Nici una dintre cele unsprezece sesiuni electorale la care au fost chemati romanii dupa 1989 (alegeri generale, alegeri locale si referendumuri) nu a generat atatea controverse si contestatii ca scrutinul din 28 noiembrie. Niciodata, in 15 ani de democratie mai mult sau mai putin originala, un partid nu si-a dezvaluit atat de brutal disperarea de a castiga cu orice pret, calcand peste orice prudenta, precum s-a intamplat recent. Poate nu s-a mai vorbit si scris atat despre romani in presa internationala de la mineriade! O tara Nato ajunsa in gura lumii pentru ca este suspectata de a fi incalcat regulile elementare ale comportamentului democratic, nu s-a mai vazut de la dictatura generalilor din Grecia, din anii 60.
Cornel Nistorescu, incomodul jurnalist de constiinta, eliberat din functia de director al celui mai citit cotidian din Romania, pentru a nu fi acceptat sa-si incovoaie spatele la comanda politica (asa cum, vai, au facut-o multi dintre fostii sai colegi de generatie!), a acceptat sa ne vorbeasca despre propria perceptie asupra vietii politice romanesti, aflata la final si totodata la inceput de mandat, cand suspiciunea de frauda electorala a condus la cea mai tensionata saptamana de la Duminica Orbului (20 mai 1990) incoace.
"Au fost stabilite tinte exacte: cine,
in ce fel trebuie neutralizat,
cumparat, ignorat, sifonat"
- Daca ati mai fi semnat comentariul zilei la "Evenimentul...", care ar fi fost primul publicat dupa 28 noiembrie?
- "Nu cred ca astea au fost alegeri". Au fost alesi niste oameni, in speranta primenirii figurilor de pe scena, dar n-au fost alegeri in sensul unui moment de referinta si de bilant: ce s-a intamplat pana acum in Romania, ce ar trebui facut si care sunt proiectele necesare perioadei urmatoare. Din punctul asta de vedere, noi n-am ales nimic. Ne-am dus sa votam doar pentru niste oameni care se schimba cu alti oameni. Dar ca sa apara ceva nou in viata societatii romanesti, nici nu s-a discutat, nici nu s-a propus, nici nu ni s-a permis sa gandim si nici nu ni s-a cerut sa incercam.
- Opozitia si Asociatia "Pro Democratia" au vorbit despre "fraude", unii analisti au observat doar "nereguli" sau "erori". Care credeti ca este varianta corecta?
- In mod sigur, nu avem de-a face cu simple erori in desfasurarea procesului electoral. Cat s-a furat nu stim. Dar n-a fost vorba de erori. Pierderea alegerilor in 1996 a generat o alarma si o spaima de o noua infrangere din partea Psd-ului, iar ce s-a intamplat acum este rezultatul unei orchestrari extrem de laborioase, pe toate planurile. Eu cred ca s-au pus la cale desfasurari de forte si proiecte pentru toate domeniile care aveau vreo legatura cu alegerile. In urma cu doi ani de zile, s-a discutat si s-a dezbatut ce trebuie facut pentru a neutraliza mass-media. S-a indeplinit acest lucru. S-a discutat, de asemenea, despre societatea civila: ce trebuie facut pentru a anihila veritabilele asociatii civice, care pot pune probleme, si au fost stabilite strategii de actiune impotriva lor. Au fost identificati principalii adversari si modalitatile de contracarare a lor, au fost stabilite tinte exacte: cine, in ce fel trebuie neutralizat, cumparat, ignorat, sifonat, si cum sa participe institutiile statului la aceasta strategie. Un mare montaj cu aparenta democratica si care pe fond nu ascunde decat o masinarie pregatita laborios, pentru mentinerea puterii cu orice pret.
- Sa recunoastem ca aceasta masinarie a presupus o munca uriasa din partea Psd. O disciplina si o unitate de monolit...
- Au batut tara si pe verticala, si pe orizontala, si pe straturile societatii: au luat pensionarii, taranii, apicultorii, vanatorii, pictorii, scriitorii, ziaristii, copiii (cornul si laptele), preotii, episcopii, tot; institutiile, categoriile profesionale si sociale, pe varste, pe provincii, pe zone geografice. Au maruntit Romania pentru a putea s-o acapareze electoral si pentru a obtine din fiecare loc maximum ce se putea obtine, pentru a nu pierde aceste alegeri. Asta nu este proces electoral. Este proces de anihilare a instinctului civic al societatii si de mimare a unui comportament democratic care nu exista de fapt. Lumea a inceput din nou sa se teama sa spuna ce gandeste, sa formuleze probleme, sa aiba idei si sa propuna proiecte, a inceput sa se teama sa propuna oameni onesti.
- Cu alte cuvinte, este "liniste". Asa cum cerea ziarul "Adevarul", seria veche, din 19.05.1990, pe o intreaga pagina alba: "Vrem liniste, oameni buni!"". Care este radacina acestei atractii pentru "liniste" a partidului care conduce tara de aproape 15 ani?
- Lucrurile au o radacina adanca, cum spune poetul Petre Romosan: complotam si suntem complici cu o crima istorica. Comunismul este o crima in istoria Romaniei. Are statutul de infractiune majora la adresa poporului roman. Cata vreme o mare parte a poporului roman, in 1992 si in 2000, a mai votat o data cu acest trecut care contine in el o crima, inseamna ca el e dispus sa coabiteze cu o crima, cu un pacat de care nu se poate izbavi. Pentru ca procesul comunismului n-a avut loc, multi romani continua, iata, sa voteze cu un pacat din trecutul romanesc. Asa se intampla ca pe oameni care in mod normal ar trebui sa ajunga in puscarii, ii gasim in institutii publice.
"Intelectualul roman, cu unele exceptii,
socoate ca trebuie sa primeasca pomeni,
pentru a continua sa fie un intretinut al societatii"
- O sa va auda intelectualii acestei tari! Apropo: unde sunt intelectualii care ar trebui sa se implice, sa lumineze poporul?
- Au fost cumparati. Cu bani pentru cartile lor, cu bani pentru tablourile lor, cu case de creatie, cu apartamente, cu... Intelectualul roman, cu unele exceptii, nu socoate ca trebuie sa-si castige existenta, socoate ca trebuie sa primeasca pomeni si cadouri pentru a putea trai in aceeasi conditie de intretinut al societatii. O mare parte dintre intelectuali, in loc sa preseze clasa politica spre etic si spre lege, accepta parteneriate vinovate pentru mici ciupeli si ciubucuri. Uitati-va: marii clienti din cultura ai Pcr sunt acum marii clienti si mancatori de oase aruncate de la masa Psd! Cei care, totusi, au indraznit sa adopte o pozitie transanta, sa-si pastreze verticalitatea, au fost repede tintele terfelirii publice. Si atunci la ce sa ne asteptam? Sa aiba pensionarii de la tara si muncitorii restructurati viziune? Ei simt ca ceva nu e in regula, dar cata vreme lipsesc steagul si portavocile, lipsesc marile difuzoare de constiinta! Cine sa propuna romanilor o alternativa la oferta Psd-ului? Psd stie ceea ce face, cu hotii, cu aranjamente, cu favoritisme, cu ofiteri acoperiti, cu fosti activisti etc. Asta-i varianta de democratie romaneasca? Da! A propus Opozitia o alta viziune asupra democratiei si asupra evolutiei societatii? Opozitia are nevoie de un proiect economic complet, de un proiect de constiinta, de o viziune de renastere a unei Romanii curate si demne, bazate pe valori, nu pe complicitati.
"Ceea ce se intampla in Tvr este socant,
este o orchestrare a falsei Romanii"
- Atunci, de ce nu pune umarul mass-media, de ce nu alcatuiesc ziarele si televiziunile o coalitie pentru democratie?
- Pentru ca mass-media este un instrument la dispozitia totala a Psd-ului, cu cateva exceptii. Ceea ce se intampla in televiziunea publica este socant, este o orchestrare a falsei Romanii, o Romanie masluita si machiata, ca sa arate anti-Basescu si anti-opozitie. Cei 40% - 50% dintre romani care nu sunt de-ai Psd-ului si care platesc taxa pentru audio-vizual sunt pacaliti si injurati fara jena pe banii lor. Nu-i corect, nu-i onest, este un mare furt care in mod normal ar trebui sanctionat in cadrul unui proces, deschis de o asociatie a celor care platesc taxe la radioul si televiziunea publica! La randul lor, televiziunile comerciale au fost subjugate, platesc un enorm tribut acestei perioade, in care media este divizata si este obligata sa recurga la subventii si complicitati pentru a supravietui. Dar ei, Psd-ul, au creat in mod deliberat aceasta confuzie in media. Au creat ziare care mai mult sau mai putin le apartin. La fel au creat radiouri si televiziuni, ca sa spuna: uite ce varietate de media! Cazul "Realitatea Tv", singurul post care a incercat sa faca un pas mai larg, o deschidere catre toate fortele politice si o abordare mai echilibrata, este simptomatic. Dintr-o data, cand se bucura de o apreciere tot mai larga, postul s-a trezit cu un baston in cap, s-a vazut sub o presiune politica nebuna. A fost nevoit sa cedeze. Am fost la multe televiziuni si i-am vazut pe moderatori cum ingalbenesc cand spuneam un adevar mai incomod despre putere. Se temeau ca aceea va fi ultima lor emisiune. Sunt multi moderatori de talk-show-uri care traiesc in permanenta cu sabia lui Damocles deasupra capului. Ti se face mila de ei: iti vine sa-ti tii gura, numai sa nu lasi oamenii fara serviciu.
- Dar este infricosator ce spuneti! Exista mai multa libertate a presei in anii 90?
- Atunci macar credeam ca se vor produce schimbari majore si credeam ca mass-media reprezinta o stare de libertate a spiritului romanesc. Acum este mimata inclusiv aceasta stare de libertate, mimata nu numai pentru publicul romanesc, mimata pana la Bruxelles si Casa Alba. Suntem intr-o situatie absolut stranie. Parca ne-am afla intr-o poveste care se desfasoara intr-un penitenciar si in care detinutii, vinovatii de infractiuni si crime, pun mana pe puterea penitenciarului, se instaleaza ei in posturile de gardieni si de comandant al puscariei si mimeaza comportamentul de reeducare a vinovatilor de crime. Inauntru, fara ca nimeni din exterior sa-si dea seama, deoarece au imbracat si uniformele respective, ei isi fac de cap dupa regulile lor de infractori. Pot merge asa zeci si zeci de ani. Daca acest mare carnaval nu va fi citit si decodat la timp de autoritatile europene si americane, suntem pierduti.
- Deci, speranta e la europeni...
- Nu, in mod normal nu trebuie sa mai traim o asemenea greseala. E la fel cum a fost in 1945, cand speranta era la americani, ca vin americanii sa ne salveze. Nu e de asteptat nimic de la europeni, ca n-o sa elibereze europenii Romania, si nici americanii n-o vor elibera, cum n-au eliberat-o nici dupa 1945. Romania, daca n-o putem elibera noi dinauntru, organizandu-ne, protestand in fata abuzurilor, reinstaurand de unii singuri valorile etice, legale, democratice, degeaba asteptam sa vina tancuri, fonduri sau consilieri de la Bruxelles. Mai ales ca europenii se romanizeaza repede si sunt foarte usor de pacalit. Cei care conduc acest lagar mimeaza perfect tot ce vor sa auda cei care vin sa evalueze societatea romaneasca.
- Udmr-ul s-a grabit sa-si anunte sprijinul pentru Psd. Ca in orice targ, Udmr se asteapta la cedari importante la schimb. Cum vedeti aceasta situatie?
- In ciuda faptului ca vin dintr-o zona cu multe sate maghiare, eu n-am nici un resentiment de tip nationalist fata de maghiari. Dar... dar: eu n-o sa pot vedea cu ochi foarte blanzi comportamentul Udmr-ului. Udmr-ul n-a auzit pana acuma de nici un fel de coruptie, de coruptia guvernului Nastase! De cine-i responsabil si ce se-ntampla! N-a auzit nimic de iregularitatile de la alegerile din 28 noiembrie! Udmr-ul vrea sa participe la o guvernare in care noi sa-l privim cu admiratie si respect, pentru ca reprezinta o comunitate altfel respectabila si onorabila. Dar nu cred ca Udmr-ul mai este un partid extrem de onorabil. Daca ar fi criticat si s-ar fi delimitat de tarele Psd-ului, iar apoi ar fi facut o concesie si ar fi mers la guvernare, mai parea credibil. Or, de mai multa vreme, Udmr-ul, in afara problemelor personale ale oamenilor de varf ai uniunii si a unor avantaje pentru comunitatea maghiara, pentru problemele generale ale Romaniei n-a contat deloc, cu exceptia imaginii pe plan international.
- Cand publicam aceste randuri, am putea avea proiectul unui guvern Psd+Pur+Udmr. Indiferent ce va fi, cum comentati?
- Ar fi un guvern pe care nu-l poti lua in serios. Cum sa-l iei? E foarte posibil ca acest guvern sa nu fie decat subiect de bascalie nationala. Mie imi vine sa rad, pentru ca au fost atatea sesizari la care nu s-a raspuns. Pentru ca, totusi, jumatate din populatia Romaniei este iritata de comportamentul Psd-ului in aceste alegeri.
"N-a fost visul meu sa fiu un tip
atat de radical si atat de aspru"
- In fine, cu toate aceste handicapuri politice, credeti ca exista un progres in societate, tara merge in directia corecta?
- Sigur ca da. Este o directie catastrofala doar pentru institutii, care s-au mafiotizat. Functionarul public s-a contaminat si el de acest comportament mafiotic, sustinut si inoculat de oamenii politici. Pana si miscarile recente ale leului in raport cu valutele mi se par miscari suspecte, orchestrate de aceleasi structuri mafiote, servicii secrete etc. Dar in societate, se intampla fenomene care exced sfera politica. S-a ajuns la un dinamism economic, la un potential de supravietuire, de competitivitate, care incepe sa-si arate roadele. Rotile unui mecanism, desi foarte greu de identificat, se invart si nu mai pot fi oprite.
- Aveti si de la noi o bila alba pentru sinceritate, d-le Nistorescu: nu v-ati plictisit sa vorbiti si sa scrieti despre viata politica?
- Am ajuns la o oarecare saturatie, dar realitatea nu-mi da pace. Intr-adevar, as fi mult mai fericit sa discut despre evolutia obiceiurilor de iarna sau despre felul aparte in care noi, romanii, traim aceste sarbatori. N-as fi vrut sa discut despre lucrurile astea atat de dure. N-a fost visul meu sa fiu un tip atat de radical si atat de aspru. Iar daca mi-a trecut totusi prin minte ca s-ar putea sa fiu atat de intransigent cu minciuna din lumea politica, m-am gandit ca, din cauza experientei pe care am trait-o toti in anii comunismului, vor fi foarte multi colegi care vor fi solidari cu mine si ne vom purta cu totii la fel, impotriva oricarui abuz sau oricarui exces. Imi pare enorm de rau ca nu-i asa, ca cei mai multi au capotat si au devenit complici la ceea ce ni se intampla, si regret enorm ca vocea mea suna cum suna. De altfel, niciodata lucrurile nu sunt definitiv castigate pentru lege, democratie, armonie etc. Astea nu sunt valori de beton, sunt valori care trebuie cultivate in fiecare zi. Cum le neglijam, cum se prabusesc!
D-l Cornel Nistorescu poate fi contactat la e-mail: corneln@expres.ro