta. Doar asa vom fi si noi in randul lumii, vom dovedi ca avem un comportament european si ne asumam valorile europene. Exista insa un mare pericol, pe care guvernantii ar trebui sa-l anticipeze si sa elaboreze programe de evitare a lui: alienarea unei parti a populatiei. Populatia dinamica, activa, se va integra foarte bine. Dar unii, mai ales in sate si in orasele mici, se vor aliena complet; ii vom vedea ca pe niste stafii, ca pe niste entitati iesite din istorie, care nu vor participa la nimic din ce se va intampla in jurul lor. De aceea, cel mai important lucru ce sta in fata guvernului este elaborarea unei strategii de comunicare asupra integrarii, instituirea unui telefon verde, la care sa raspunda tot timpul cineva calificat, la orice problema ivita in teritoriu. Pentru ca integrarea se va produce oricum. Chestiunea care se pune este nu oricum, ci cum.