Intre tinerii profesionisti ramasi in tara dupa 1989, s-au detasat, aproape pe neobservate, doua categorii: cei interesati sa faca bani (sa-si dezvolte propria afacere sau sa lucreze pentru o importanta companie straina) si cei dornici sa-si construiasca o cariera (in organizatii neguvernamentale, in politica, in organismele europene, in administratia publica etc.). D-na Sulfina Barbu, ministrul Mediului si Gospodaririi Apelor, face parte din categoria celor care au ales sa-si urmeze vocatia, renuntand la salariul substantial de director comercial al unei firme private de constructii si acceptand sa-si dedice buna pregatire profesionala interesului public. A studiat geologia si s-a specializat in fizica pamantului, dar la jumatatea deceniului trecut, a inteles ca ar fi mai bine sa-si schimbe profesia, urmand cursuri de specializare in Japonia si Germania, in domeniul marketingului, in management si in tehnologiile de protectie a mediului. Din anul 2001, a lucrat la Primaria municipiului Bucuresti, in calitate de director al Directiei de Protectia Mediului si Educatie Eco-Civica. De notat ca d-na ministru face parte din noua garnitura de politicieni ai actualei puteri, "extrasi" de sub mantaua Uniunii Europene, anglofili, computeristi, profesionisti cu masterate, "legisti", trasi prin inelul nenumaratelor directive ale C.E. Si-a asumat demnitatea actuala pentru a contribui la protejarea mediului din Romania, dar daca nu va avea sprijinul colegilor din Guvern si partid (este membra a Pd) si nu va putea sa inainteze prea mult in sensul descris in Programul de Guvernare, va renunta la minister si se va inscrie din nou, fara complexe, la interviuri, pentru a-si gasi o slujba corespunzatoare: "Nu sunt legata de acest scaun, n-am tremurat pentru a-l obtine, si nu am nici un fel de retinere daca va trebui sa plec; oricum demnitatile executive sunt trecatoare", ne asigura d-na Sulfina Barbu.
"Pana in 2001, a disparut peste 50% din spatiul verde al Capitalei"
- Care sunt succesele de la Primarie care v-au recomandat pentru demnitatea de ministru, doamna Sulfina Barbu?
- Primaria municipiului Bucuresti este mult mai complexa decat un minister. In ceea ce ma priveste, imi construisem un orizont indepartat, 2008, cand credeam ca va fi nevoie de specialisti in protectia mediului la nivel european. In momentul in care am venit la Primarie, am constatat cat de neclare erau aspectele de protectie a mediului si am initiat proiecte, surprinzatoare pentru multi colegi, prin care am vizat, printre altele, reabilitarea ecologica a lacurilor si parcurilor mari din Bucuresti, cu bani de la Ue. Aveam sa ma confrunt insa cu o realitate extrem de dura: desi erau incluse in domeniul public, parcurile nu aveau carti funciare, nu erau intabulate, nu erau inregistrate la cadastrul municipal. Din aceasta cauza, pana in 2001, a disparut peste 50% din spatiul verde al Capitalei, retrocedarile si abuzurile conducand la aspecte deseori scandaloase. Am reusit, depasind destule piedici, sa limpezesc acest aspect pentru parcurile Herastrau, Carol, Tineretului, Cismigiu, astfel ca proiectele de reabilitare au primit deja, la aceasta ora, acordul de finantare prin fondul Phare.
- Fostul guvern a negociat ultimele capitole in vederea aderarii la Ue cu spatele la zid, acceptand conditii imposibil de indeplinit. Care este situatia la capitolul de Mediu?
- S-a negociat un efort financiar si institutional din partea statului roman, in niste termene extrem de stranse. Spre exemplu, fostii guvernanti au promis ca, pana la sfarsitul anului 2006, ministerul va angaja 1660 de persoane, toate scolarizate in domeniul protectiei mediului! Daca adaugam ca trebuie creata si infrastructura necesara (birouri, computere, faxuri si alte dotari), observam ca s-a semnat ceva despre care se stia ca nu poate fi indeplinit. Potrivit analizelor noastre, efortul financiar pe care ar trebui sa-l facem este urias. Pentru a indeplini conditiile de mediu, Romania va trebui sa cheltuiasca, pana in anul 2018, peste 30 de miliarde de euro! Din aceasta suma, doar 34% va veni de la Ue, restul va cadea in sarcina statului roman. Totodata, conform negocierilor incheiate pe genunchi, pana la 1 ianuarie 2007, ministerul are obligatia de a acorda permisul de mediu tuturor agentilor economici din Romania! Firma, fabrica sau Imm-ul care nu vor avea acest permis vor fi inchise imediat. Avem in fata exemplul Poloniei: aproape 50% din agentii economici au fost inchisi, in prima zi de aderare!
- Ministerul Mediului intra mai mult decat altele in raza vizuala a societatii civile. Controlul public este, la dvs., unul autentic; intr-un fel, aveti 22 de milioane de "sefi". Cum veti raspunde exigentelor de transparenta cerute de O.N.G-uri?
- Printr-o colaborare stransa. Din primul moment in care am venit la minister, am deschis dialogul cu aceste organizatii. I-am felicitat sincer pe cei de la asociatia "Alburnus Maior", pentru modul profesionist si prompt in care au alcatuit contestatia la memoriul companiei de la Rosia Montana. Pe viitor insa, astept propuneri de colaborare din partea organizatiilor, ca si din partea sindicatelor si a patronatelor. Pretentia mea este sa fim parteneri adevarati, sa muncim alaturi unii de altii. Astept ca inclusiv fenomene si cazuri de coruptie sa ne fie aduse la cunostinta, pentru ca ne-ar fi de mare ajutor.
"Am interzis vanatoarea de ursi pentru aceasta primavara"
- Care sunt cele mai mari provocari pentru Ministerul Mediului in momentul de fata?
- In primul rand, evaluarea tuturor institutiilor din subordinea ministerului, pentru a sti cu ce plecam la drum. Am spus: sase luni de zile mergem impreuna; profesionistii vor ramane, iar verigile slabe vor fi "corectate". Nu putem pune in practica Programul de Guvernare decat cu profesionisti. Am fost intrebata in mod special despre Rezervatia Delta Dunarii. Si acolo facem evaluarea, mai ales ca avem doua procese in care ministerul este parat, cu referire clara la marile concesionari care s-au facut. Trebuie sa vedem care a fost efectul procesului de concesionare asupra rezervei piscicole. Pe de alta parte, exista provocarea canalului Bistroe. Daca Ucraina va hotari in continuare, unilateral, construirea acestui canal, avem un plan de management cu masurile ce trebuie luate pentru a reduce cat mai mult posibil impactul negativ al acestui canal asupra zonei romanesti a Deltei.
- Viktor Iuscenko, noul presedinte al Ucrainei, a declarat ca va interzice vanatoarea timp de zece ani. Oare, daca tot suntem "frati intru portocaliu", nu ne-am putea contamina si noi de o astfel de masura atat de necesara?
- Inaintea d-lui Iuscenko, noi am interzis vanatoarea de ursi, pentru aceasta primavara, si am interzis exportul de trofee. Am discutat cu colegii de la Ministerul Agriculturii si am convenit ca ministerul nostru, cu sprijinul Academiei Romane, sa evalueze numarul ursilor, urmand ca dansii, in functie de rezultate, sa stabileasca numarul animalelor ce pot fi vanate. Pana acum, ei numarau, ca Pristanda, steagurile de la prefectura, si tot ei, in frunte cu ministrul Sarbu, "extrageau" cota fixata discretionar, in functie de interesele imediate.
- Jefuitorii organizati la scara nationala au saracit Romania de o mare parte a padurilor sale. Cum poate spala ministerul dvs. aceasta rusine?
- Taierile salbatice care s-au produs pana acum sunt cauza unor potentiale nenorociri la nivel national, inclusiv a inundatiilor din ultimii ani si a incalzirii accentuate a sudului tarii - care este primul pas spre desertificare. Desi interzise prin codul silvic, taierile rase au culminat in perioada 2000-2004, cand paduri intregi au disparut peste noapte, lasand muntii dezgoliti. Astfel de distrugeri vor fi interzise, in paralel cu intensificarea actiunilor de impadurire si de creare de perdele de protectie, care pot atrage fonduri importante prin protocolul de la Kyoto. Acest mecanism, aproape ignorat pana acum, vrem sa-l extindem la scara nationala. Sunt bani multi care ne asteapta.
"La Rosia Montana vom aplica principiile dezvoltarii durabile, in care omul este actorul cel mai important"
- Potrivit organizatiilor ecologiste, cea mai mare problema de mediu a Romaniei ar putea deveni proiectul de la Rosia Montana. Care este situatia la zi?
- In decembrie 2004, compania "Gold Corporation" a depus un memoriu de prezentare, pe cateva pagini, care precede studiul de impact asupra mediului. Conform legii, noi am notificat tarile vecine semnatare ale Conventiei de la Espoo (Ungaria, Bulgaria, Moldova, Ucraina, Serbia si Muntenegru), am incadrat proiectul ca o investitie cu impact transfrontalier si asteptam ca tarile amintite sa-si trimita specialistii pentru procedura de evaluare. Asteptam apoi studiul propriu-zis de impact asupra mediului, si abia atunci vor incepe dezbaterile publice si evaluarea studiului de impact. Aceste dezbateri vor fi facute si la Ministerul Mediului, si la Rosia Montana. Acolo va fi cel mai important, deoarece oamenii potential afectati trebuie sa-si spuna punctul de vedere. Am inregistrat pana in momentul de fata aproximativ 3000 de contestatii, pe care le-am inscris in Registrul special, toti protestatarii facand parte din publicul interesat. De mentionat ca ei vor fi invitati in momentul in care se vor tine dezbaterile publice, pentru a-si sustine punctele de vedere. Vom face toate eforturile ca aceste dezbateri sa fie reale si corecte (ceea ce nu s-a intamplat pana acum - n. red.), si le vom inregistra audio-video, sa poata fi puse la dispozitia oricarei persoane interesate. In fine, dupa parcurgerea acestor etape, urmeaza concluzia de emitere sau de neemitere a acordului de mediu.
- Cat de importante sunt pentru minister opiniile persoanelor interesate, ale Academiei si ale altor institutii romanesti si europene, in luarea deciziei finale?
- Este foarte importanta pentru noi opinia Academiei, a organizatiilor europene, a societatii civile si a persoanelor interesate. In opinia noastra, orice hotarare care contravine dorintei publicului interesat, chiar si o hotarare de guvern, nu are valoare daca publicul se opune. Suntem obligati sa aplicam principiile dezvoltarii durabile, in care omul este actorul cel mai important. Trebuie sa cantarim care sunt beneficiile omului de azi, de maine, dar si de peste 100 de ani, daca vrem sa fim euroconformi. Comunitatea locala, in cazul nostru comunitatea din Rosia Montana, are, potrivit principiilor dezvoltarii durabile, drept de preemtiune. Nu poti sa faci o investitie fara a tine cont de parerea si de vointa comunitatii locale. Important este insa ca aceasta comunitate sa fie bine informata asupra respectivei investitii. Ca Minister al Mediului, nu putem sa intervenim, de exemplu, in contractele de vanzare-cumparare dintre "Gold Corporation" si o parte dintre locuitorii din Rosia Montana, care si-au vandut de buna voie casele. Au fost tranzactii intre persoane private. Dar consideram ca este foarte grav ca acestia au fost indemnati sa vanda, atata vreme cat nu le-a spus nimeni, de la primaria locala sau de la vreo agentie judeteana, ca "Rmgc" nu avea avizele legale, care sa-i permita sa efectueze relocarea populatiei. Nimeni nu i-a sfatuit. Dupa parerea mea, daca ar fi avut cine sa-i consilieze, rosienii ar fi trebuit sa incheie precontracte, in care puneau conditia aprobarii investitiei.
- Cehia si Turcia au interzis prin lege utilizarea cianurii in minerit. Parlamentul german a recomandat tarilor europene sa faca acelasi lucru. Dvs. nu veti depune un proiect de lege in acest sens?
- In momentul de fata, se fac modificarile directivei Seveso, privind noile conditii de minerit, la nivelul Uniunii Europene (modificari care, potrivit parlamentarului european Jonas Sjostedt, vor fi extrem de restrictive, descurajand o aventura ca aceea de la Rosia Montana - n. red.). Colaboratorii imi vor prezenta o documentare in acest sens, si vom decide dupa aceea. Oricum, va trebui sa preluam legislatia europeana in proportie de suta la suta. Deocamdata am ajuns doar la 93 la suta.
D-nei ministru Sulfina Barbu ii puteti scrie la e-mail: ministru@mappm.ro