Heidebroek a studiat si a obtinut un masterat in economie la celebra Universitate Libera din Bruxelles, specializandu-se in macroeconomie si dezvoltare, la nivel de doctorand, la Maryland University din Sua. A reusit, sub auspiciile Bancii Mondiale, sa-si consolideze o cariera de expert international, conducand proiecte timp de zece ani in Africa si de sase ani in Asia de Sud-Est. Dupa 1991, a realizat studiul economic pentru autostrada Budapesta-Viena, ca expert al Bei (Banca Europeana de Investitii). Si-a inceput activitatea in Romania in 1992, conducand un program al Bancii Mondiale, de reorganizare a transportului urban in Bucuresti. In prezent, este implicata intr-un proiect de reabilitare a cinci mari gari (Constanta, Cluj, Craiova, Timisoara si Iasi) si conduce o firma de consultanta in cadrul careia lucreaza 40 de ingineri romani de inalta calificare.
Si pentru FranIoise Heidebroek, ca pentru aproape toti strainii care ne-au vizitat in ultimii 15 ani, Romania a exercitat o atractie puternica. Conform propriei marturisiri, nicaieri in lume nu s-a simtit mai bine decat in Romania. Si-a cumparat o casa taraneasca in satul Bucium din Muntii Apuseni - un loc paradiziac in care, pe deasupra, a construit un han numit "Ursita", si-a facut nenumarati prieteni, a invatat limba romana. Pe urmele ei, alte 12 familii de belgieni si-au cumparat case in paradisul din Apuseni. Un paradis aflat insa sub o teribila amenintare, de cand "patrulaterul de aur" al motilor le-a fost vandut pe nimic unor canadieni. Daca proiectul minier cu cianuri, pus la cale de "Gold Corporation", va primi lumina verde de la noul guvern, mirificele frumuseti ale muntilor in care FranIoise Heidebroek a ales sa-si traiasca tot restul vietii ar putea deveni o amintire. Iata de ce, fara sa ezite o clipa, in urma cu cinci ani, ea s-a implicat in lupta de salvare a Rosiei Montane, a Buciumului si a imprejurimilor. S-a inscris in Asociatia "Alburnus Maior", din care fac parte toti localnicii care se opun proiectului minier, si a contribuit direct si decisiv la internationalizarea luptei lor. Asa s-a ajuns ca subiectul Rosia Montana sa figureze astazi in peste 16.000 de locatii pe Internet, din China pana in Tara de Foc, si sa devina obiectiv major de interventie pentru cele mai mari organizatii ecologiste din lume, in frunte cu "Greenpeace".
"Dezinformarea cu privire la acest proiect a atins - si adesea a convins - cele mai inalte sfere ale politicii"
- Cu toata opozitia, vreme de cinci ani, a organizatiilor, expertilor si societatii civile, proiectul din Apuseni merge mai departe. Cate voci trebuie sa mai spuna Nu, pentru a-l opri din aceasta cursa ilegala?
- Coruptia are pielea tare. Acest proiect de mina este sustinut de interese politice si financiare din Romania si din strainatate. In Romania, aceste interese sunt strict personale si contrare interesului general. De o maniera foarte abila, "Rmgc" a plasat pioni in toate birourile administrative centrale si locale care au legatura cu mineritul. Acesti pioni, la randul lor, au convins responsabilii politici de a sustine proiectul. Presa locala si o parte din presa centrala au fost cumparate. Jurnalistii de televiziune au primit subventii directe pentru sustinerea aceleiasi cauze. In acest fel, populatia locala a fost cu adevarat intoxicata. Dezinformarea a atins - si adesea a convins - cele mai inalte sfere ale politicii. Intr-o tara in care somajul si saracia sunt probleme endemice, "Gold Corporation" s-a pozitionat in postura de salvator miraculos, intr-o regiune miniera condamnata. Printre liderii politici s-au aflat si opozanti ai proiectului, dar discursul lor, mai mult sau mai putin nationalist, n-a convins.
- Dar de ce n-au convins alte argumente calificate, apartinand unor specialisti: studiile profesorilor de la Ase ori pozitiile doctorilor in stiinte de la Academia Romana?
- Nimeni n-a dorit sa-i ia in seama, cata vreme, asa cum spuneam, erau si sunt mari interese financiare personale in joc. Economistii de la Ase au evaluat toate riscurile si costurile pentru Romania. Ei au facut cel putin trei apeluri serioase, o analiza a costurilor si beneficiilor si un proiect de dezvoltare alternativa. Nimeni n-a tinut cont. Academia Romana, la randul ei, a studiat proiectul pe toate fatetele, adica aspectele de mediu, culturale si socio-economice. In ultimii ani, se stie ca Academia s-a pronuntat de doua ori asupra proiectului, dar in zadar.
- Cum vi s-a parut atitudinea guvernului Nastase fata de proiectul de la Rosia Montana, si ce asteptati de la guvernul Tariceanu?
- Guvernul Nastase a dus timp de patru ani politica strutului si a pretins ca "Rmgc" nu avea nici o activitate miniera. Autoritatile au inchis ochii si au lasat in pace "Rmgc", in toata impunitatea si ilegalitatea activitatilor sale. Acesta a fost faptul care a permis unui numar de functionari publici sa beneficieze de larghetea financiara a companiei. In privinta asteptarilor noastre de la guvernul Tariceanu, pot spune ca nu asteptam mai mult decat a promis: sa lupte contra coruptiei, sa respecte legile si sa-i determine si pe altii sa faca acelasi lucru. Sa-i demita pe corupti din functiile pe care inca le mai ocupa si sa lase justitia sa-si faca datoria. Nu vrem nimic altceva. De altfel, in acest moment, Asociatia "Alburnus Maior" a deschis 20 de procese contra unor institutii, printre care Ministerul Culturii si Consiliul Judetean Alba. Ca cetatean al Comunitatii Europene, eu sunt obisnuita sa cred in justitie, si sunt sigura ca in ziua in care legea va fi respectata in Romania, "Gold Corporation" isi va face bagajele.
"Guvernul trebuie sa stie ca proiectul Rosia Montana va fi in cele din urma stopat de facto de catre Ue"
- Ce ar trebui sa faca guvernul in acest moment ?
- Pentru a limita pagubele statului si ale populatiei, guvernul ar trebui sa retraga imediat licentele de exploatare si prospectiuni - acordate de Agentia Nationala a Resurselor Minerale (Anrm). Responsabilii acestei agentii au acceptat conditii grele pentru partea romana. Anrm a dat aurul Romaniei pe mana unei companii "junior", adica una fara nici o experienta in minerit, pe deasupra fiind o emanatie a paradisului fiscal din insulele Barbados (desi au pretins, pentru imagine, ca sunt investitori canadieni). In contractul acceptat de Anrm, despre care directorul Institutului de Drept European de la Viena a afirmat ca e unul de tip neocolonialist, se stipuleaza ca daca statul roman reziliaza contractul, se angajeaza sa ramburseze toate cheltuielile facute de companie la Rosia Montana. Astfel, nota de plata ar putea atinge deja 25-30 milioane de dolari de platit de catre contribuabilul roman. Dar fiecare zi de intarziere mareste suma, astfel ca guvernul n-ar trebui sa mai piarda timpul.
- Si daca presedintele Basescu, adept al unei pozitii neclare fata de proiectul mineritului cu cianuri, isi impune vointa in fata Executivului si nu-i permite sa stopeze proiectul?
- Se va intampla ceea ce e mai rau: fiind un proiect antieuropean, nota de plata ar putea atinge in 2007, la integrare, o jumatate de miliard de dolari, in care va fi inclusa si suma prevazuta pentru investitii. Guvernul trebuie sa stie (si sa nu spuna nimeni ca nu a fost prevenit!) ca proiectul va fi in cele din urma stopat de facto de catre Ue. Probabil inainte de faza de exploatare, prevazuta pentru 2008. Astfel, cu cat intarzierea va fi mai mare, cu atat nota va fi mai piperata. Investitorul actual stie toate acestea, dar n-are nici o intentie de a exploata zacamantul. Obiectivul sau este de a obtine acordul de mediu, astfel incat sa determine cresterea pretului actiunilor la bursa, si de a vinde in cele din urma concesiunea, la un pret inalt, unei mari companii de exploatari miniere. Guvernul poate opri acest proiect astazi, retragand licenta transferata de Anrm companiei "Gabriel Resources". El poate refuza permisul de mediu sau poate impune criterii drastice de protectie a mediului, care ar face proiectul nerentabil din punct de vedere financiar si i-ar indeparta astfel pe potentialii investitori. Ungaria a propus deja Romaniei sa sustina financiar un program de reabilitare a mediului si de incurajare a investitiilor in cadrul unui program de dezvoltare alternativa, ceea ce va permite rezolvarea problemei somajului si poluarii istorice din zona. Astazi, guvernul are, practic, toate argumentele ne-cesare pentru a opri proiectul. Intarzierea acestei decizii va inrautati si mai mult lucrurile.
"O suprafata de peste 500 km2 este astazi data in concesiune diverselor companii miniere fondate de Frank Timis"
- Dar "Gold Corporation" sustine ca proiectul are drept scop principal revigorarea economiei locale, si ca nu exista alternativa viabila de dezvoltare. Cum comentati ?
- Inca de la inceput, "Rmgc" a facut o serie de afirmatii contradictorii, fara a fi bazate pe un studiu economic. In presa locala, spre exemplu, pretinde ca beneficiile pentru Romania vor ajunge la 1 miliard de dolari, cam o treime din venitul total al exploatarii. In Canada insa, in cadrul propagandei destinate actionarilor, nu este prevazuta o astfel de suma uriasa pentru statul roman. Cifrele publicate in Canada vorbesc de beneficii pentru Romania de ordinul a numai 300 de milioane de dolari. Dar nu se spune nimic despre costurile pe termen lung, cifrate la sute de milioane de dolari, pe care statul roman va trebui sa le plateasca, dupa plecarea companiei, numai pentru reabilitarea mediului. De asemenea, compania nu spune nimic despre costurile sociale - pe termen scurt, pentru cei care nu vor ajunge sa lucreze la aceasta exploatare in timpul functionarii, iar pe termen lung, pentru intreaga populatie a unui teritoriu care va fi transformat in zona interzisa. Exemplul Zlatnei este edificator si ar trebui sa serveasca drept semnal de alarma - mai bine de 90% din populatie se afla in somaj, iar speranta de a vedea un investitor instalandu-se intr-o zona puternic poluata este redusa.
- In ultimii ani, ati vazut cu ochii dvs. cum toata aceasta regiune metalifera a cunoscut cresterea saraciei, lipsa investitiilor, scaderea dramatica a serviciilor publice. Cum va explicati acest lucru?
- Vina apartine autoritatilor locale, care pur si simplu au avut drept obiectiv principal alungarea populatiei spre alte zone, pentru a rezerva regiunea exploatarilor miniere. O suprafata de peste 500 km2 este astazi data in concesiune diverselor companii miniere fondate de Frank Timis. Nici un fond european, chiar daca exista zeci de programe destinate dezvoltarii zonelor montane si zonelor miniere defavorizate, n-a fost acceptat in aceasta regiune colonizata. La Rosia Montana, spre exemplu, primarul afirma ca el n-are nevoie de finantari europene, deoarece are destui dolari canadieni. Rezultatul? Regiunea are opt ani de intarziere din punct de vedere economic! Proiectului "Rmgc" nu i s-a dat un termen, astfel ca este prezent de opt ani in viata satenilor din zona si vrea sa fie inca multi de aici inainte. Or, pur si simplu, aceasta prezenta inhiba orice investitie alternativa.
- Sustinatorii dezvoltarii alternative vorbesc, printre altele, de turism. Dar "Rmgc" pretinde ca dezvoltarea turismului este exclusa in zona.
- "Rmgc" are doua discursuri contradictorii. Pe de o parte, pretinde ca zona este atat de poluata, incat nu are nici un viitor in afara proiectului minier. Pe de alta parte, dornica sa-si amelioreze imaginea, compania afirma ca va finanta reabilitarea mediului in asa maniera incat sa se poata dezvolta turismul. Dar riscurile de poluare asociate cu proiectul Rmgc sunt enorme si nu se limiteaza la Rosia Montana. Intregul bazin al Dunarii este amenintat de otravire.
"Pentru mine, inca din prima zi, acest proiect este criminal"
- Agentii de propaganda ai "Rmgc" se intreaba ce motivatie aveti sa luptati alaturi de moti contra proiectului. Care este mesajul pe care-l transmiteti autoritatilor pe aceasta tema?
- Inca din primele zile, oficialii romani care sustineau proiectul m-au intrebat de ce-mi pierd timpul pentru a apara niste "tarani imputiti". Asta reflecta perfect atitudinea unor autoritati care au cel mai mare dispret pentru oamenii de rand. Pentru mine insa, inca din prima zi, acest proiect este criminal. In tara mea, faptul de a refuza sa ajuti pe cineva care se afla in pericol este pedepsit prin lege, pentru "non asistenta in cazul unei persoane aflate sub o amenintare". Asadar, motivatia mea este in primul rand umanitara. Pe de alta parte, in calitate de economist, realizez amploarea dezastrului in devenire. De ce credeti ca pretutindeni in lume, unde au fost deschise astfel de exploatari aurifere, comunitatile locale s-au revoltat, din Peru in Indonezia, din Ghana in Kirghistan, din Nevada in Turcia, in Africa de Sud sau in Australia? Timpul coloniilor a trecut, iar Romania are o vocatie europeana, si nu de republica bananiera. Refuz sa cred ca vreo autoritate romana va avea inconstienta de a acorda permisul de mediu pentru acest proiect! Dar daca acest lucru se va intampla, atunci responsabilii vor trebui sa raspunda de fapta lor in fata justitiei, nu numai la Strasbourg, dar si la Haga, la Tribunalul Penal International.
D-nei FranIoise Heidebroek ii puteti scrie, in limba romana, la e-mail: fhe@ursita.ro