Se despart apele

Dan Pavel
Luna noiembrie 2004 a fost fatidica pentru politica romaneasca. S-au despartit apele. Am aflat (din nou) de ce nu traim intr-o democratie normala. Am aflat (din nou) de ce nu traim intr-un stat de drept.

In perspectiva turului al doilea pentru alegerile prezidentiale, infruntarea dintre candidatii PSD-PUR si PNL-PD parea o simpla lupta intre liderii a doua partide membre ale Internationalei Socialiste. Din punctul de vedere al celor care priveau politica electorala ca fiind necesarmente o optiune ideologica, doctrinara, morala, culturala fundamentala (intre stanga si dreapta sau macar intre social-democratie si crestin-democratie sau liberalism), aceasta infruntare era nereprezentativa. Numai ca un asemenea punct de vedere este indreptatit intr-o democratie normala. Or, noi nu putem trai intr-o democratie normala, atata vreme cat la conducerea de varf a partidului care conduce Romania de 15 ani incoace (cu o intrerupere de patru ani, intre 1996 si 2000) se afla o grupare, ale carei reguli interne contrazic principiile si valorile democratiei. Acest lucru a iesit la iveala dupa publicarea pe Internet, iar apoi in presa, a stenogramelor sedintelor conducerii Partidului Social Democrat. Toate stenogramele vor fi stranse intr-o carte, deja un thriller politic. Pe 28 noiembrie 2004 s-a petrecut un alt fenomen care a scos la iveala adevarata fata a PSD-ului - suspiciunea de fraudare a alegerilor. Pentru ca PSD-PUR si Adrian Nastase "sa iasa" pe primul loc au fost fraudate formatiuni politice mari si mici, in frunte cu liderii lor candidati prezidentiali (Alianta Da dintre PNL-PD si candidatul Traian Basescu; Prm si candidatul Corneliu Vadim Tudor; Png si candidatul George Becali; PNTCD si candidatul Gheorghe Ciuhandu). Zilnic, in presa apar suspiciuni cu privire la modul in care s-au produs fraudele. Organizatiile active ale societatii civile, cele care au avertizat cu privire la posibilitatea producerii fraudelor cu multa vreme in urma, nu contenesc sa prezinte noi dovezi. Comunitatea internationala prefera sa acorde mai multa atentie fraudelor electorale din Ucraina decat celor din Romania. Nu este o conspiratie, ci doar reflectarea importantei diferite acordate de Occident celor doua tari.
Adrian Nastase a patronat deopotriva sedintele PSD din celebrele stenograme si activitatea partidului de guvernamant in alegerile din 2004. Ipoteza ca nu a stiut ce se intampla este la fel de absurda ca ipoteza formulata pe vremea regimului comunist, cand se spunea ca Nicolae Ceausescu nu cunostea marile abuzuri ale partidului unic pe care il conducea, precum si ale uneltelor de represiune ale acestuia. Seful suprem al PSD a fost socat de nereusita din alegerile locale si a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a evita repetarea esecului.
Traian Basescu nu este usa de biserica. De-a lungul timpului, l-am analizat din felurite perspective, in mai multe contexte. Activitatea sa politica are momente de glorie, dar si perioade de umbra. Strict vorbind, raul pe care l-a comis a fost legat de interesele inguste ale propriului partid (PD), pe care el si colegii sai le-au pus mai presus de interesele coalitiei politice din perioada 1996-2000. PD-ul lui Roman si Basescu a fost "calul troian" al coalitiei respective. Cine analizeaza insa mai profund evenimentele, isi da seama ca acest lucru a fost posibil datorita diletantismului si naivitatii (ma exprim eufemistic, pentru ca de fapt a fost vorba de prostie) celor din Pntcd, care reprezentau principala forta din CDR, guvern, coalitie, Parlament, Presedintia Romaniei. Incepand insa din 1999, cand l-a inlocuit din fruntea PD pe Roman, un lider obosit si lipsit de imaginatie politica, rolul lui Basescu a fost mereu preponderent pozitiv. Daca il analizam insa pe Adrian Nastase, niciodata nu vom descoperi ca a facut mai mult bine decat rau.
Cand vorbim despre optiunea dintre Nastase si Basescu, trebuie sa ne gandim nu doar la cele doua personaje ca atare, ci la taberele politice din spatele lor. Pentru mine, activitatea acestor partide, aliante, coalitii, precum si a liderilor care le-au condus de-a lungul vremii, reprezinta materia principala a unor cursuri de stiinta politica, precum si a unor carti de specialitate, iar abia in ultima instanta a articolelor pe care le scriu. Am sute de fapte si argumente la indemana, dar ma intreb mereu cum judeca ceilalti concetateni, pentru care politica nu reprezinta centrul activitatii profesionale sau intelectuale sau chiar biografice. Pentru unii, politica reprezinta sursa tuturor relelor, drept pentru care sunt scarbiti sau dezinteresati. Intr-un fel, au dreptate sa considere ca politica este sursa relelor, pentru ca o politica proasta este in dezavantajul oamenilor. Dar nu au dreptate sa fie scarbiti cu totul de politica, pentru ca intotdeauna exista sansa de a-i inlocui pe politicienii prosti cu unii mai buni, iar politica de fapt inseamna (daca le acordam credit lui Platon si Aristotel) a lucra pentru binele Cetatii. De aceea, se poate spune ca politica nu s-a facut in Romania, asa ca nu sunt motive logice pentru a fi dezamagiti. Unul dintre miturile fondatoare ale democratiei noastre anapoda este ca in jurul lui Iliescu, Nastase, FSN/PSD s-au adunat toate competentele acestei natiuni, ca numai aceste forte stiu politica, sunt organizate si pot conduce tara. Este o diversiune propagandistica, pe care o cred doar cei care nu stiu sa faca distinctia intre competenta si incompetenta, intre rea-vointa si buna-vointa, intre a lucra in interes personal si a lucra in interes public. Majoritatea covarsitoare a celor competenti, cinstiti si bine intentionati din aceasta tara s-au ferit de FSN/PSD, fie emigrand, fie lucrand in sectorul privat, fie traind o viata modesta, fie incercand tot felul de experimente politice. Aceasta majoritate a avut probleme in a-si gasi reprezentarea politica. A venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume: marea dezamagire produsa de Constantinescu, Conventia Democratica si guvernarea de coalitie din perioada 1996-2000 reprezinta prea putin in raport cu relele si abuzurile comise de cei care au beneficiat de acea dezamagire, Iliescu si PDSR. Pentru cei care au o minte constructiva, Basescu merita votul lor pozitiv. Pentru cei care vor doar sa sanctioneze PSD-ul, Basescu merita votul lor negativ. Sa vedem ce va iesi din aceasta insumare.