Prezenta nelipsita in casele noastre, televizorul poate sa devina din prieten - dusman. Dependenta de micul ecran naste monstri
Asa cum avertizeaza medicii si psihologii, maladiile cele mai grave ale secolului 21 nu vor fi cele somatice, gen cancer sau boli cardiace, ci cele psihice. Statisticile deja sunt ingrijoratoare: unul din trei oameni din tarile industrializate au suferit sau sufera de depresie; unul din zece europeni se confrunta cu atacuri de panica; rata sinuciderilor in multe tari ale continentului european a ajuns la cote mai mult decat alarmante; consumul de medicamente psihotrope "tari" tinde sa se generalizeze. Si atunci, apar intrebarile: Ce se intampla cu echilibrul sufletesc al oamenilor? Care sunt cauzele pentru care multi dintre noi ajungem sa ne instrainam de noi insine, devenind depresivi si alienati? Unul dintre raspunsuri este surprinzator: dependenta. Si nu este vorba de "clasicele" dependente legate de alcool, tutun, droguri, ci de aparent nevinovatele obisnuinte ale omului modern. Un om conectat aproape permanent la programele Tv, supraalimentat cu hrana, cel mai adesea nociva, familiarizat mult peste limita bunului simt (din cauza mijloacelor media) cu fatetele extreme ale violentei si sexualitatii, un om care se pierde in lumea virtuala a Internetului sau a jocurilor electronice. Toate aceste "binefaceri" ale civilizatiei au ajuns sa se insinueze in viata noastra, sa ne influenteze coplesitor de puternic emotiile, desprinzandu-ne pe nesimtite de eul nostru profund. Pe buna dreptate, aceste obisnuinte pot fi considerate droguri de mare risc, de care ar trebui sa stim sa ne ferim.
Cat se uita in medie, zilnic, un roman la televizor? Intre 3 si 4 ore, ne spun statisticile. O cifra destul de mare, dar rezonabila la prima vedere. Spunem la prima vedere, pentru ca la o analiza psihologica profunda, acest bilant este dezastruos. De ce? Pentru ca exact cele cateva ore petrecute dupa-amiaza si seara in fata ecranului reprezinta, de fapt, timpul cel mai pretios, care ar trebui de regula acordat familiei si prietenilor, dezvoltarii intelectuale, activitatilor recreative, mentinerii conditiei fizice. In fapt, un furt de viata personala care duce - pe nesimtite, dar sigur - la aparitia unor tulburari emotionale si psihice. Studii recente, realizate in Romania, arata ca in ultimul deceniu, de cand fenomenul Tv a luat si la noi amploare, oamenii tind sa fie tot mai singuri, nu reusesc sa mai traiasca armonios in cuplu, se confrunta cu tot felul de conflicte, din cauza unei incapacitati de comunicare. Fireste, ar fi aberant sa spunem ca de vina este numai si numai televizorul, dar cu siguranta el joaca un rol important. Ca este asa, ne-o demonstreaza studii recente ale unor cercetatori americani si europeni, care au vrut sa afle care sunt consecintele psihologice ale vizionarii de zi cu zi a programelor de televiziune.
Televizor sau tembelizor?
In doze mici, spre deosebire de alte droguri, vizionarea Tv nu are efecte perturbatoare. Din contra, apare o stare de relaxare, de transpunere placuta, fata de ceea ce se petrece pe ecran. Fenomenele negative la care se refera cercetatorii se instaleaza dupa circa o ora de stat la televizor si sunt lesne de observat. In primul rand, atentia ne este puternic atrasa de ceea ce se petrece pe ecran si nu mai raspundem la stimulii din jur. Daca, de pilda, cineva incearca sa intre in discutie cu noi, ne rupem cu greu ca sa dam raspunsuri coerente. In faza urmatoare, se creeaza o stare de pasivitate interioara, in care ne limitam doar sa primim ceea ce se petrece pe ecran, fara a mai interpreta si filtra. Dupa cateva ore bune de vizionare, modificarile psihologice ale telespectatorului sunt clare: el se mobilizeaza greu la o activitate care-i solicita atentia si inteligenta, prezinta o clara incapacitate temporara de efort fizic, apare o stare de somnolenta sau, din contra, de neliniste. In general, dupa o vizionare de peste trei ore, capacitatea de comunicare este vadit diminuata. Sensibilitatea la emotiile celorlalti este redusa, iar capacitatea de exprimare este si ea diminuata. In fine, testele facute de specialisti au aratat ca reflexele la volan, simtul echilibrului, acuitatea vazului, functionarea digestiei si a metabolismului sunt clar afectate dupa vizionarea prelungita la televizor. Cei mai afectati, atat la nivel fizic, cat si psihic, sunt copiii. Aceste consideratii succinte tin insa cont doar de aspectul cantitativ al vizionarii la televizor, cel calitativ este un subiect care merita detaliat:
Violenta si sex
Un studiu realizat in Statele Unite in anul 1992, arata ca pana la varsta de 18 ani, un tanar a vazut prin intermediul televizorului in medie 200.000 de acte de violenta. Potrivit aceluiasi studiu, anual asistam in fata ecranului, in medie, la patru mii de crime, asasinate si alte genuri de moarte violenta. Mai grav este ca in ultimii ani, si emisiunile de stiri au inceput sa se axeze foarte mult pe violenta, mai ales pe cea din proximitatea noastra, existand chiar o concurenta pentru a explora mai profund si mai des tenebrele si aspectele oribile ale actelor infractionale. Rezultatul acestor emisiuni de stiri, care repeta zilnic, cu obstinatie, feluritele monstruozitati care se petrec intr-un spatiu relativ apropiat noua, este ca multi oameni au un sentiment de nesiguranta, de frica fata de mediul in care traiesc, percep negativ relatiile umane, cred ca lumea din jurul lor este sumbra si infricosatoare, determinandu-i sa se inchida in casa si sa evite tot mai mult relatiile sociale. Aceasta tendinta se observa cu precadere la persoanele singure, mai ales de varsta a treia, care devin tot mai izolate, intr-un reflex straniu, dar explicabil din punct de vedere psihologic, de aparare fata de violenta pe care o vad la televizor.
Un alt aspect important legat de televiziune este cel sexual. O statistica din 2001 arata ca, in medie, un spectator din Statele Unite sau din tarile europene asista la 10.000 de scene cu conotatii sexuale intr-un an. Fireste, se poate spune ca sexul in sine este ceva natural si, spre deosebire de violenta, nu dauneaza si nu lezeaza, in mod normal, planul emotional al fiintei umane. Problema este insa ca, dupa parerea specialistilor, televiziunea, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, abordeaza sexualitatea la un nivel superficial, gregar si chiar infantil. In peste 90% din scenele cu conotatii sexuale, protagonistii nu pun deloc sau cel mult foarte superficial accentul pe latura afectiva, sexul fiind vazut in prezent - de catre creatorii filmelor si programelor de televiziune - ca un act fizic primar, si nu ca o implinire a unor sentimente profunde. Daca in cazul maturilor, lucrul acesta nu prezinta probleme grave, in cazul copiilor si adolescentilor, pericolul este urias. De ce? Pentru ca modelele sexuale vazute pe micul ecran genereaza un comportament identic, alienant din punct de vedere sentimental, cu grave urmari psihice.
Cu greu ar putea fi cuprinse intr-un articol toate consideratiile legate de calitatea programelor Tv. De la agresivele si perturbatoarele spoturi publicitare repetate obsesiv, pana la cresterea proportiei asa-numitelor reality show-uri (cu concurenti care sunt chinuiti in fel si chip, de obicei pentru obtinerea unor sume de bani) - toate contribuie la aparitia a ceea ce psihologii au denumit generic "boala Tv". O maladie care cuprinde un uluitor complex de simptome si tulburari.
Dependenta Tv
Da, televizorul produce dependenta! De fapt, comparatia dintre consumatorii de droguri si marii consumatori de televiziune nu este deloc deplasata. In lumina datelor stiintifice, cateva ore de vizionare la televizor produc modificari ale ritmului cerebral, ale excitabilitatii senzoriale, ale emotivitatii, foarte asemanatoare unor droguri chimice. Mai mult, dupa crearea unei obisnuinte de cateva luni (nu mai vorbim de ani sau decenii) de privire zilnica, indelungata, la televizor, acesta devine un accesoriu indispensabil. Atunci cand telespectatorii "consecventi" sunt lipsiti mai multe zile de televizor, ei deja se simt nelinistiti, au un acut sentiment de disconfort si singuratate. Trebuie create circumstante exterioare exceptionale, pentru a capta atentia unui "bolnav Tv", asa incat acesta sa nu simta lipsa conectarii la programele de pe micul ecran. Aceasta dependenta este cea mai acuta la copii, mai ales la cei care sunt crescuti si "educati" cu televizorul, care - vom vedea - produce modificari comportamentale si de gandire extrem de grave.
Fenomenul dependentei Tv este atat de acut in unele tari si are atat de multe consecinte negative, incat s-au creat asociatii asemanatoare celei a alcoolicilor anonimi, cu programe de terapie de grup, facute pe pasi distincti, pentru a-i ajuta pe oameni sa scape de acest viciu. Iata, in continuare, schitate cateva simptome care arata ca am ajuns sau suntem pe cale sa devenim dependenti Tv:
primul lucru pe care il facem cand ajungem acasa, dupa ce eventual mancam, este sa deschidem televizorul
ne uitam adesea mai mult de trei ore pe zi la televizor, iar in unele zile, mai ales in timpul week-end-ului, ne uitam mai mult de sase ore la programele Tv
tindem sa devenim stapani pe telecomanda, schimband des si cu frenezie programele
ne surprindem cateodata mancand in nestire in fata micului ecran sau, din contra, uitam sa ne hranim, ori o facem foarte dezordonat, din cauza unei emisiuni pe care nu vrem sa o pierdem
rareori putem fi distrasi de la televizor, pentru a discuta cu un membru al familiei, iar atunci cand in fine acceptam dialogul, nu ne putem concentra asupra lui si ne grabim sa-l incheiem
tot mai des amanam anumite actiuni necesare (cum ar fi exercitiile fizice, invatatul, diferite treburi casnice, vizite etc.), pentru a ne uita la televizor
traim adesea un sentiment de nervozitate si plictiseala in fata televizorului, dar cu toate acestea, ne vine greu sa-l inchidem.
Efectul de drog, exercitat de micul ecran, nu este insa egal pentru toti. Exista persoane pentru care televizorul reprezinta un risc sporit si care ar trebui sa se protejeze in mod consecvent de nocivitatea lui.
Grupele de risc
Conform opiniei profesorului american Robert Kubey, un mare specialist al problemei, cei mai multi dependenti de micul ecran provin dintre persoanele care au avut unul sau mai multe esecuri in viata emotionala, sociala sau profesionala, si care gasesc astfel un mijloc facil de refulare. Aceasta, pentru ca pe perioade scurte de timp, televizorul inlatura senzatia de singuratate, de esec sau de nesiguranta. Interesant este insa ca, dupa cateva ore de vizionare, sentimentul de singuratate se acutizeaza si, in mod curios, desi televizorul creeaza o stare de satisfactie tot mai redusa, consumatorul de programe tinde sa stea tot mai multe ore in fata ecranului, pentru a "stoarce" o cat de mica senzatie placuta. Este un fel de spirala vicioasa, de care multe persoane se lasa atrase, mai ales daca au predispozitie in acest sens. Iata cateva dintre categoriile de oameni cu predispozitie spre dependenta Tv:
Copiii si adolescentii - pentru ca psihicul lor nu este format si se pliaza usor pe orice model comportamental. Daca sunt lasati mult timp in compania televizorului, atunci el va deveni cu usurinta un mod de viata, de care cu greu se vor mai putea ulterior desprinde.
Somerii si alte categorii defavorizate social - in cazul lor, micul ecran este un gen de evadare din realitatea imediata, starea de semihipnoza traita atunci cand se uita vreme indelungata la televizor, calmandu-le momentan angoasele legate de problemele si statutul lor social. Din pacate, televizorul nu le rezolva problemele cu care se confrunta in lumea reala ci, din contra, le agraveaza, inducandu-le pe de o parte o stare de pasivitate si accentuandu-le pe de alta parte frustrarea, deoarece le arata standarde de viata si le creeaza nazuinte materiale pe care nu le pot implini.
Persoanele care sufera de anxietate, care au dificultati de comunicare - intr-un articol publicat in prestigioasa revista "Scientific American", profesorul Kubey remarca faptul ca pentru acesti indivizi, televiziunea reprezinta o stare de transa, in care emotiile lor sunt rapid inlocuite de ceea ce se petrece pe ecran. Din pacate, acest fenomen de inductie prin intermediul televiziunii nu poate dura prea mult timp, iar ulterior, problemele lor psihice se agraveaza. Ei devin astfel tot mai incapabili sa ramana singuri mai mult timp, incapabili sa se bucure fara stimulare exterioara.
Obezii si supraponderalii - mai mult de 90% din obezii lumii civilizate au ca principala, daca nu exclusiva ocupatie, in timpul lor liber, televizorul. Or, vizionarea prelungita este un mijloc sigur de accentuare a sentimentului de plictiseala si un adevarat anestezic pentru vointa, predispunandu-i, pe de o parte, la un consum tot mai mare de alimente, iar pe de alta parte, paralizandu-le initiativa de a incepe un program sistematic de efort fizic si alte proceduri pentru reglare ponderala. Multi psihologi spun ca problema tot mai acuta a supraponderalitatii si obezitatii nu va fi rezolvata pana cand nu se vor gasi programe si solutii adecvate contra dependentei Tv.
Remedii contra bolii Tv
Mergeti la cinema - este primul sfat pe care il dau psihologii americani in asemenea cazuri. Aceasta, deoarece cinematograful este intr-o prima faza cel mai bun substitut al televizorului, oferind o stimulare oarecum asemanatoare, dar avand cateva avantaje de netagaduit: ne face sa selectam mult mai riguros ce vedem, ne obliga sa iesim din casa, sa ne intalnim cu prietenii, sa comunicam.
Strangeti relatiile cu prietenii si cu membrii familiei, eliminand sistematic si foarte ferm vizionarea la televizor, atunci cand sunteti in prezenta lor.
Faceti efort fizic, daca se poate, in natura. Nu lasati sa treaca o saptamana fara sa va miscati. Satisfactia creata de acest gen de demers este mai greu de obtinut, dar incomparabil mai sanatoasa, mai... reala decat cea obtinuta prin statul pasiv in fata televizorului.
Luati-va un animal de casa - psihologii au observat ca ele sunt un adevarat antidot Tv. Aceasta, pentru ca manifesta o indiferenta molipsitoare fata de televizor, cu exceptia cazului in care devin geloase pe influenta pe care o are asupra stapanilor, caz in care vor incerca sa capteze atentia acestuia cu orice pret, desprinzandu-l de micul ecran.
Apelati la arta - indiferent daca este vorba de muzica, de literatura de buna calitate, grafica, dans ori teatru, reconectarea la un sistem autentic de valori va va dezvolta o adevarata imunitate la gustul indoielnic al marii majoritati a programelor de televiziune.
Un semnal de alarma: copiii
handicapati de televizor
"Televiziunea singura este vinovata de peste 10% din actele de violenta ale tinerilor, iar in coplesitor de multe alte cazuri, are o influenta foarte importanta in producerea actelor de violenta de catre acestia." Aceasta este concluzia raportului facut in 1999 de catre Comisia Judiciara a Senatului American. Iata si alte date statistice cutremuratoare:
59% dintre parintii americani afirma ca progeniturile lor in varsta de 4-6 ani (baietii) imita comportamentele agresive vazute la Tv.
40% dintre adolescenti au invatat cum sa vorbeasca cu iubitul/iubita lor, folosind modele din emisiunile Tv cu continut sexual, aceasta in timp ce din cauza curiozitatii stimulate de aceleasi emisiuni, 1 din 12 copii isi incepe viata sexuala la varste mici.
Calupurile publicitare, realizate cu o succesiune de schimbare a imaginilor mult mai mare (o imagine la 3-5 secunde) decat cea normala, a creierului omenesc (o imagine la 16 secunde) duce la perturbarea grava a functiei cerebrale. Aceasta este explicatia pe care o dau medicii pediatri occidentali faptului ca proportia copiilor cu tulburari de concentrare, de memorie, de echilibru, a crescut cu 600% (!) in ultimele doua decenii. In Japonia, un simplu desen animat (un serial asemanator celor cu monstri si copii justitiari violenti, difuzate din belsug la noi) a produs in cateva saptamani mai mult de 500 de cazuri de tulburari psihice grave la copii. Serialul a fost interzis, iar peste 100 de copii au primit ingrijiri in spitale de psihiatrie, prezentand simptome clare ale unor psihoze grave.
Timpul pe care il petrece in scoala un copil american sau european este de 900 de ore pe an, in timp ce timpul mediu pe care acelasi copil il petrece in fata televizorului este de 1024 de ore pe an.
Din anii 60 si pana in prezent, cantitatea de lectura a copiilor si tinerilor a scazut de aproximativ zece ori, acestia optand pentru mult mai facila televiziune.
In Germania, Franta, Olanda, frecventa cazurilor de copii cu tendinte clare de obezitate a ajuns la aproape 40%, iar principala cauza este televizorul, care predispune la un sedentarism nespecific varstei.
Spatiul acestui articol nu ne permite sa insiram si mai multe date statistice despre efectele teribile pe care televiziunea le are asupra caracterelor fragile ale copiilor. Invatati, asadar, pe cat posibil, sa-i feriti de aceasta influenta. Cum? In primul rand, comunicand cat mai mult cu ei si oferindu-le protectie afectiva si intelegere, deoarece in absenta acestora, ei se vor refugia in lumea virtuala a televiziunii. Apoi, trimiteti-i pur si simplu la joaca afara, sugestionati-i sa devina puternici si inteligenti, nu simpli spectatori neputinciosi. In vacante, mergeti in locuri fara televizor, asa incat saptamani in sir sa fie determinati sa-si gaseasca alte mijloace de a se bucura, dezvoltandu-si astfel capacitatea de a contempla si de a intra in comuniune cu natura. Atunci cand devin insingurati si cauta prea mult compania televizorului, cautati sa aflati ce-i supara. Cu siguranta, la scoala ori in anturajul lor se simt respinsi, instrainati si isi cauta o consolare, pe care sigur nu o vor gasi in programele Tv.