Dupa concertele Cesariei Evora si ale orchestrei Budapest Gypsy Symphony, Fundatia Culturala "Aurel Mitran" si-a incheiat "stagiunea" 2004 prezentand publicului romanesc un alt nume primit cu respect pe scenele lumii. Considerata de multi urmasa Amaliei Rodrigues, Misia are la activ sapte albume, pe care interpreteaza, cu vocea-i de exceptie si prin prisma personalitatii sale puternice si novatoare, muzica traditionala portugheza, fado. Proaspat decorata, cu doua saptamani inainte, cu "Marea Medalie Rosie", cea mai importanta distinctie pariziana, cantareata portugheza a sustinut in Romania doua concerte primite cu entuziasm pe scena Teatrului "Sica Alexandrescu" din Brasov (4 decembrie) si a Salii Palatului (6 decembrie)
Cu un tata portughez si o mama catalana, viitoarea ambasadoare a fado-ului s-a nascut la Porto. Bunica ei era actrita de vodevil (Misia face un semn cu mana prin aer si spune zambind: "Ce frivol!"), iar mama - dansatoare. Dans clasic spaniol. Aptitudinile lor artistice nu au ajutat-o pe Misia sa pastreze amintiri prea placute din copilarie. "Pana la sase ani, am crescut intr-un internat. O vedeam pe mama de doua ori pe an, era tot timpul plecata in turnee prin Europa, cu sase valize si doi caini dupa ea. Poate de aceea mi-am dorit sa urc pe scena, pentru a umple acel gol afectiv, pentru a ma simti iubita."
Atunci cand a ales, fascinata de cantareti autentici, cu vocile ragusite de varsta si de fumul cluburilor si al restaurantelor, sa cante fado, aceasta muzica trecea printr-o perioada tulbure. Nimeni nu-i gasea vreo valenta comerciala si, in plus, fusese compromisa de regimul dictatorial, ce o folosise in campanii ideologice gen "suntem saraci, dar fericiti!".
"Acum fado e la moda, se vinde bine, chiar daca multi cantareti nu canta din convingere, din suflet, ci pentru ca asa se poarta. Cand am debutat eu, in 1990, toti au crezut ca sunt nebuna. Iar pe mine ma durea faptul ca oamenii cu cap din tara nu intelegeau cat de bogati suntem noi, spiritual, datorita fado-ului. Credeau ca nu are nici o valoare culturala sau comerciala. Asa ca mi-am finantat singura primul album - nimeni nu voia sa-l inregistreze - si am umblat din usa in usa. A fost greu, eram propriul meu producator, impresar, sponsor, insa n-as schimba ce a fost pentru nimic in lume. Si acum, eu detin controlul, eu aleg totul, fotograful pentru coperta, inginerul de sunet, instrumentistii, de care sunt foarte legata. Insa, pana sa-i gasesc si sa ma gaseasca si ei pe mine, a fost un cosmar."
Incet, incet, albumele de fado semnate Misia, Tanto Menos Tanto Mais, Garras Dos Sentidos, Paixones Diagonais, prind gustul succesului, iar recunoasterea europeana vine odata cu concertele pariziene, sustinute la celebra sala Olimpia, in decembrie 98 si ianuarie 99. Prezenta ei constanta si plina de succes pe scenele franceze i-a adus distinctia de Cavaler al Artelor si Literelor, ca si decoratia oferita in semn de pretuire de catre primarul orasului Paris.
Chiar daca o pretuieste nespus pe Amalia Rodrigues, regina din toate timpurile a fado-ului ("ea este cea care a deschis portile"), Misia nu a urmat calea aleasa de majoritatea cantaretelor actuale, care incearca sa o imite pe Rodrigues. Cantecele imprimate de ea beneficiaza de textele unor poeti contemporani - uneori scrise special pentru Misia -, iar linia muzicala evita stereotipurile si tendintele la moda. Pe cel mai recent album al sau, "Canto", colaboreaza cu un apreciat compozitor portughez, Carlos Paredes, si introduce, alaturi de instrumentistii portughezi, si un cvartet de corzi. "Sunt singura care a inregistrat o piesa fado cu vioara. Am facut-o pentru ca prima oara cand am auzit cantandu-se fado, nu a fost intr-un club - eram prea tanara pentru a intra acolo -, ci pe strada. Era un muzicant care canta cu vioara si cu acordeon, asa cum se canta pe vremuri in taverne, in stilul tiganesc. Spontaneitatea fado-ului are ceva in comun cu muzica gypsy. La fel ca aceasta, este greu de pus pe disc, pentru ca vine din inima si din sclipirea de moment. "Canto" a fost pentru mine ca un cadou. Dupa atatia ani de cautari febrile, am avut un sentiment de pace, de implinire."
Atrasa dintotdeauna de felul in care artele se intersecteaza ("ma impresioneaza felul in care artisti diferiti sunt inspirati de fado"), Misia va avea ca invitate pe urmatorul sau proiect trei actrite binecunoscute: Fanny Ardant, Maria de Medeiros si Miranda Richardson. Albumul se va numi "Drama Box" si va contine tangouri si bolerouri dedicate mamei sale. "De fiecare data cand am concert la Barcelona, se aude o voce din sala: "Bravo, fata mea!". De data asta, vreau sa-i fac o bucurie si mai mare, cantand muzica pe care o indrageste atat de mult."
"Un ritual al emotiilor"
"Atunci cand am mentionat, pe scena de la Brasov, numele Amaliei Rodrigues, toata lumea a izbucnit in aplauze. Stiam ca a cantat demult in Brasov, insa am intrebat daca sunt portughezi in sala, reactia publicului mi s-a parut prea puternica. Nici vorba! Pur si simplu, chiar si dupa atatia ani, concertul acela a ramas in sufletele brasovenilor."
Si la Sala Palatului, spectatorii au reactionat la fel, atunci cand Misia a tinut sa o omagieze pe Amalia Rodrigues, nu doar ca pe o mare voce, ci si ca pe o talentata poeta. Ea a cantat o piesa scrisa pe-un text al Amaliei, neaparuta pe vreun disc al acesteia.
Misia a cantat, la fel ca si Cesaria Evora, desculta. Imbracata in negru si alb, ea a dezvaluit publicului roman esenta dramatica, sfasietoare, fragila si incrancenata a fado-ului. O muzica atat de diferita, in tristetea ei fara margini, fata de flamenco-ul vecinilor spanioli. Misia a avut alaturi instrumentisti tineri, un pianist (care a cantat cateva piese si la acordeon), un violonist si doi chitaristi, care prin mestesugul si dinamismul interpretarii au inlaturat orice urma de monotonie care ar fi putut aparea in aproape doua ore de concert. "Stiu ca nu avem miscari scenice ca la alte genuri de muzica", a spus Misia, "si de aceea va multumim, in mod special, pentru felul in care ne-ati primit si ne-ati ascultat, chiar daca nu ati inteles versurile cantecelor, versuri care sunt atat de importante la fado." Pentru ca tine atat de mult la texte si pentru a incerca sa creeze o atmosfera care sa aminteasca de intimitatea spatiilor mici unde s-a nascut fado, cantareata si-a prezentat fiecare piesa in franceza si engleza, mentionand compozitorul si pe textierul acesteia. Una din piese - Culoarea lumii - este scrisa pe versurile ei ("a fost intr-un moment limita, in care eram foarte trista, foarte, foarte trista, sper sa nu se mai repete"), alta pe versurile lui Jose Sarango, laureat al premiului Nobel...
Rechemata frenetic pe scena, Misia si-a acoperit intru totul, prin prestatia sa, declaratiile de dinaintea spectacolului. "Scena este locul in care-mi captez energiile. Nu as putea inregistra piese, nu mi-as putea trai viata de artist, daca nu ar fi concertele live. Au fost timpuri in care simteam ca singura cale prin care ma pot salva este sa urc pe scena si sa cant. Este felul meu de a sti ce fel de fericire se gaseste inauntrul meu."
Iata si scurtul interviu pe care Misia l-a acordat, la "scara avionului", in exclusivitate revistei noastre.
- Articolul despre concertele dvs. in Romania va aparea in preajma Craciunului. Unde va veti afla in preajma Sarbatorilor? Ce traditii, legate de acest moment, va sunt mai dragi?
- Tocmai am discutat cu organizatorii mini-turneului meu in Romania si am ajuns la concluzia ca obiceiurile, ritualul de Craciun sunt foarte asemanatoare in orasele din Portugalia si Romania. Ca in fiecare an, imi voi petrece si acum Craciunul la Barcelona, alaturi de mama, in fata bradului si a ieslei in miniatura cu pruncul Iisus. Voi avea doar cateva zile de tihna, pentru ca pe 27 si 28, trebuie sa fug la Lisabona, unde am o sedinta de inregistrari. Voi imprima trei tangouri pentru noul meu album, "Drama box".
- Muzica dvs. este mai bine inteleasa si primita in tarile latine decat in alte locuri in care concertati?
- Nu am observat diferente de acest gen. De curand m-am intors dintr-un turneu new-yorkez, in care am fost primita, de asemenea, cu multa caldura, chiar daca publicul nu era preponderent unul latin.
- Aveti o traditie artistica serioasa in familie. Cine v-a indrumat pasii in muzica, cine v-a invatat sa cantati, mama sau bunica?
- Nici una, pentru ca amandoua sunt spanioloaice si n-aveau cum sa ma invete fado. Si in plus, fado nu te invata nimeni, e un ritual al emotiilor, trebuie sa ai urechile deschise, sa asculti cat mai mult, sa umbli prin cluburile de fado si sa intelegi singur despre ce-i vorba. Trebuie sa ai si ceva experienta de viata, ceva rani si cicatrice la activ, altfel, oricat de buna voce ai avea, nu poti transmite mare lucru. Asta-i singurul lucru pe care mi l-a spus mama despre fado: "Fata mea, ce voce cristalina si frumoasa ai! Dar nu ai suferit inca destul pentru ce vrei tu sa canti!".
- Apareti intotdeauna desculta pe scena?
- Pana acum, da, am cantat desculta, insa pentru concertele ce vor urma noului meu disc, ma gandesc sa port tocuri inalte. Nu stiu daca se potriveste sa cant tangouri desculta.
Fotografiile autorului