Horia Roman Patapievici

Ion Longin Popescu
"Ca romani, asta e crucea noastra: ne sta in fata o intreaga dezordine de disciplinat".

Scriitorul Horia Roman Patapievici face parte din elita intelectualilor vesnic incomozi pentru puterea politica nascuta dupa 1989 din mantaua gorbaciovista a lui Ion Iliescu. Cunoscut doar in cercuri restranse in timpul regimului comunist, indeosebi in lumea fizicienilor, aparitia sa publica in mediile postdecembriste a socat pe multi. Nu se mai vazuse pe ecrane un tanar cu o cultura atat de vasta, pogorat direct dintre rafturile incarcate cu carti ale Bibliotecii Academiei. Forta convingerilor sale a devenit in scurt timp molipsitoare, taisul sentintelor sale a patruns adanc in constiinta publica.
Rugat sa vorbeasca despre sine, Horia Roman Patapievici schiteaza portretul scriitorului de inalta constiinta, vazut in dubla ipostaza: pe de o parte, mistuit de complexul calaretului fara cap (in epoca dictaturii), iar pe de alta, zbuciumat pana aproape de... autoaprindere, in ultimii 15 ani de libertate si diversitate, dar si de disperare si strigat in pustie:
"Vorbind despre cum arata anii de dupa 89 in viata mea e ca si cum numai acestia ar fi contat pentru memoria mea activa. De fapt, nu! Prin ruptura din 1989, am de fapt doua vieti in spate: una parca nocturna, somnambulica, lenta, misterioasa, amenintatoare si oarecum secreta, complet lipsita de componenta sociala ori politica - cea de pana in 1989. Un fel de viata intrauterina adulta. Si alta diurna, zbuciumata, violenta, disperata, solara, agonistica, profund politizata si plina de bucuriile si de nefericirile spatiului public, imprevizibila si diversa - viata de dupa 1989. O viata nerabdatoare fata de viata personala si obligata sa se desfasoare pe scena politica a cetatii".

"Statul creat de regimul Iliescu trebuie inlocuit
nu cu unul "mai drept", ci de-a dreptul de drept"


- Cand fostii opozanti ai dictaturii s-au retras din Cfsn, in 1990, s-a spus ca elitele intelectuale nu vor sa fie in linia intai a rezistentei si luptei. Abdica prea usor. De aceea, a surprins placut refuzul dvs. recent de a demisiona din Cnsas, in raspar cu "traditia". De ce n-ati demisionat?
- N-am demisionat pentru ca, daca as fi facut-o, numarul oamenilor din Colegiul Cnsas, care nu tac si care nu ezita sa denunte mismasurile, s-ar fi redus ingrijorator. De unde ar mai fi aflat lumea cum isi bate joc Sri-ul de dosarele pe care ni le trimite? Ca directia Sri dicteaza in relatiile cu Cnsas, ca suntem mintiti cu nerusinare, ca dosarele vin descompletate, ca ni se refuza accesul la arhiva (trebuie sa o facem ca orice petent, cu cerere si din timp). Ni se interzice in mod cu totul ilegal accesul la evidenta informatica, tematica, dupa obiective, dupa numele conspirativ etc. Sie ne da un simulacru de dosare, refuza sa ne dea numele reale ale ofiterilor care apar cu nume conspirative in dosarele lor, ni se refuza, in bloc, accesul la dosarele de cadre ale ofiterilor - si asa mai departe. Pe scurt, cred ca in practica institutionala, in Romania s-a dovedit ca exista doua tipuri de oameni. Unii care se asimileaza imediat sistemului, fac corp cu el si de la care opinia publica nu mai poate afla nimic, de indata ce si-au capatat functia. Sunt oamenii-functii, oamenii-scaune. Si altii, din pacate mult mai putini, care raman separati de functie si in timpul in care o exercita. Doar acestia din urma pot formula opinii critice la adresa sistemului si le pot accepta, atunci cand ii privesc.
- Institutiile statului au fost transformate in valeti la dispozitia partidului aflat pana de curand la putere. A fost vorba de un fenomen organizat sau de prelungirea unei traditii nationale?
- A fost o stare de fapt evident organizata. Referinta la "specificul national", atunci cand vrem sa ne intelegem insuccesele, este gresita din doua motive: intai, pentru ca e absurd sa explici un esec concret din prezent prin obiceiuri de acum cateva sute de ani; in al doilea rand, pentru ca o astfel de explicatie te scuteste de responsabilitatea reala fata de netrebnicia ta concreta. Sa nu mi se spuna ca pesedeii sunt corupti pentru ca asa sunt romanii sau pentru ca fanariotii ne-au facut asa! Ca Ponta e obraznic, Iliescu - dusman al proprietatii private, Cozmanca mare sforar, iar Nastase arogant, deoarece acesta ne este "specificul national"! E absurd.
- Dupa incercarea nereusita din 1996-2000, fortele de centru dreapta preiau puterea in stat. Care este, de aceasta data, semnificatia schimbarii? Va avea si Alianta Da soarta Cdr?
- N-as spune ca guvernarile 96-2000 au fost o "incercare nereusita". Dupa guvernarea brejnevista a lui Nicolae Vacaroiu, care a intrat deja in istoria noastra recenta ca premierul stagnarii, a fost meritul guvernelor din perioada 96-2000 de a fi repus Romania pe macazul occidental, de a fi relansat chestiunea proprietatii private, de a fi reinceput retrocedarea caselor nationalizate si de a fi stopat alunecarea Romaniei spre spatiul rusesc. Pe de alta parte, este meritul incontestabil al guvernarii Nastase de a fi continuat tot ce au facut bun guvernarile Cdr, declarand, fireste, ca acestea nu au facut nimic. Din pacate, si exacerband toate relele de partid si de stat ale Psd-ului. Ca sa raspund acum intrebarii dvs.: asa cum guvernul Nastase a trebuit sa tina seama de achizitiile pozitive ale guvernelor Cdr si, in acelasi timp, nu a putut repeta erorile guvernarii Psd anterioare (Vacaroiu), nici Alianta D.A. nu poate nici repeta erorile guvernarii Cdr, nici ignora achizitiile guvernarii Nastase. As spune ca n-o va lasa Basescu - cu siguranta omul-cheie al evolutiei din urmatorii ani. Ca presedinte, Basescu trebuie sa nu repete erorile lui Constantinescu: coniventa cu securistii, toleranta fata de coruptia mediului de afaceri, acomodarea cu dispozitivele oculte de putere ale regimului Iliescu. Securistii trebuie pusi pe tusa; Serviciile Secrete care i-au adapostit si incurajat - reformate; coruptia institutionala - eradicata; statul creat de regimul Iliescu trebuie inlocuit cu unul mai simplu, mai descentralizat, mai transparent, mai democratic - pe scurt, cu unul nu mai drept, ci de-a dreptul de drept.

"Am descoperit, tot detestand-o,
ca Romania merita iubita"


- Din 2005, va trebui sa transpiram din greu pentru a ne acomoda cu standardele Ue. Este modelul occidental de societate unul potrivit pentru romani?
- Sunt convins ca modelul occidental de societate ne este potrivit. Cultura noastra este occidentala, moravurile noastre sunt occidentale. Occidentul nu ne este strain, ca sa ne putem intreba daca ne este potrivit ori ba. Eu as distinge insa intre "modelul occidental" de cultura si civilizatie, care este si al nostru (sau a devenit si al nostru de-a lungul secolelor de modernizare; precum si noi am devenit ai lui, deoarece noi am devenit ceea ce suntem azi occidentalizandu-ne), si "modelul Ue" de cultura si civilizatie, pe care il importam. Ce efecte va avea? Mari. Cele bune sunt evidente: institutii mai curate, drumuri mai bune, economie mai prospera, justitie mai dreapta, politicieni mai atenti la oameni, afaceristi mai putin verosi, coruptie mai mica, baroni pe cale de disparitie etc. Cele rele sunt mai putin clare, deoarece jargonul integrarii practica ideologia generozitatii si e nutrit de ipocrizia limbii despicate a politicianului in cautare de voturi.
- Ce-i de facut: sa ne vindem pielea usor, acceptand tavalugul globalist al Ue, sau sa opunem rezistenta, facand loc specificului nostru cultural printre valorile europene?
- Prietenia, iubirea, discutiile sunt valori private (dar cu expresie publica), care arata foarte diferit la noi fata de cele din Occident. Relatiile public-private, ca sa spun asa, sunt mult mai interesante la noi decat in tarile "modernitatii tarzii". La noi nimeni nu se rusineaza inca sa fie credincios, sa aiba o religie in care sa creada si pe care sa o respecte, iar acest lucru e bun. Nu trebuie uitat ca in asta nu suntem deloc singuri si nu ar trebui sa ne lasam culpabilizati de anumiti activisti de drepturile omului, care isi imagineaza ca exista o singura modernitate, cea laica, anticlericala si iacobina. Lumea e diversa si, daca vom sti sa nu fim nici servili, nici oportunisti, atunci va fi un loc respectat si pentru valorile la care tinem si care fac farmecul micilor noastre comunitati romanesti. Nu trebuie sa ne rusinam de ceea ce suntem, ci numai de defectele noastre. Iar defectele pot fi inlaturate fara a renunta la ceea ce suntem.
- Care sunt relele europene pe care nu le-ati dori "implementate" si la noi?
- Politic, transformarea democratiilor de substanta, care au crescut de-a lungul secolelor in corpul statelor-natiune, in democratii birocratice si procedurale, care nu au inca alt corp decat fictiunea legislativa a Uniunii. Cultural, raul sta in uniformizare, in faptul ca sursa din care a rezultat intotdeauna fertilitatea culturala a fiecarei comunitati se gaseste azi sub presiunea unei teribile uniformizari de expresie. Religios, raul sta in contributia constanta a Ue la distrugerea crestinismului european. Economic vorbind, Ue imi pare a fi inspirata de o viziune socialista asupra pietei libere si a rolului proprietatii private - lucru care mi se pare sinucigas. Dupa cum vedeti, eu sunt un adept al integrarii pentru ca sunt roman si, ca roman, stiu ca interesul politic al tarii mele este sa fie institutional in Ue, si nu sa ramana flotanta, intre spatii politice care se ciocnesc. Dar, ca cetatean al lumii, eu sunt un critic al viziunii birocratice, socialiste, hiperlegaliste, uniformizante, intolerante fata de valorile religioase, politice si sociale ale crestinismului - care emana de la Bruxelles. Ar fi pacat ca Uniunea sa evolueze spre o stare juridica de fapt in care doar defectele statelor participante sa fie preluate, nu si calitatile lor. Dar asta depinde in mare masura de fiecare dintre parteneri. Trebuie sa criticam deschis, sa propunem si sa acceptam argumente, sa avem incredere in valorile noastre, sa fim curajosi, demni si sa nu ne lasam dusi de valul servilismului si oportunismului.
- In comparatie cu societatile occidentale, asezate in randuiala perfecta, societatea romaneasca este intr-o continua si mereu surprinzatoare miscare. Va plictisiti vreodata la Bucuresti?
- Nu, nu ma plictisesc niciodata de tara mea. Sunt exasperat de ea. Detest functionarea ei institutionala, ma irita enorm indolenta functionarilor, usurinta oamenilor de a corupe si de a se lasa corupti. Dar, cunoscand mai bine Occidentul, am invatat sa-i vad si calitatile, care nu sunt pasabile. Tara inseamna in primul rand oamenii pentru care ti-ai da viata, ca sa traiesti cu ei. Am descoperit, tot detestand-o, ca Romania merita iubita. Nu stiu ce avantaj pot extrage de aici, ca scriitor. Stiu doar ca orice lucru facut aici costa mult mai mult, in termeni de viata si uzura personala, decat costa aiurea. In Occident poti sa fii bun mai usor. Te ajuta ordinea sociala. Aici e mult mai greu. Iti sta impotriva dezordinea sociala. Dar, ca romani, asta e crucea noastra. Ne sta in fata o intreaga dezordine de disciplinat...
- La ce sa ne asteptam, in plan politic, cultural si economic, de la anul nou 2005?
- Nu stiu nimic. Vad doar ca omul-cheie al acestor evolutii, Traian Basescu, nu este un depresiv, ci un om dinamic, viu, puternic. Cred ca a inteles ca acum se poate face istorie si ca, daca ramane dator, se va duce repejor alaturi de Iliescu si Constantinescu. Unde simt ca nu i-ar placea sa stea.

"Jurnalistii de televiziune imi fac
aproape toti greata"


- Credeti ca vom avea o presa mai libera in 2005 decat in 2004?
- Depinde de constiinta jurnalistilor. Cei de televiziune imi fac aproape toti greata. In special stiristii. Ei, asemeni lui George Marinescu de la inceputul anului 1990, joaca stirile: le interpreteaza. Sunt actori ai stirilor, nu jurnalisti obiectivi. Transforma informatia intr-o harmalaie de tip Ciao-Darwin. Daca li s-ar cere, toti acesti oameni ar schimba libertatea presei pe contul lor din banca. Le place sa fie animale de lux, bine platite si adapostite in custi de aur. Ceea ce acesti oameni ignora este ca ei sunt bine platiti numai atat timp cat libertatea presei exista, iar ei trebuie sa faca, sub pretextul ca o slujesc, treaba murdara a manipularii. Ei contribuie la erodarea valorilor care le confera pret pe piata. Pe de alta parte, lipsa de reactie a patronilor de presa grupati in Clubul Roman de Presa, fata de firmele Waz si Ringier, mi se pare jalnica: sugereaza ca jurnalistii sunt singuri. Au de partea lor numai teama agresorilor ca vor fi sanctionati de opinia publica. O teama inspirata de democratie - iar acest lucru este minunat! Si e singurul sprijin. El si constiinta jurnalistului.
- In fine, doriti sa adresati cititorilor nostri o urare de An Nou?
- Urarea mea de Anul Nou este urmatoarea: Romani, luati-va rolul de cetateni in serios! Nu va mai lasati calcati in picioare de autoritati! Fiti cetateni, impotriva autoritatii hipnotice a statului.

Foto: "Cabinet La Belle Epoque" (1)

D-lui Horia Roman Patapievici ii puteti scrie la adresa de e-mail: patapievici@ideiindialog.ro