Cand Mos Craciun locuieste in carti...Silvia Kerim

Corina Pavel
"Am strania si neplacuta impresie ca magia Craciunului paleste".

Se spune ca in preajma Nasterii Domnului cerurile se deschid, animalele vorbesc, iar oamenii isi deschid sufletul spre lumea basmelor si a miturilor... Prinsi in relatii din ce in ce mai lipsite de armonie si de caldura umana, traind prea calculat si prea computerizat, suntem cu totii avizi de povesti si, cu atat mai mult, in aceasta perioada a anului, vrem sa evadam din viata reala. Silvia Kerim este maiastra foarte in a face aceasta magie - anume sa te ia de mana si sa te treaca pe taramul basmelor. Iata o scurta formula magica: "...Culcata pe salteaua ei de puf, steluta Astra visa, tocmai atunci, un brad - cand nins, cand verde... oricum, cu stea in frunte. Un brad cum nu se mai vazuse pana atunci, cu crengi stralucitoare, doldora de jucarii...". Nu-i asa ca deja ati intrat in poveste? Este un fragment din Mosul din oglinda - Pre Nol, ultima carte pentru copii a Silviei Kerim, editata la "Aramis", in varianta bilingva, cu traducerea in limba franceza semnata de Janine Bartels. Mai mult (mult mai mult) decat ca este colega noastra la "Formula As", despre Silvia Kerim trebuie spus ca este o cunoscuta si premiata autoare de literatura pentru copii: numai anul acesta a lansat patru titluri si a primit, din partea Presedintiei, Ordinul "Meritul Cultural", in grad de Cavaler. Intre volumele sale, cartea-jurnal Vedere din Parfumerie a ajuns la a patra editie si a fost tradusa in engleza, la fel si Povestiri despre prietenii mei - carti care s-au bucurat de un rapid succes de casa. Este autoarea mai multor traduceri din limba engleza, franceza si maghiara si, de asemenea, a scris musicaluri inspirate din marea literatura pentru copii (in colaborare cu Marius Teicu), care se joaca pe scene din tara si din strainatate. Secretul farmecelor pe care ni le face Silvia Kerim prin mijlocirea cartilor sale vine din sufletul ei de copil, din faptul ca ea chiar traieste in povesti si imparateste peste ele.
- Draga noastra Silvia Kerim, de ce ai simtit nevoia sa-l reinventezi pe Mos Craciun?
- Pentru ca am strania si neplacuta impresie ca magia lui paleste, se pierde. Mai mult decat atat, Mos Craciun a devenit obiect de reclama comerciala, ba si mai rau - expresie a prostului gust - au fost inventate... Craciunitele. Ca si cum Mos Craciun ar avea nevoie de un asemenea harem. Iata un oribil mod de a ucide un mit. Traim intr-o lume in care copiii, vrajiti de calculatoare, nu mai vad cartea ca pe un partener pretios, aproape sfant. Si asta pentru ca mamele si bunicile, luate de griji, desigur, uita si ele ce comoara inseamna o carte. In plus, povestea aceasta a mea despre cum vine Mos Craciun in lume, intr-o anume zi din an, cand brazii coboara in case si se umplu de beteala, cand peste tot rasuna colinde, ne aduce, la randul ei, speranta in Bine, credinta ca daca lupti cu greutatile, pana la urma, raul va fi invins. Am vrut sa-l reinventez pe Mos Craciun, pentru ca, de fapt, el inseamna venirea bucuriei spre noi, venirea lui Iisus pe pamant, ca Mantuitor al nostru. Sper ca mamele si bunicile care vor citi pentru cei mici aceasta carte sa le intretina cu povestile mele dorul de Mos Craciun, dorul de alb, de bine si de curat, pentru tot anul, pana la urmatoarea lui venire.
- Povestea ta e, totodata, si o lectie a trufiei infrante, a smereniei, lectie pe care ar trebui cu totii sa o invatam cat de bine putem, mai ales in preajma sarbatorilor...
- Am dorit sa se vada chiar mai mult, si anume sentimentul de remuscare, de parere de rau pentru lucrurile nu tocmai bune pe care le-am facut, voit sau nu, de-a lungul unui an intreg, cat l-am asteptat pe Mos Craciun. Traim intr-o lume agresiva, a violentei, in care oamenii isi permit sa se omoare intre ei, sa omoare animalele, sa distruga natura, sa declanseze razboaie ingrozitoare, fara sa aiba acest sentiment al Remuscarii. Am vrut sa trezesc ideea ca parerea de rau si remuscarea pot exista si ar fi bine sa existe, chiar si in inima celor puternici, care ne par reci si indepartati, ca stelele de pe cer, si a caror inima de gheata s-ar putea topi si chiar incalzi, daca ei ar crede cu adevarat in Bine, in Dumnezeu.