La fel ca marele disparut Toma Caragiu, Ion Caramitru este aroman, originar dupa mama din zona Salonicului, iar dupa tata din Korcea (Albania). Invatatorul Gheorghe Celea, un luptator neinfricat pentru autonomia romanilor din Macedonia greceasca, a fost bunicul dupa mama al lui Ion Caramitru. Acest personaj luminat, nationalist si bogat, al carui destin a atins un dramatism coplesitor, si-a pierdut patru frati si toate proprietatile, fiind vanat de ucigasii bulgari aflati in solda grecilor. Refugiat in tara mama, Celea si familia sa numeroasa s-au stabilit in anul 1925 in Cadrilater, unde a primit 300 de hectare in folosinta. In anul tragic 1940, cand Romania a pierdut Ardealul, Basarabia si Cadrilaterul, bulgarii l-au izgonit din nou pe batranul aroman, care ajunsese iarasi bogat, cu sute de animale, caserii, cinci case si nenumarate acareturi. Dupa instaurarea puterii comuniste, iubitorul de romanism Gheorghe Celea, alaturi de majoritatea aromanilor refugiati din Balcani, a fost intemnitat si i s-au confiscat din nou toate bunurile. Dupa teroarea exercitata asupra batranului, masina neagra a Securitatii i-a arestat si pe parintii lui Ion Caramitru, Maria si Aristide, tatal petrecand nu mai putin de noua ani de temnita grea. Din acei ani a urcat in sufletul viitorului actor o ura feroce impotriva sistemului comunist. Credincios si patriot, el a fost cel care, la Revolutia din 1989, s-a adresat multimii adunate in jurul televiziunii, cu un strigat de o inflacarare patimasa, care cuprindea in incandescenta sa suferintele tuturor celor terorizati de regimul ce-si dadea, credeam atunci cu totii, ultima suflare: "Iisus s-a nascut din nou pe acest pamant!"
Dupa 1989, Ion Caramitru cunoaste o stralucita cariera internationala, devenind, inaintea lui Marcel Iures si a Maiei Morgenstern, cel mai distribuit actor roman peste hotare. A jucat in zece filme, engleze, americane si franceze, a regizat si a jucat in piese de teatru montate pe mari scene europene si in Japonia. In 1996 accepta functia de ministru al Culturii si se inscrie in Pntcd - primul si unicul partid in care s-a inscris vreodata si in care a ramas pana in prezent. Din timpul ministeriatului sau dateaza proiectele mari, ce vizeaza salvarea patrimoniului cultural national si o organizare a institutiei pe baze moderne. Din pacate, trista paranteza de patru ani, care a urmat intre 2000 si 2004, a facut ca Ministerul Culturii si Cultelor sa blocheze aproape tot ce se incepuse, lasand schelele sa putrezeasca pe zeci si sute de monumente. Abia astazi, noul ministru, Mona Musca, incearca sa repuna in ordinea fireasca tot ce a fost distrus si neglijat, din coruptie, rea credinta, clientelism politic si lipsa de respect pentru valorile nationale.
"Romania detine peste 40.000 de unitati de patrimoniu, dintre care multe necesita interventii de restaurare rapide"
- In calitate de fost ministru al Culturii, cu realizari remarcabile, va propun sa incepem discutia noastra chiar cu acest domeniu, atat de vitregit in timpul guvernarii Psd.
- Am avut prioritati absolute si prioritati in suita. Efectuand o analiza foarte serioasa a domeniului, am considerat ca o buna parte din ratiunea de a fi a ministerului este realizarea unui Program National de Restaurare a Monumentelor. Aceasta o consider opera majora a ministeriatului meu, ca titlu si ca finantare. Sa ne amintim ca pe lista oficiala a monumentelor, care include si siturile arheologice, se afla peste 40.000 de unitati de patrimoniu. Mai toate aveau, si au inca nevoie de interventii, dintre care multe esentiale. Toate au suferit, in timpul regimului comunist, de lipsa oricarui interes public de restaurare. Or, daca suntem de acord ca aceste monumente reprezinta intreaga identitate a neamului romanesc, cum sa le parasesti? Nu mai vorbesc de faptul ca, pentru contemporaneitate, un monument restaurat este o carte de vizita a intregii societati. Uitati-va, spre exemplu, la Piata Revolutiei, ca sa ma laud putin: am incheiat cea mai mare parte a restaurarii Ateneului, a Bisericii Kretulescu, a Palatului Regal (Muzeul de Arta) etc., incat aceasta piata, pe care am reusit s-o si iluminez, arata ca una din marile piete ale Europei. Am reusit, de asemenea, sa introduc mai multe monumente pe lista Patrimoniului Mondial al Unesco; astfel, de la 8 monumente incluse in acest patrimoniu pana in 1999, am reusit sa introducem inca 22, printre care Cetatea Sighisoarei, cateva biserici sasesti din Transilvania, biserici de lemn din Maramures si cetatile dacice. In fine, reusind sa dejucam calculele financiare ale unora, am finalizat restaurarea Coloanei fara Sfarsit, asa cum a fost construita de creatorul ei, si nu prin inlocuirea a 75% din aceasta capodopera brancusiana, cum ar fi dorit chiar presedintele Iliescu, de coniventa cu Radu Varia si alti domni de aceeasi factura.
"Vasul regal "Libertatea", cat a fost epava, era inclus in tezaurul national, iar dupa ce a fost restaurat, a fost facut cadou peste granita de catre d-l Razvan Theodorescu et comp."
- Lista succeselor dvs. este mult mai lunga. Adaugam doar ca ati elaborat si au fost votate legile necesare culturii, amputate si orientate politic de urmasul dvs., Razvan Theodorescu.
- D-l Razvan Theodorescu a fost un ministru slab, pentru ca a servit in primul rand interesele de partid. Daca un ministru nu tine cont de parerea specialistilor si a comisiilor, inseamna ca lucrurile iau o turnura grava. Cazul vasului "Libertatea" de la Galati, unicat in lume si obiect de tezaur, este semnificativ. Un armator englez l-a cumparat pentru derizoria suma de vreo 30.000 de dolari si a vrut sa-l scoata definitiv din tara, sa-l restaureze dupa planurile existente la Plymouth, pentru a-l exploata economic. Ministerul Culturii s-a opus, a castigat si procesul intentat pentru anularea deciziei Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, prin care vasul devenise obiect de tezaur, iar verdictul a fost ca nu putea fi administrat decat de o societate romano-engleza, ramanand proprietatea statului roman, sub pavilion romanesc. Vasul a primit dreptul de export temporar, urmand sa se intoarca acasa restaurat. Nu s-a mai intors niciodata, pentru ca, la nici sase luni de la venirea d-lui Razvan Theodorescu la minister, vasul a fost "declasat" oficial de catre minister, din conditia de obiect de tezaur, la "bunuri comune", asemenea unui covor uzat, a unui pres sau a unui aspirator defect. Paradoxul tragico-penal este ca vasul, cat a fost epava, era inclus in tezaurul national de catre Ministerul Culturii (1996-2000), iar dupa ce a fost restaurat in toata splendoarea sa regala (fusese al regelui Carol al Ii-lea), a devenit un obiect anonim, bun de facut cadou peste granita, de catre Ministerul Culturii si Cultelor (2000-2004). Cred ca orasul Galati, jignit profund de aceasta intamplare, ar trebui sa se constituie, prin organizatiile sale civice, prin muzee, primarie etc., ca parte civila intr-un proces indreptat impotriva celor ce se fac vinovati de aceasta actiune contrara intereselor patrimoniului national.
- S-a intamplat exact ca la Rosia Montana, unde acelasi ministru, cu directorii si secretarii sai de stat, au declasat galeriile romane la rangul de "bunuri fara valoare". Ce credeti despre ministrul actual al Culturii?
- Cred ca d-na Mona Musca are sansa de a reabilita, in primul rand, ideea de structuri normale ale unui minister. Ceea ce s-a intamplat acolo sub fosta conducere este incredibil: dispretul fata de comisiile de specialitate, reducerea pana aproape de zero a specialistilor directiilor Mcc etc., si apoi instaurarea bunului plac, a interesului de partid si a celui personal! Pentru moment, apreciez ca declaratiile d-nei Musca sunt pline de bune intentii si corecte. Declara, cum am declarat si noi, ca relatia cu societatea civila in domeniul culturii este cea mai importanta, iar sprijinul financiar viitor trebuie sa tinteasca artistul de valoare, creatorul de cultura, si nu clientul politic. Apreciez ca o corectie legislativa, dupa "plombele" politizate introduse de puterea Psd in legile elaborate de noi, este foarte oportuna, si stiu ca se lucreaza deja in acest sens. Am incredere in d-na Mona Musca si sunt convins ca va reusi sa duca la bun sfarsit multe dintre proiectele despre care vorbeste.
"Victoria lui Basescu a adus o speranta reala. Marea problema e insa fragilitatea guvernamentala"
- Daca tot v-am invitat pe scaunul "spectatorului", ne-ar interesa comentariul dvs. legat de puterea politica actuala.
- Romania a trecut, la sfarsitul anului trecut, pe langa un mare pericol, asa cum ar trece un asteroid prin atmosfera terestra, sau cum ne-ar vajai un glont pe langa ureche. S-a evitat, la mustata, instaurarea partidului-stat, care s-ar fi realizat prin victoria lui Adrian Nastase si a Psd-ului. Daca presedintia ar fi fost castigata de d-l Nastase, inchizand un cerc care ar fi dus Romania in groapa, in momentul acela toate hibele guvernului si ale puterii politice din perioada 2000-2004 s-ar fi amplificat in proportie geometrica. In schimb, victoria lui Traian Basescu a adus o speranta reala populatiei si, dupa cum se vede in ultimele zile, si o recunoastere mult mai calda a Romaniei in spatiul european. Marea problema este insa fragilitatea guvernamentala, aceasta coalitie cu partide venind din spectrul politic anterior (ma refer si la Udmr, dar mai ales la Pur), partide care joaca la doua capete si care pot pune in pericol puterea nou creata. Si alianta intre Pnl si Pd este una riscanta, iar incercarea lor de a fuziona, care pare logica, e pandita de mari pericole doctrinare si de structura.
"Pntcd este rezerva de aur a politicii romanesti"
- Intrevedeti o solutie?
- Pntcd!, rezerva de aur a politicii romanesti. Rezultatele ultimei vizite a presedintelui Gheorghe Ciuhandu la Bruxelles, la sediul Partidului Popular European (forta politica dominanta azi in Ue), sunt mai mult decat incurajatoare. D-l Ciuhandu s-a intors cu un mesaj clar, de sustinere puternica a crestin-democratiei romanesti prin Pntcd, ceea ce ne da cheia intelegerii a ceea ce se poate intampla in Romania, pe termen mediu. Crearea unui pol crestin-democrat trebuie luata in calcul intr-un spectru mai larg si trebuie sa se faca in jurul Pntcd, asa cum este logic. Acest pol ar putea sa se numeasca Partidul Popular Crestin Democrat-Ppcd. In mod ideal insa, ceea ce cred ca ar fi trebuit realizat mai intai, daca imprejurarile ar fi permis, ar fi fost alegerile anticipate. Aceste alegeri, daca s-ar fi putut face, ar fi dus la o victorie mai clara a fortelor de centru-dreapta. E bine sa nu ignoram realitatea: democratia romaneasca din 2005 e mai fragila decat aceea din 1996.
- In febra globalista de aderare la Ue, nu se prea face vorbire despre cultura. Credeti ca are Romania forta culturala de a intra in Uniune cu fruntea sus?
- Dilema in Occident este urmatoarea: cultura uneste sau divizeaza Europa? Deoarece nu poate intra in competitie cu superputerile economice si militare, Romaniei nu-i ramane decat cultura. Integrarea noilor state in Comunitatea Europeana ar trebui sa inceapa de la cultura, deoarece importanta este contributia fiecarei tari la identitatea culturala europeana - un concept care incepe deja sa-si faca loc in constiinta dregatorilor europeni, dar si a opiniei publice. Iata de ce liderii de la Bucuresti ar trebui sa intervina pentru dezvoltarea, in Constitutia Europeana, a capitolului cultura, ca numitor comun care sa nu puna in pericol identitatile nationale prin globalizarea ce reprezinta spaima metafizica a zilei de maine. Tot din acest motiv, Consiliul Europei a introdus in portofoliul sau programul intitulat "Europa - un patrimoniu comun", lansat la Bucuresti in 1999, in prezenta secretarului general al inaltului for european. Sunt tot mai multe institutiile comunitare care-si dau seama ca, exceptand paranteza comunista, Romania a fost intotdeauna si este in Europa. Nu trebuie decat sa revina de unde a plecat.
D-lui Ion Caramitru ii puteti scrie la e-mail: icaramitru@yahoo.co.uk