Putini dintre noi stiu ca Biblia, piatra de temelie a religiei crestine, contine o multitudine de referiri la plantele medicinale. Mentionate ca leac pentru suflet, ca medicament pentru trup sau chiar ca elixir de frumusete, ele sunt prezente in aceasta Carte a cartilor ca o dovada si o perpetua reamintire a faptului ca ierburile de leac au fost lasate pe acest pamant de catre Dumnezeu, pentru binele oamenilor.
Smirna
Este rasina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe tarmurile desertice ale Marii Rosii. Inzestrata cu o mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus pruncului Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale. Ce are atat de special aceasta planta, incat sa fie vrednica de a deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand, parfumul sau, despre care se crede inca din Antichitate ca indeparteaza toate ispitele si gandurile negre, predispunand sufletul la rugaciune si la meditatie. Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia populara romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna" sau "A tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Iisus, impreuna cu apostolii Sai.
Forme de utilizare ale smirnei
Tinctura
Zece grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi.
Infuzia
1-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora. Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3 ori pe zi.
Fumigatia
Pe o tabla incinsa la foc (poate fi pusa pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumanari) se pune o bobita de smirna, care va incepe sa fumege, raspandind in incapere un miros specific. Daca rasina se aprinde, o vom stinge, intrucat flacara o va mistui impreuna cu substantele sale aromate, fara ca acestea sa se difuzeze in aer. In schimb, daca este lasata sa arda mocnit pe tabla incinsa, fumul care se va raspandi lent in incapere, de la bobita de smirna (care nu trebuie sa fie mai mare ca o aluna), va inmiresma atmosfera pentru o perioada de cel putin o ora, exercitandu-si efectele terapeutice.
Cateva recomandari terapeutice ale smirnei
Guturai, gripa, bronsita - se ia de 3-4 ori pe zi o lingurita de tinctura de smirna, diluata intr-un pahar de apa. Acest preparat amarui si puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient starile de greata si durerile de cap care apar in starile gripale. De regula, un tratament dureaza sapte zile, dar se poate prelungi pana la doua saptamani.
Oboseala, astenie - se iau 20-30 de picaturi de tinctura de smirna, diluate in putina apa, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte invioratoare puternice, stimuland circulatia cerebrala si favorizand activitatea intelectuala.
Stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare - se fac fumigatii cu smirna in locul in care dormim sau, daca este posibil, chiar in camera de lucru. Parfumul deopotriva patrunzator si fin al smirnei actioneaza asupra unor terminatii nervoase ale organului olfactiv, avand efecte tonice psihice, eliminand anumite tensiuni emotionale si calmand impulsurile necontrolate venite din subconstient.
Indigestie, balonare - se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza.
Sensibilitate la raceli (infectii respiratorii) - vom face fumigatii in camera in care dormim, in perioada in care ne simtim predispusi la raceala. Substantele volatile care vor fi raspandite astfel in atmosfera incaperii au efecte imunostimulente si antiinfectioase.
Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se vor face frictionari energice al mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa).
Precautii si contraindicatii ale smirnei
In primul rand, nu va fi folosita intern decat smirna procurata din magazinele si farmaciile naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj ca poate fi administrata pe cale orala. In momentul de fata, se gasesc multe produse vandute drept smirna, dar care au, pe langa rasina naturala, multe alte adaosuri sintetice, extrem de daunatoare pentru organism.
Smirna nu va fi folosita intern de catre femeile gravide, intrucat poate conduce la aparitia contractiilor specifice nasterii.
Tamaia
Este, de asemenea, o rasina obtinuta dintr-un arbust (Boswelia sacra) care creste in Orientul Mijlociu (Liban, Iordania, Israel). Alaturi de smirna, a facut si ea parte din darul adus de misteriosii Crai de la Rasarit lui Iisus, la nastere. In prezent, constituie un element de baza in ritualul crestin-ortodox, fumul sau sfintind locurile, alungand demonii, purificand mintea si spiritul. In medicina populara si in cea manastireasca romaneasca, este un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele. De fapt, binecunoscuta zicala romaneasca: "Fuge ca dracu de tamaie" ilustreaza cat se poate de bine eficienta acestui remediu magic.
Forme de utilizare ale tamaiei - sunt aceleasi ca la smirna, adica: tinctura, infuzia si fumigatia, iar modul de preparare si administrare este, de asemenea, identic.
Cateva recomandari terapeutice ale tamaiei
Laringita, tuse, raceala - se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase.
Pietre la rinichi - dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate ori este necesar.
Inflamarea sanilor - se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie, comprese care se vor tine vreme de 1-2 ore pe zi. Aceasta rasina are efecte cicatrizante si antiinfectioase puternice, fiind si un foarte bun antiinflamator extern.
Anxietate (stari de teama fara motiv aparent) - se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de a ne culca. Parfumul tamaiei linisteste gradat psihicul, intensifica elanul devotional, ajutandu-ne sa ne rugam cu putere inainte de culcare, ceea ce ne va ajuta sa dormim lin si sa ne trezim intr-o stare de calm. Tratamentul are efecte in timp, si de aceea trebuie facut cu perseverenta, vreme de macar sase luni.
Adjuvant in psihozele si nevrozele grave - se fac, de asemenea, fumigatii in camerele de culcare ale celor afectati. Este un stravechi leac de medicina monahala, care si-a aratat nu o data eficienta, mai ales asociat cu celelalte modalitati de tratament.
Precautii si contraindicatii ale tamaiei
Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.
Tamaia ataca dintii dizolvandu-i, motiv pentru care preparatele cu tamaie nu vor fi tinute mult timp in gura si nu vor fi lasate mult timp in contact cu dantura.
Isopul
In Psalmii lui David exista urmatorul pasaj, din care reiese foarte clar o proprietate de baza a acestei plante medicinale, cu totul speciale: "Purifica-ma cu isop si voi fi curat, spala-ma si voi deveni mai alb ca zapada." Intr-adevar, aroma proaspata si invioratoare a acestei plante, are un efect purificator asupra psihicului. De altfel, ea este frecvent folosita, datorita acestei actiuni ale sale, chiar pentru tratarea unor afectiuni si tulburari psihice extrem de diverse, de la depresiile usoare si pana la nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o planta cu efecte vindecatoare in multe boli organice, asa cum vom vedea in continuare.
Forme de utilizare ale isopului
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica a partilor aeriene uscate ale plantei, urmata de o cernere (prin sita pentru faina alba) pentru indepartarea resturilor nemacinate. Se ia o jumatate de lingurita, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.
Maceratul la rece
Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei, sa macereze de seara si pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.
Cateva recomandari terapeutice ale isopului
Astm, bronsita - se administreaza o jumatate de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice, decongestioneaza traiectul respirator, amplifica imunitatea.
Arsuri la stomac, gastrita, gaze intestinale - se consuma maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale si imediat dupa ele. Contra balonarii, se ia pulberea - cate un sfert de lingurita, inainte de masa.
Depresie, astenie, nevroza astenica - se consuma zilnic o jumatate de litru de macerat de isop indulcit cu miere. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are o actiune tonica psihica, favorizeaza concentrarea si ajuta la eliminarea gandurilor negative (de altfel, chiar in Biblie se mentioneaza rolul de purificator al psihicului pe care il are isopul).
Adjuvant in schizofrenie - se administreaza, pe parcursul unei zile, doua-trei pahare de macerat la rece de isop, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. In medicina populara, se spune ca isopul, fiind o planta sfanta, tamaduieste sau macar alina toate bolile sufletului, chemand ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu.
Adjuvant in boala canceroasa si in ciroza hepatica - se ia, cu un sfert de ora inainte de masa, un varf de cutit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obtinut din isop. Aceasta planta are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul si de a induce chiar o stare de buna dispozitie, fiind un imens ajutor in bolile grave.
Precautii si contraindicatii la isop
In cazul persoanelor care sufera de epilepsie, nu se vor administra mai mult de doua grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura in aceste cazuri mai mult de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.
In cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit in fazele congestive extreme.