Cu atata bucurie va citesc, incat am simtit dorinta sa va multumesc si sa va transmit toate gandurile mele bune. La mii si mii de kilometri departare, "Formula As" este puntea dintre pamantul de-aici si pamantul de-acolo, unde m-am nascut. Iar punte mai frumoasa, nobila si calduroasa, nu am mai vazut. Va multumesc ca existati! Sarbatori Fericite!
"Mi-atat de dor de acasa!"
De Sarbatori, departe de casa, alerg cu siraguri de flori de gheata, insirate pe un colier nevazut, de frig. Adorm pe o perna de nori si oftez cand fulgii usori de nea poposesc pe obrazul meu si ma invaluie cu acordurile simfoniei lor albastre. As vrea sa scancesc usor, dar imi amintesc ca respir iarna exilului meu, ca un ocean imens ma desparte de casa si ca mama nu ma va auzi, nu va veni sa ma mangaie. Nu mai plang, nu mai oftez. Eu am ales iarna cea cu mantie lunga si pamantul de la capatul lumii, Canada. Eu am ales sa ma legan pe frunze de artari si sa culeg lauri pe un taram impodobit in poleiala. Nu regret nimic, imi este insa atat de dor de Romania, de Craciunul de-acasa...
Mi-e dor de Craciunul copilariei mele, cand, emotionata si fericita, asteptam dimineata care venea cu miros de cozonaci si sarmale. Tata deschidea usa sufrageriei si ne arata, in toata splendoarea lui, bradul de Craciun. Mama, imbujorata, ne impartea nucile si sarcinile in bucatarie, iar noi, copiii, ne luptam sa ajungem la lingura manjita de ciocolata si stafide. Aud chiotele de bucurie din strada si ploaia de bulgari de zapada ce cadea pe ghetusul din fata blocului. Ma vad asistand la tot acest spectacol al iernii, cu sufletul plin de bucurie si exaltare. Revad Craciunul adolescentei... Cata poveste si magie am trait la munte, in fata focurilor din sobe si a gratarului, alaturi de sufletul bland al primei iubiri. Revad cum ne alergam prin zapada noua, neatinsa de pas de om, cum faceam urme si oameni de zapada. Cum ne copilaream impodobind bradutul si cum ne ascundeam de oameni, pentru a ramane singuri noi doi si mesajele pe care le transmiteam lui Mos Craciun. Au ramas toate in urma si doar ecoul amintirilor imi mai incalzeste sufletul in aceasta zi de decembrie.
Azi am condus o prietena la aeroport. Pleca in Romania. Pentru o secunda, mi-am dorit sa fiu eu in locul ei. Mi-as fi dorit sa plec "acasa-acolo", sa sparg in mii de bucati departarea, sa ma aflu din nou sub bradutul mamei, cu surorile si fratele meu. M-au trezit din vis beteala si ramurelele de cetina din decorul aeroportului. M-a lovit mireasma Craciunului de-aici; una diferita, impletita cu o altfel de bucurie. Bucuria unui amalgam de oameni care de Craciun se roaga in sinagogi si moschei, care mananca peste in Ajun sau, pur si simplu, oameni ca mine, cu jumatate de suflet aici si jumatate acolo, unde iarna miroase a cozonac impletit de o mama blanda. Fiecare simte Craciunul in felul sau. Nu pot decat sa respect traditiile lor si sa inteleg ca intr-o lume atat de pestrita, bunatatea si indulgenta sunt cele mai frumoase cadouri pe care le poti oferi. "Sarbatori fericite, domnisoara! Daca nu aveti bilet de avion, va rugam sa va luati "la revedere" de la cei care calatoresc", m-a trezit din reverie un glas.
Am zambit vamesului, aeroportului, prietenei si amintirilor. Am plecat spre casa, convinsa ca biletul meu de calatorie e dragostea. O dragoste care invinge totul, inclusiv departarea. Iubirea de casa, de radacini nu moare si nu ingheata. Stiu ca daca fizic nu voi putea fi in Romania, spiritual, voi fi langa ei, cei de-acolo, vom zambi si vom imparti cadouri impreuna. E Sarbatoarea Domnului pentru mine, si bunatatea, dragostea, indulgenta sunt mereu rasplatite.
Siragul de flori de gheata respira incet pe un colier nevazut, de frig. Nu regret nimic, dar imi este tare dor de Casa, de Craciunul meu romanesc. Parasesc aeroportul cu resemnarea celei care stie ca peste cateva luni isi va cumpara un bilet adevarat, iar imbratisarea celor dragi nu va mai fii doar o iluzie, ci o realitate. Deocamdata, umplu golul din suflet cu un frumos colind romanesc. Conduc pe autostrada aglomerata si ghirlandele multicolore din ferestre imi zambesc in ritmul sunetelor care ma invaluie: "Colinde, colinde.../ E vremea colindelor...".
Roxana Vornicu - Toronto, Canada
La multi ani, Roxana! Darul Craciunului tau e talentul. Fii norocoasa si fericita in noua ta patrie.
"Formula As"