Inceput de martie friguros si ploios. Vazuta de la fereastra, natura pare bolnava, epuizata de iarna ce nu se mai termina. Golasi, cu ramurile ridicate spre cer ca intr-un gest de predare, copacii fac si mai dezolant peisajul. Dar dramatice cu adevarat sunt bietele pasari, flamande si zgribulite, refugiate in orase din cauza zapezilor care le-au lasat fara hrana, acoperind padurile si campiile. Grauri, stancute, mierle - ce fac sarmanele in anotimpul acesta neprietenos? Unde se incalzesc putin, ce mananca, cum zboara ele printr-un vazduh transformat intr-o mocirla de ceata si zloata? Orice iubitor al naturii, cu sensibilitate si mila fata de fapturile lui Dumnezeu, se ingrijoreaza pentru viata lor. Prieteni buni cu natura, am dorit sa aflam parerea specialistilor despre soarta nefericitelor pasari, venite de pe camp in oras. Remarcabil om de stiinta, cu doctoratul in ornitologie obtinut in Anglia, domnul Dan Hulea a acceptat sa uite, pentru o clipa, termenii sofisticati ai manualelor universitare sau pe cei oficiali ai functiei de director pe care o are in cadrul Societatii Ornitologice Romane (Sor), ca sa ne spuna o poveste frumoasa si plina de invataminte, despre fratia dintre oameni si pasari, despre paradisul pierdut al vremurilor cand armonia naturii nu era atat de crud vatamata ca acum.
Dr. Dan Hulea,
director executiv al Societatii Ornitologice Romane
"Sarmanele inaripate primesc lovitura dupa lovitura"
- Domnule Hulea, anul acesta iarna este foarte ciudata: a venit foarte tarziu, cu zapezi mari si temperaturi polare. Oamenii s-au baricadat in case, cu foc in sobe, cu calorifere fierbinti, cu paturi si ceai cald. Pasarile nu pot face insa nimic din toate astea. Ce-nseamna pentru ele aceasta iarna iesita din tipar?
- Asa este. Anul acesta iarna a venit foarte tarziu, temperaturile au fost ridicate pana in decembrie, ceea ce a dat putin peste cap pasarile si ritmul lor de viata firesc. Ele incepusera deja sa se imperecheze, incepusera sa-si adune vreascuri pentru cuiburi. Temperaturile neobisnuit de ridicate au dat impresia zburatoarelor ca este primavara, si atunci ele au inceput activitatile specifice acestui anotimp. Odata cu venirea frigului, totul s-a blocat. Au incetat "pregatirile de primavara", iar lovitura naturii a fost necrutatoare: gerul. Pasarile care migreaza pe distante de mii de kilometri nu au fost afectate, pentru ca ele erau deja plecate. Cele care calatoresc pe distante scurte, cum ar fi gastele, s-au retras in sudul tarii sau la cateva sute de kilometri sub granita. Nici pentru ele nu este atat de greu, pentru ca astfel de distante le pot acoperi intr-o singura zi, si atunci pot astepta fara teama venirea frigului, in zonele in care si-au petrecut vara. Dar sunt pasari care nu migreaza sau care vin chiar la noi sa ierneze, deoarece "casa" lor este mai la nord de Romania. Schimbarile climaterice din ultima vreme sunt o mare bataie de cap pentru ele, dar mai ales pentru oamenii de stiinta, care nu pot spune sigur ce se intampla, pentru ca studiile legate de modificarile climei terestre se afla abia la inceput. Sunt insa diferite specii de vietuitoare care confirma aceasta ipoteza a incalzirii, tocmai prin faptul ca ele isi largesc sau micsoreaza arealul. Va dau un exemplu din lumea zburatoarelor: lacustarul (Sturnus roseus), o specie de graur, este cel mai nou "musafir" din Romania. El a ales de putin timp sa cuibareasca la noi, in Dobrogea, imbogatindu-ne cu inca o specie de pasari. Lacustarul obisnuia sa cuibareasca mai la sud, iar faptul ca si-a extins arealul inspre nord este o dovada a incalzirii climei. Dar, desi clima pare a fi in incalzire, iernile nu dau semne sa fie mai blande, iar pasarile au de suferit. In Delta Dunarii, din cauza inghetului, sute de lebede mor anual, pentru ca nu au ce manca. Oamenii care se ocupa de rezervatia biosferei din Delta se straduiesc sa hraneasca lebedele, dar o mana de oameni nu poate sa faca totul. Ar fi mare nevoie de voluntari. In Romania mai exista o mare problema: nu sunt centre de recuperare a pasarilor. Pasarile ranite, bolnave, inghetate nu pot fi tinute nicaieri pentru ingrijire. Oamenii care le gasesc le mai duc la cabinetele veterinare sau la gradinile zoologice, dar specialistii de acolo nu le pot pastra pentru o ingrijire indelungata. Gradinile zoologice ar fi intr-adevar o solutie, dar la noi ele nu sunt dotate cu centre de recuperare. Am inteles ca abia acum se incearca un program-pilot, prin care animalele salbatice, pasarile sa poata fi recuperate si apoi eliberate. Acesta este idealul: ca orice vietuitoare gasita ranita, abandonata, bolnava sa poata fi recuperata si apoi eliberata in salbaticie. Numai in cazul in care recuperarea nu poate fi facuta complet, abia atunci aceste vietuitoare ar ramane "chiriase" in gradinile zoologice.
Cantine si adapost pentru pasari
- Ce ar trebui facut pentru ca parcurile, locurile publice din orase sa fie mai primitoare pentru pasari, sa fim convinsi ca la o plimbare o sa auzim cu siguranta trilurile lor maiestre?
- Dupa ce vara pasarile ne incanta cu muzica, cu freamatul lor, iarna ar trebui sa fie randul nostru sa le dam ceva inapoi, sa le ajutam. Mai nou, in orase, parcurile se vor din ce in ce mai frumoase, mai curatate, mai pline de alei. Nu zic, este frumos, dar n-ar trebui sa ne gandim numai la noi. Chiar daca un parc arata mai bine fara cei cativa copaci uscati, gaunosi, ei reprezinta locul ideal unde pasarile se adapostesc de frig, in scorburile si gaurile lor se retrag noaptea la culcare, sub scoarta acestor arbori mai putin estetici traiesc insecte, hrana rara, pe timp de iarna. Daca le eliminam "casele", mai ales in lunile friguroase, cu ger, s-ar putea sa nu supravietuiasca. Iar daca tot se taie acesti copaci, atunci ei trebuie macar inlocuiti cu altceva, iar acest altceva ar fi casute artificiale pentru pasari. Daca fiecare copac ar avea cate o astfel de casuta, mult mai putine pasari ar muri in timpul iernii si mult mai multe pasari ar avea locuri de cuibarit primavara. Apoi, sunt arbustii, ca de pilda macesul; n-o fi el la fel de frumos ca o tufa de trandafiri, dar fructele lui rezista chiar si peste iarna, si iata o "cantina" pentru zeci de pasari. Oamenii au incetat sa se preocupe de aceste lucruri, pe care le considera marunte. Din pacate, civilizatia aduce bunastare pentru oameni, dar neglijeaza celelalte vietuitoare. La inceput, s-au taiat padurile, si atunci pasarile au cautat refugiu in orase. Incetul cu incetul s-au adaptat, si-au gasit scorburi in parcuri, si-au construit cuiburi in podurile si sub stresinile caselor. Ei bine, copacii din parcuri se taie, iar casele sunt daramate si inlocuite cu blocuri de sticla si aluminiu. Sarmanele inaripate primesc lovitura dupa lovitura. E, asadar, de datoria noastra sa le ajutam, sa le dam inapoi macar o parte din ce le-am luat.
- Sunteti specialist si conduceti o institutie specializata in viata pasarilor salbatice. Ce intreprindeti pentru a schimba finalul acestei povesti foarte triste?
- Bineinteles ca avem multe proiecte de protejare a pasarilor din parcurile oraselor, prea multe ca sa le spunem intr-un interviu. Dar am sa va dezvalui un plan foarte interesant: introducerea a mici camere de luat vederi in cateva cuiburi, care sa urmareasca tot ce se petrece acolo. Agentii economici care au terase sau magazine in parcuri ar putea prelua aceste imagini, si astfel clientii lor ar putea fi martorii unui spectacol extraordinar, in timp ce beau o cafea. Toata lumea ar avea de castigat: pasarile ar fi monitorizate, deci stiinta ar progresa, oamenii ar capata o mai multa sensibilitate fata de zburatoare, ar cunoaste mai multe despre ele, iar agentii economici ar detine o "distractie" in plus in localurile lor.
- Pentru astfel de activitati salutare e nevoie de bani, aprobari etc. Cum am putea insa fiecare dintre noi sa ajutam pasarile?
- Oferindu-le adapost si hrana. Daca locuiti la curte, gradinile pot fi un loc unde pasarile sa se simta acasa. Trebuie doar sa urmarim ce specii de pasari se intalnesc in zona in care locuim, si atunci vom sti sa adaugam cateva plante in gradina, iar muzica inaripatelor va deveni ceva obisnuit in viata noastra. De exemplu, carpenul este potrivit pentru orice gradina, pentru ca prin tunderea lui vom obtine un gard viu si des, in care isi vor putea construi cuiburi mierlele si silviile. Doua, trei conifere (molid, brad, pin) vor deveni nu numai loc pentru cuiburi, dar si adapost in timpul iernii. Un loc in gradinile noastre ar trebui sa-l aiba si arbustii care produc fructe marunte: socul, porumbarul, lemnul-cainesc, scorusul, cornul, paducelul. Fructele lor sunt delicatese pentru pasari. Unii arbusti ornamentali pot fi si ei o alegere buna. Eleganta tuia, de exemplu, ofera atat desis pentru cuibarit, cat si seminte pentru scatii sau florinti, in timpul iernii. Un alt ajutor extraordinar pe care l-am putea oferi pasarilor sunt cuiburile artificiale. Acestea sunt foarte usor de facut, nu ne trebuie materiale sofisticate sau dimensiuni de precizie milimetrica. Insa cel mai bine ar fi sa construim mai multe feluri de cutii, pentru ca orificiul de intrare trebuie sa fie suficient de larg pentru o pasare mai mare, in timp ce una mica il va ocoli, si invers. Lemnul este cel mai bun material, se pot folosi resturi de scanduri, lucruri ce se gasesc in orice gospodarie. Important este ca fiecare cuib sa aiba acoperisul mobil, ca sa poata fi curatat, si sa fie vopsit - numai la exterior! - cu vopsea de ulei in strat gros, intr-o nuanta asemanatoare cu cea a mediului, sau chiar cu pacura. Astfel, va fi protejat de umezeala. Momentul optim pentru amplasarea cuiburilor artificiale este acum, primavara, in luna martie. Chiar va ofer cateva modele de cuiburi, in speranta ca cititorii revistei dvs. vor fi inspirati. Un alt lucru pe care fiecare dintre noi il poate face: sa ofere inaripatelor o masa gustoasa. Semintele de floarea-soarelui sunt cea mai buna hrana pentru pitigoi si celelalte pasari insectivore, uleiul din seminte fiind foarte hranitor. Pasarile mai pot fi hranite si cu paine maruntita (sau inmuiata in apa, daca nu e ger), pasat, faina de porumb macinata mare, mamaliga, orez si ovaz (de preferinta fierte), cartofi, morcovi fierti, alte zarzavaturi fierte (mierlele se innebunesc dupa ele), bucati de mar, chiar partial stricate, pufuleti, floricele de porumb. Unele produse de origine animala sunt foarte hranitoare si apreciate de pasari: slanina (cat mai putin sarata si afumata), untura de porc, carnea fiarta (cea care ramane pe oase dupa masa noastra), ou fiert, branza. Mancarea se pune in hranitori, de preferat dimineata, pentru ca pasarile sunt cunoscute pentru harnicia lor: se trezesc dis-de-dimineata si pornesc in cautarea hranei. Hranitorile se construiesc la fel de usor ca si cuiburile artificiale si va ofer un model schitat. Si ca tratatia zburatoarelor sa fie completa, mai ramane doar sa le potolim setea cu putina apa. Cea mai simpla adapatoare se face dintr-un vas mic, de preferinta o cratita lata din lut ars, ceramica sau plastic. Este bine sa fie de-ajuns de grea, ca sa nu poata fi rasturnata de pasari sau de vant. Bineinteles ca nu trebuie neaparat sa locuim la casa, sa avem curte pentru aceste hranitori si adapatori. Marginea balconului sau a ferestrei de bloc este un loc foarte bun, iar spectacolul pe care pasarelele ni-l vor oferi este minunat, asa incat o sa uitam, pentru cateva clipe, ca suntem in plin Bucuresti sau alt mare oras. Repet, acest minim efort, pe care oricine il poate face pentru pasari, ne va aduce o rasplata sufleteasca inimaginabila.
Pentru orice informatie sau daca vreti sa ajutati si dvs. in mod efectiv pasarile, Societatea Ornitologica Romana (Sor) va sta permanent la dispozitie: Sor Bucuresti (Bd. Marasti 61, cam. 323-324, 011464, sector 1, tel/fax: 021/224.01.57), Sor Cluj (tel. 0264/43.80.86), www.sor.ro, office@sor.ro