Prima infrangere majora a survenit in alegerile locale din februarie 1992, cand Frontul Salvarii Nationale s-a trezit ca a pierdut majoritatea oraselor mari din Romania in fata candidatilor Opozitiei, in principal grupati in cadrul Conventiei Democratice (Bucuresti - municipiu si sectoare, Timisoara, Constanta, Baia Mare, Brasov, Bistrita, Ploiesti, Sibiu, Bacau, Arad, Ploiesti, Satu Mare, Alba-Iulia). Fsn-ul a esuat atunci inclusiv la Cluj, unde aparuse Gheorghe Funar. Au fost primele alegeri locale din istoria postcomunista. In ciuda faptului ca la sate si in orasele mici formatiunea condusa de Iliescu si Roman si-a pastrat dominanta, socul a fost imens. Abia dupa acest esec, iar nu dupa schimbarea guvernului Roman cu ajutorul tovarasesc al minerilor lui Cozma, din septembrie 1991, s-a spart Frontul in doua factiuni, una condusa de Iliescu de la Cotroceni (devenita Fdsn, apoi Pdsr, apoi Psd), iar cealalta de fostul premier Roman (transformata in Pd-Fsn, apoi in Pd). De ce a fost pentru Fsn un soc? Pentru ca in primele alegeri generale si prezidentiale din mai 1990 ("Duminica orbului"), Fsn castigase cele doua camere parlamentare cu 66-67%, iar Iliescu cu 85% (din primul tur!!!). Dupa ce lumea s-a cam lamurit cum era cu Frontul, dupa ce partidele Opozitiei au inceput sa fie cunoscute, a urmat marea infrangere din februarie 1992, dupa care ruptura.
In alegerile locale, parlamentare si prezidentiale din 1996, Pdsr si Iliescu au pierdut pe toate frontu-rile in fata Conventiei Democratice si a lui Emil Constantinescu. A fost al doilea soc electoral si politic. A urmat o perioada de mari framantari in interiorul Pdsr, iar gruparea pesedista, condusa de Melescanu, Boda, s-a rupt de "partidul-mama", condus de "tatucul" Iliescu si astfel a aparut un nou partid, Alianta pentru Romania (ApR). Intre timp, dupa ce sansele lui Melescanu de a ajunge presedintele Romaniei au fost serios torpilate de la Cotroceni, profitand de greselile Cdr, ale guvernarii de coalitie (din care facea parte si Pd-ul lui Roman si Basescu) si ale lui Constantinescu, Pdsr si Iliescu si-au revenit, ajungand din nou la putere. Dupa surpriza celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din decembrie 2004, in care primarul Basescu (presedintele Pd) l-a infrant pe premierul Nastase (presedintele Psd), se pune intrebarea: se va rupe iar partidul condus de Iliescu? Structura organizatorica si mentala a Partidului Social Democrat este vulnerabila. Daca nu detine puterea hegemonica, daca nu controleaza statul, administratia, ministerele, politia, justitia, serviciile secrete, judetele, resursele de tot felul, Psd (fost Pdsr, fost Fsn) nu rezista la crize. Mereu m-am intrebat ce se petrece cu generatiile de tineri care au intrat in partidul hegemonic, din pur calculul pragmatic, din oportunism, pentru ca se afla la putere, nu din idealism sau din dorinta de a face ceva pentru interesul public, si care (vorba celor de la "Casa Locco") au luat apoi "teapa". Un cuvant vulgar, care aproximeaza destul de bine tipul de beneficiu pe care natiunea l-a avut din partea unor guvernari corupte, ineficiente, nerealiste, oportuniste. Oare acum, ce se petrece cu zecile de mii de tineri oportunisti care au intrat in Psd in perioada 2001-2004? Sunt ei convinsi ca liderul de generatie este candidatul Vanghelie? Din decembrie 2004 incoace, Partidul Social Democrat a intrat intr-o criza majora. Nu mai beneficiaza de "locomotiva" Iliescu, chiar daca acesta va reveni formal in fruntea partidului. Deocamdata, cariera lui Adrian Nastase pare terminata. In ciuda faptului ca tot ceea ce a facut in politica a fost "cu voie de la domnie", adica de la Iliescu, nu i se iarta esecul in fata lui Basescu, mai ales ca din aceasta pricina a fost posibila desemnarea unui premier din partea Aliantei Da, iar Psd-ul a pierdut sansa de a forma guvernul. Expresia crizei majore din Psd este incapacitatea liderilor tineri de a-i contrapune lui Iliescu un contracandidat. Mai grav, principalul partid de opozitie (si deocamdata cel mai puternic partid din tara) a esuat in tentativa de a gasi un candidat credibil pentru primaria Bucurestiului, post ramas vacant temporar, dupa plecarea fostului primar la Palatul Cotroceni. S-a ajuns la o varianta de "avarie", cu Marian Vanghelie, primarul de la sectorul 5, in calitate de candidat la primaria mare. Indiferent ca este o propunere falsa sau adevarata, daca un partid precum cel condus de Iliescu si Nastase ajunge sa defileze cu un candidat de o asemenea anvergura, Psd a ajuns rau.
Ideea liderilor Psd ca Vanghelie face parte din aceeasi categorie cu Halaicu, Lis si Basescu poate parea o jignire adusa bucurestenilor. Pesedistii l-au omis din enumerarea lor pe Ciorbea. Logic vorbind, chiar daca Halaicu si Lis nu au reprezentat repere morale absolute (dimpotriva!), ei au fost votati simbolic, nu pentru ceea ce erau, ci pentru ceea ce reprezentau - reprezentantii electorali ai alternativei la Fsn, respectiv Pdsr. Modul in care gandesc liderii pesedisti tradeaza o mentalitate cinica si lipsa de realism politic. Este greu de crezut ca Psd-ul va castiga cu o asemenea mentalitate in cea mai antipesedista fortareata politica. Iar daca vor pierde in Capitala Romaniei - din nou! -, atunci greu ii va fi lui Iliescu sa pastreze partidul unit! Nastase a fost agreat de Iliescu cat era in ascensiune si nu intrau in conflicte de interese grave. Acum, pare insa ca nici Iliescu nu-l mai suporta pe Nastase, nici viceversa. Aparent, miza ultimei dispute dintre ei este desemnarea candidatului la primarie. Asistam insa la o confruntare dura intre cei care efectueaza selectia cadrelor. Este o lupta pentru supravietuire. De fiecare data cand cineva a indraznit sa aduca vorba de reforma interna in partidul lui Iliescu, acela a fost nevoit sa plece din partid, fie ca s-a numit Roman sau Melescanu. Spre deosebire insa de Roman sau Melescanu, prestigiul politic al lui Nastase a fost serios afectat de patronarea unor retele clientelare corupte pana in maduva oaselor. Cand ii auzi vorbind acum pe "baronii" Psd despre reforma interna, despre democratie in partid, despre posibilitatea revenirii la putere, te intrebi daca Alianta Da si aliatii sai din coalitie vor fi la fel de incapabili precum predecesorii lor din Cdr, care au provocat revenirea la putere a partidului condus de Iliescu.