La capat de lume,
peste Ocean
Anul acesta am asteptat sarbatorile Craciunului pregatit. Recent, a aparut pe piata noul meu album, intitulat Cantece din Maramures (Casa de discuri "Cat Music"). Visam de mult la acest proiect "old music", si am putut sa-l realizez doar datorita ajutorului dat de Doru Nasui, un maramuresean generos care locuieste de multa vreme la Chicago. Pentru ca productia muzicala a fost realizata acolo, am mers peste Ocean pentru a lansa albumul si in America. Dar inainte de a traversa Pacificul, am facut o escala la Milano, unde m-am intalnit cu romanii de acolo, intr-un concert la care am avut surpriza sa intalnesc foarte multi maramureseni de-ai mei. Au plans cu lacrimi, multi dintre ei muncesc acolo si nu vor ajunge sa faca sarbatorile acasa. La Chicago, am lansat albumul chiar de Sf. Nicolae, prilej potrivit sa cant si cateva colinde frumoase si vechi. Atmosfera de sarbatoare era deja instalata in oras, printre americani incepuse febra cumparaturilor, asa ca m-am grabit si eu sa ma intorc degraba acasa.
Semne bune
anul are
Daca ar fi sa fac o evaluare a anului pe care-l vom incheia curand, as putea sa spun ca am avut o activitate intensa, desi prezenta mea in concertele de peste hotare, in fata comunitatilor romanesti, a fost mai mica ca altadata, pentru ca am preferat sa stau in studio si sa lucrez la album. Si-apoi, uite, doua ierni la rand am lipsit din tara exact in preajma sarbatorilor si nu am fost aici in perioada colindului, o perioada sacra la noi. Asa ca, desi in America am primit si alte invitatii, ca, impreuna cu trupa mea de acompaniament, sa mergem si in alte comunitati de romani, la San Francisco si Sacramento, ne-am urcat in avion si am venit acasa. Aveam deja fixate o serie de concerte, in tara si in Bucuresti. Una peste alta, 2004 a fost un an foarte bun. Am avut doua mari proiecte care mi-au reusit: unul a fost "Ducu si invitatii sai" - seria de concerte de la Teatrul "Nottara", din primavara, care au avut succes si s-a cerut repetarea lor. Celalalt, albumul despre care am vorbit. Langa ele adaug si intalnirea cu marea legenda a folk-ului american, Joan Baez, iarasi un moment de emotie al anului pe care-l incheiem. Si pentru anul viitor am proiecte extrem de frumoase. Imi propun o prezenta mai activa in zona comunitatilor romanesti din strainatate, pentru a-mi populariza cantecele din Maramures (impactul lor este extraordinar acolo, mult mai puternic decat in tara, pentru ca le sustine emotional nostalgia si dorul de casa). Deja, la Milano fiind, am primit invitatii punctuale sa merg la Torino si la Lugano, in Elvetia.
Milostenie
si smerenie
Si fiindca vremea colindelor a venit, imi amintesc cu duiosie de Craciunul copilariei mele, cand mirosea a sarbatoare in toata casa si in tot oraselul meu drag, Sighetul Marmatiei, iar eu asteptam cu infrigurare sa vina colindatorii si Mos Craciun. Cand am crescut un pic, am plecat eu la colindat prin oras, pe la casele de gospodari din cartierul nostru. Mare bucurie era, chiar mi-e dor de-un umblat la colindat!
Pare ca in ultimii ani de Craciun, oamenii nu se gandesc decat la cadouri. Este si o stare indusa de reclamele comerciale, care dau buzna peste noi, in mod agresiv si monopolizant, de pe ecranele televizoarelor, de pe posturile de radio, de pe afisele uriase din strada. Desi aceasta comercializare a sarbatorii a pornit tot de la americani, anul acesta am observat, stand o saptamana in Chicago, ca mesajul subliminal transmis acolo prin toata mass-media nu era unul comercial, ci unul uman, care te indemna la toleranta, la compasiune fata de cel aflat in dificultate, la generozitate fata de cei saraci, la solidaritate umana, la liniste si impacare sufleteasca, de intalnire cu familia, cu traditia. La ei sunt foarte multe nationalitati, fiecare sarbatorind in traditia ei Craciunul, dar exista un mesaj comun, un limbaj comun pentru toti. Am ascultat mesajul guvernatorului Californiei, actorul Arnold Schwartzenegger, care era pe ideea ca daca Craciunul e o sarbatoare la care astepti sa primesti ceva, nu trebuie sa uiti ca trebuie sa si daruiesti. Este mai aproape de ceea ce ar trebui sa fie Craciunul, transformat la noi, pur si simplu, intr-o alergatura nebuna dupa cumparaturi si un mare chiolhan inceput din 24 si sfarsit, cu chiu, cu vai, spre 26. Daca ne gandim bine, acelasi mesaj spiritual il primim si noi, prin colinde, din intelepciunea stramosilor si din credinta crestina: la casa bogatului nu e cina de cinat pentru colindatori, dar la casa saracului, cata e, se imparte cu toata lumea. Sau "si nu uita, cand esti voios, romane, sa fii bun!". Milostenia si smerenia, modestia sunt primii pasi pe care un crestin ii face pentru a se apropia de Dumnezeu. Stramosii nostri stiau asta, noi am uitat.
Craciunul acesta il voi petrece aici, in Bucuresti, cu toata familia, vom astepta Nasterea Domnului cantand colinde, in jurul bradului, si de-abia astept si eu momentul acela, ca sa fim impreuna, sa impartim bucuria sarbatorii. De la Mos Craciun nu astept nimic special, doar sa fie bun cu noi, toti romanii, sa ne aduca conducatori buni si cu adevarat preocupati de viitorul acestui popor. Si sa fim sanatosi, pentru ca asta e cel mai important.
As vrea sa le multumesc celor care imi iubesc cantecele, vin la concertele mele si imi cumpara albumele. Fara cei care il pretuiesc, un artist se simte neimplinit si mult mai sarac spiritual, cu menirea sa nedusa la capat. Si le-as dori sa le fie bine, sa se bucure cu cei dragi de sarbatori, sa aiba multa pace in suflet si multe impliniri in anul care va veni. La Multi Ani!