Recursul la metoda

Ion Longin Popescu
Zilele trecute, un personaj desprins parca din romanul lui Mihail Bulgakov, "Maestrul si Margareta", a slobozit inspre camerele de televiziune o metafora demna de marele scriitor rus.

D-l Iacobov de la Rafo, caci dansul este ucenicul "maestrului" Woland, a descris intalnirea de sapte ore cu procurorii de la Pna, drept un joc de sah: aceia cu albele, el cu negrele. Aceia muta primii, el se apara, scoate pionii, aduce calul si pozitioneaza nebunul. Ce se intelege de aici? Ca oamenii legii nu vor reusi niciodata sa-i dea sah-mat bunului prieten al albinosului prestidigitator Hrebenciuc, pentru simplul motiv ca e "nevinovat". N-a spalat miliarde, n-a furat petrol, n-a pacalit statul, n-a creat nici un prejudiciu nimanui, n-a pus in pericol siguranta nationala. Este curat ca luna de pe cer, cinstit ca schimnicul Pafnutie, onorabil ca onorabilul odorheian Oprea Oprisan, oferind onorific o odaie ocazional ornamentata oaspetilor oraseni. Ape vor seca in albie, stele se vor stinge pe cer si munti se vor pravali in mare, dar atunci, si nici atunci, d-l Iacobov nu isi va recunoaste vreo vina.
Ca o coincidenta, nici un membru al clasei inavutitilor fara frontiere, care au dat marile tunuri cu voie si binecuvantare de la fostul partid-stat, nu se simte vinovat de ceva. Au disparut fabrici vandute la fier vechi, si-au dat duhul combinatele, au murit bancile si rafinariile care reprezentau coloana vertebrala a statului, s-au inchis institutele de cercetare, averea publica a ajuns o ruina. Nimeni nu este vinovat. D-lor procurori, puteti sa dati drumul la miile de dosare care zac prin sertare sau sa luati la mana toate rapoartele Sri ignorate sistematic pana in prezent! Va fi frumos, impresionant, bine tintit mediatic. Dar vinovati nu veti gasi. Exista la romani obiceiul de a nega evidentele: teroristii n-au tras in noi dupa 22; generalul cu piciorul in ghips n-a avut nici o legatura cu afacerea "Motorola"; inselatoriile "Gerald" si "Caritas" au fost conduse de ingerasi; Vantu nu e vinovat de caderea Fni si Gelsor; Catarama n-a auzit de Safi; Temesan n-are nici un amestec in prabusirea Bancorex; ministrii Transporturilor si directorii din Constanta nu au semnat niciodata vanzarea flotei; Frank Timis a concesionat corect Patrulaterul aurifer al tarii, platind doar 3 milioane de dolari; Radu Berceanu n-a stiut ce face atunci cand a semnat transferul licentei de exploatare de la stat la o firma privata, la Rosia Montana; la fel de nevinovat e Dan Ioan Popescu, supranumit "teroristul cifrelor fanteziste" (spre exemplu, a spus ca la Rosia Montana vor fi create 25.000 de locuri de munca!).
Demonii tranzitiei romanesti fac astazi front comun si se apara: nu sunt vinovati. Sunt onorabili, spalati si unsi cu tinctura de ambra. Avutia tarii s-a prefirat printre degetele lor de domnisoare, dar cu toate acestea, ei sunt nevinovati. La strigarea cea mare a Justitiei, care pare a da semne ca se produce, vom avea surpriza sa vorbim cu peretii. Inculpatii s-au volatilizat. Jaful s-a prescris preventiv, prin celebrul "recurs la metoda" (comanda politica in actul de justitie), inca inainte de 2004. In anii 90, s-a scris in ziare ca d-l Hrebe a comandat unui acolit o cutie de televizor plina cu sute de lei pentru partid (cam cat ar fi azi aceeasi cutie plina cu bancnote de 1 milion). Apoi, vreme de 15 ani, a tras toate sforile pe aliniamentul Bucuresti-Focsani-Bacau, Namoloasa. E nevinovat. Mari nevinovati sunt si fostul primar Sechelariu, baronul Mischie, iliescianul Tender, internationalii Bivolaru si Puwak, germanofilul Vasile Duta si cati altii. N-as vrea sa fiu in pielea procurorilor care se vad astfel confruntati cu o armata de nevinovati. Siguranta de sine si tupeul lor nu au limite. Deprinsi cu amintitul "recurs la metoda", ei spera ca ii vor intimida si ii vor influenta si de aceasta data pe magistrati. Si poate chiar vor obtine remiza in jocul cu negrele. Dar atunci, programul anticoruptie al actualei puteri va da sah-mat marilor lotri ai tranzitiei mai incolo, adica pe la calendele grecesti.