"Vestigiile de la Rosia Montana reprezinta o parte extraordinara a patrimoniului umanitatii"
Dr.Geza Alfoldy, pensionat recent din functia de profesor emerit al Universitatii din Heidelberg, Germania, este considerat "unul dintre cei mai prolifici si mai profunzi specialisti in Istorie Romana din cati au existat". Profesorul Ioan Piso, directorul Muzeului Transilvaniei din Cluj-Napoca, autorul aprecierii de mai sus, il situeaza imediat dupa legendarul istoric Theodor Mommsen - cercetatorul cel mai avizat al tablitelor cerate descoperite in secolul al Xix-lea la Rosia Montana, si cu adevarat parintele tuturor celor care au studiat Imperiul Roman. De origine maghiara, emigrat in 1965 in R.F. Germania, dr. Alfoldy a primit Crucea de Merit clasa I a Republicii Federale si numeroase alte premii si decoratii, fiind totodata doctor honoris causa a cinci universitati europene. Opera stiintifica a prof. Geza Alfoldy numara circa 500 de titluri, intre care 30 de carti. Printre domeniile predilecte de cercetare ale domniei sale, se numara Istoria Administratiei Romane si Istoria Provinciilor Romane - in cadrul carora a acordat capitole generoase Daciei Romane. Dupa aprecierea profesorului Piso, opera profesorului Alfoldy este una "gigantica prin dimensiuni si prin calitate". Ca urmare, romanistul din Germania are un imens prestigiu in intreaga lume stiintifica si este bine cunoscut de cercurile politice europene. In aceasta calitate, d-l profesor se numara printre cei 1038 de savanti din intreaga lume care au adresat in 2004 un apel autoritatilor romane, cerandu-le sa stopeze proiectul de la Rosia Montana. Mai mult, d-l Alfoldy a scris personal fostului presedinte Iliescu si fostului ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, pe aceeasi tema. Recent, profesorul a scris din nou la Bucuresti. Speram ca actualii destinatari ai scrisorilor semnate "Alfoldy Geza", presedintele Traian Basescu si ministrul Mona Musca, vor tine seama de observatiile savantului si-i vor da raspunsuri adecvate. Interviul de fata, acordat in exclusivitate "Formulei As", le-ar putea fi de ajutor.
"In tarile Ue nu ar fi posibil sa apara o amenintare precum aceea de la Rosia Montana"
- Consiliul Mondial al Monumentelor si Siturilor (Icomos) a cerut de doua ori autoritatilor romane sa protejeze siturile arheologice de la Rosia Montana. Apelul a fost ignorat. Cat de importante sunt recomandarile acestui for international, d-le profesor? - Icomos reprezinta Unesco si este un organism responsabil cu protectia, printre altele, a siturilor arheologice din intreaga lume. Icomos nu poate stopa activitatile care ameninta monumentele si siturile, dar are datoria sa avertizeze guvernele de pericolul detectat. In cadrul Consiliului lucreaza cei mai buni experti din lume, care pot judeca intr-o maniera profesionala daca siturile si monumentele sunt cu adevarat amenintate si daca sunt suficient de importante incat sa merite conservate. De aceea, guvernele sunt chemate sa urmeze recomandarile date de Icomos, ca autoritate suprema in domeniu, si sa ia foarte in serios sanctiunile care ar putea interveni. In acest context, nu pot intelege de ce autoritatile politice din Romania nu recunosc, cel putin pana in prezent, pozitia luata de Icomos. In opinia mea si a multor experti, acest comportament al Bucurestiului nu corespunde nici standardelor internationale, nici celor europene.
- Omul de rand, minerul care capata slujba de la "Gold Corporation", se intreaba: de ce insista istoricii sa fie conservate urmele romane in Dacia? De ce se amesteca Europa in chestiunea Rosia Montana?
- Este stiut ca Romania are privilegiul de a detine o serie de situri antice importante, fiecare meritand sa fie conservat. Vestigiile de la Rosia Montana, in mod special, reprezinta o parte extraordinara a patrimoniului umanitatii. Nicaieri in alta parte, nici in Romania, nici in Europa, nu exista o asezare miniera romana de asemenea importanta, care sa fi fost conservata atat de bine. Niciunde nu veti gasi galerii romane atat de spectaculoase, care sa vorbeasca despre organizarea mineritului din timpul Imperiului Roman. Pe de alta parte, marea ingrijorare a lumii stiintifice internationale reflecta sentimentul general de respon-sabilitate fata de traditiile culturale ale europenilor. In vremurile noastre, din pacate, multe monumente si vestigii ale trecutului sunt amenintate de interese economice si de alta natura. Oamenii de stiinta insa nu se pot resemna in fata acestui tavalug de interese; ei au datoria sa faca tot ce pot pentru a preveni distrugerile. Sunt absolut sigur ca istoricii si arheologii ar actiona la fel daca vestigii si monumente ar fi amenintate in Germania sau in Ungaria, de exemplu. Dar in tarile membre ale Uniunii Europene nu ar fi posibil sa apara o amenintare precum aceea constatata in Romania. In privinta cazului Rosia Montana, cred ca proiectul minier va servi numai intereselor unor afaceristi. Stim deja ca o mare parte din localnici doresc sa-si pastreze asezarea, peisajul cu ambientul sau, vestigiile arheologice. In consecinta, alternativa la proiectul minier este transformarea regiunii intr-un parc natural si cultural, unde traficul turistic ar deschide noi resurse economice si ar crea slujbe. Voi cita aici cazul localitatii Segobriga, din centrul Spaniei, unde se afla vestigii romane. Zona a fost foarte saraca si-mi amintesc ca in urma cu 15 ani nu existau slujbe, iar saracia i-a obligat pe oameni sa-si paraseasca locurile natale. Dar guvernul a intervenit si a declarat zona parc arheologic (dati o cautare pe "Google", la Parque arqueologico de Segobriga). In scurt timp, zona a devenit o atractie foarte populara, bogata in programe culturale si recreative. Au aparut hoteluri, restaurante, magazine, o fabrica de branzeturi, chiar si o banca. Alte slujbe au fost create la sapaturile arheologice (la Rosia Montana, in mod normal, sapaturile ar trebui sa mai dureze cel putin o jumatate de secol, ca sa putem declara cercetarile incheiate!). De ce n-ar incerca si Romania sa urmeze acest model?
- Ar putea comunitatea stiintifica europeana sa contribuie la organizarea unui parc arheologic la Rosia Montana?
- Exista o multime de grupuri in societatea moderna europeana care sunt interesate de siturile si monumentele antice, mai ales daca zonele respective ofera posibilitatea recreatiei si sportului, intr-un peisaj atragator cum este cel de la Rosia Montana. Un proiect de creare a unui parc arheologic national in Muntii Apuseni ar avea o mare sansa de a fi finantat din fonduri comunitare cand Romania va deveni membra a Ue. Sunt convins ca, la randul lor, institutiile si asociatiile stiintifice internationale ar inainta cereri de sustinere financiara a unui astfel de proiect, chiar la birourile Ue de la Bruxelles, de indata ce ar fi lansat in mod oficial.
"Un peisaj mort, otravit cu cianuri, nu poate fi pe placul europenilor"
- Compania "Gold Corporation" afirma ca a elaborat un proiect "curat", conform cu directivele europene. Credeti ca este posibil acest lucru? - Nu vad cum un proiect minier de suprafata, situat intr-o zona in care ameninta o importanta mostenire culturala, ar putea fi compatibil cu directivele europene, chiar daca responsabilii acestui proiect isi imagineaza acest lucru. Un peisaj mort, otravit cu cianuri, din care au disparut cele mai bine conservate vestigii ale mineritului antic roman, nu poate fi ceva pe placul europenilor. Sa nu uitam ca aceste directive consfintesc mai nou un lucru extrem de important: in notiunea de mediu ambiant sunt incluse nu numai peisajul, aerul si apa, ci si oamenii, cultura, vestigiile arheologice si monumentele.
- In fine, credeti ca au stiut ce semneaza cei 1038 de istorici din toata lumea, cand au trimis un apel Romaniei, sau au semnat "ca la sindicat", cum a afirmat un fost secretar de stat de la Cultura?
- Dacia a ramas in istorie ca un model de romanizare si, din aceasta cauza, orice istoric sau arheolog specializat in Lumea Antica stie acest lucru. In plus, oricine a studiat Istoria Imperiului Roman sau Arheologia Romana are o idee despre importanta minelor de la Rosia Montana, chiar de-ar fi sa facem referire doar la faimoasele tablite cerate descoperite aici. Orice student la Istorie, din Europa sau din afara ei, a auzit de Alburnus Maior. Dar lista de semnaturi prin care s-a cerut autoritatilor romane salvarea mostenirii arheologice din Apuseni, semnaturi care ar trebui, in fine, sa fie luate in seama de noii responsabili politici de la Bucuresti, contine toate numele mari ale zilei. Daca-i citam doar pe profesorii Andre Hurst din Elvetia, Werner Eck din Germania, Robert Etienne din Franta, Volker Wollmann din Germania sau Linstitute de France si Academia Franceza, ca sa nu mai vorbesc de istorici americani, italieni, britanici, australieni sau canadieni, am afirmat de fapt ca acesti oameni au stiut ce semneaza. Si-au propus sa atentioneze autoritatile, dar si sa-si sustina colegii universitari romani, Academia Romana, pe toti cei care au indraznit sa se opuna distrugerilor preconizate in tara lor.
Exista, totusi, justitie in Romania!
Recent, la Alba-Iulia, a fost creat un important precedent juridic pentru Romania: Curtea de Apel a dispus suspendarea executarii certificatului de descarcare arheologica emis de Ministerul Culturii la 15 ianuarie 2004. "Incheierea Civila" nr. 4 glasuieste astfel: "Tinand cont ca Galeriile Romane ale Exploatarii miniere aurifere de pe raza comunei Rosia Montana sunt declarate patrimonii de interes national si ca actul administrativ al Ministerului Culturii (...) face obiectul unui proces in care se invoca inexistenta unei documentatii complete (...), se impune suspendarea efectelor juridice ale certificatului de descarcare de sarcina arheologica nr. 4/15 ianuarie 2004. In numele legii, Curtea suspenda executarea certificatului de descarcare arheologica emis de Ministerul Culturii, Directia Monumente Istorice si Muzee (...)."
Asadar, opera unor personaje controversate ca Mircea Angelescu, inca directorul amintitei Directii, secondat de Paul Damian, coordonatorul si contractantul sapaturilor arheologice, amandoi aflati sub pulpana fostului secretar de stat Ioan Opris, este suspendata fara drept de apel de o justitie corecta care-si ia in serios menirea. Atunci cand spunea cu cinism ca in Masivul Carnic nu mai sunt vestigii importante de descoperit, iar daca sunt, le vor gasi muncitorii sub lama buldozerului, directorul Angelescu a incalcat, pe langa legile statului, si codul deontologic al bransei, care spune ca arheologul este dator sa apere cu toata puterea orice sit arheologic care poate aduce marturii despre istoria poporului sau.
Ne informam cititorii si despre un alt caz rezolvat cu bine, gratie unei justitii corecte: revista "Formula As" si redactorul Ion Longin Popescu au castigat recent, la Tribunalul Bucuresti, procesul intentat impotriva lor de compania "Gold Corporation", sub acuzatia de "vatamare a imaginii si prestigiului" companiei de la Rosia Montana. Drept daune, "Rmgc" a solicitat nu mai putin de 2,5 miliarde de lei! Tribunalul a hotarat respingerea actiunii ca nefondata. Este inca o dovada ca dreptatea, cand o cauti cu onestitate si convingere, iese la iveala, indiferent de cate oprelisti i-ar sta in cale. Ambele cazuri sunt o infirmare fericita a zicalei macedonene, potrivit careia un magar incarcat cu aur poate sparge orice ziduri. Iata ca pe cele ale Justitiei romanesti nu le-a spart inca. Si sa speram ca nu le va sparge niciodata.