De-abia s-a incheiat luna de miere a Guvernului Tariceanu, ca presa s-a napustit sa critice activitatea echipei, ministerelor, ministrilor, secretarilor, personalului, administratiei etc. Datoria presei este sa monitorizeze guvernul, dupa cum datoria guvernului este sa guverneze. Iar presa a avut pana acum o multime de obiectii, critici, retineri, ironii, ca sa nu mai vorbim de acuzatiile nedovedite, calomniile, atacurile sub centura din presa de partid Psd, Prm sau din publicatiile ostile. Cu toate acestea, perceptia publica este cu mult mai favorabila decat imaginea din presa. Primele sondaje de opinie de dupa alegerile din 2004 arata un grad inalt de incredere acordat Aliantei Da de catre public, mai mult decat dublu fata de rezultatele din alegeri. Fata de cele 31,7% obtinute de Alianta Pnl-Pd in alegeri, cele doua sondaje publicate recent indica un nivel al intentiei de vot de 66% si 69%. Guvernul de coalitie Pnl-Pd-Udmr-Pur are un nivel de incredere de 64%, iar premierul Tariceanu de 58%. Cine are dreptate, presa, prea neincrezatoare si preponderent critica, sau opinia publica, inca extrem de increzatoare? Analiza politica trebuie sa porneasca de la un set de criterii clar definite, care sa excluda starile subiective de neincredere exagerata sau incredere nelimitata.
Analiza politica a unui fenomen se face fie dupa ce si-a dus la capat ultimele consecinte, fie cand este in plina desfasurare, fara a sti bilantul final si elementele neprevazute. Ca sa dau exemplu din propria experienta, in 1998 am inceput sa lucrez la trei proiecte mari de analiza politica (Conventia Democratica, Fsn-Pdsr, Prm). La vremea aceea, Cdr era principala forta a coalitiei, Psd si Prm erau in opozitie, cu scoruri modeste. Cand analizam Conventia cu Pntcd prim solist, imi propuneam sa explic "miracolul" politic al ascensiunii la putere a unei forte despre care s-a crezut la inceput ca nu are sanse in raport cu Fsn/Pdsr, iar dupa aceea a iesit invingatoare in alegerile locale, parlamentare si prezidentiale din 1996. Nici eu si nici nimeni nu anticipa in acel moment esecul masiv al Conventiei din 2000, pe toate planurile. Deznodamantul din 2000 m-a "ajutat" sa finalizez doar unul dintre cele trei proiecte, pentru ca istoria Cdr s-a terminat dramatic, iar ceea ce-mi propuneam sa explic era de ce a esuat un fenomen atat de promitator, in care alegatorii isi pusesera mari sperante. Explicatiile date atunci i-au deranjat pe multi dintre protagonisti, mai ales ca am observat multe dintre defectiuni cand ei erau "mari si tari" la putere. Am amanat finalizarea celorlalte doua proiecte. Intre timp, proiectul despre Fsn s-a transformat intr-o carte despre "Epoca Iliescu si mostenirea politica a Frontului Salvarii Nationale". Orice functie va lua Iliescu in Psd, epoca in care el a avut controlul absolut al puterii sau speranta de a fi reales ca presedinte al tarii s-a incheiat. Ca sa revin la subiectul analizei actualului guvern, sunt obligat sa dau mai putina atentie detaliilor biografice sau intamplarilor care fac prima pagina a ziarelor. In schimb, ma preocupa analiza institutionala a guvernului. Ma intereseaza, in primul rand, consecintele pe termen lung ale actualei guvernari si cele care afecteaza viata electoratului.
Ce a facut si are de gand sa faca actualul guvern in perioada imediat urmatoare? In mod evident, nici un guvern de pe aceasta planeta si din istoria umanitatii nu poate sa multumeasca pe toata lumea. Si nici nu trebuie. Cu toate acestea, principalul criteriu prin care analizezi activitatea unui guvern, deci si a Cabinetului Tariceanu, este daca serveste interesul public sau macar daca este preocupat de aceasta. Definesc pe scurt interesul public ca fiind acea sfera a politicilor publice (si private) care afecteaza fie comunitatea ca intreg, fie parti semnificative ale acesteia, fie mediul inconjurator. Este vorba despre acele lucruri care nu sunt in interesul unei singure persoane sau a unor grupuri. Cu riscul de a uita anumite detalii, politicile in interes public ale guvernului pana in acest moment au fost: demararea actiunii complexe de recalculare a pensiilor, incepand cu pensionatii de dinainte de 1989, continuand cu pensionatii din primii ani de dupa 1989, pentru a elimina nedreptatile create in mai bine de un deceniu (numai bugetul pensiilor pe acest an a crescut la 7054 miliarde); cota unica de impozitare de 16%; reducerea impozitului pe profit de la 25% la 16%; schimbarea criteriilor de negociere cu Banca Mondiala si Fmi, astfel incat prioritatile bugetului sa fie stabilite de Guvernul Romaniei, nu de birocratii unor organisme internationale, care nu cunosc realitatile din Romania, conditiile in care s-au obtinut credite importante; pentru ca Parlamentul Romaniei sa isi recapete (nici nu l-a avut vreodata) statutul de for de dezbatere publica, Tariceanu a propus schimbarea regulamentelor de functionare ale Parlamentului prin introducerea unui nou articol, care prevede ca, la solicitarea unei treimi din totalul deputatilor, in plenul Camerei Deputatilor se pot desfasura dezbateri politice, cu participarea primului-ministru, pe probleme de interes major pentru viata politica, economica si sociala; in efortul de combatere a coruptiei si evaziunii fiscale, actualul guvern a suspendat ordonanta privind preluarea de catre Avas a unor creante fiscale asupra societatilor comerciale Rafo si Carom.
Actiunile de mai sus au fost facute cu gandul la interesul public. Ele trebuie monitorizate in continuare in functie de consecintele economice, sociale si politice pe care le vor avea. In final insa, perceptia publica asupra guvernarii se va regasi in votul popular, iar criteriile decisive vor fi nu doar actiunile enumerate si altele, ci si eficienta institutionala, respectul legilor de catre autoritati, comportamentul si mentalitatile actorilor politici, scandalurile din coalitie, guvern, parlament, administratie, eliminarea persoanelor corupte etc. Repetarea unor greseli ale vechilor guverne sau incapacitatea de a face fata unor provocari noi sau unor situatii de criza, influenta diversionista a unor grupuri de interese, mafiote sau nu, a unor Servicii secrete pot duce la stergerea completa a meritelor guvernului. Cu alte cuvinte, in afara de competenta, eficienta si buna-credinta, guvernul Tariceanu mai are nevoie de vigilenta si noroc. Mai vorbim la finalul mandatului, la termen sau anticipat.