Alegerile au fost extrem de importante pentru ca prin ele se instaleaza la conducerea tarii echipa ce va realiza aderarea Romaniei la Ue, adica la comunitatea moderna, dinamica si democratica a Europei. Paradoxul acestor alegeri a fost acela ca cei mai saraci si dezinformati romani, masa rurala ce reprezinta jumatate din populatia tarii, au votat cu cei mai bogati si aroganti, oligarhia Psd-ista, ce se vrea in UE, cu conditia ca nimeni sa nu ii puna la indoiala castigurile de pana acum si moravurile. Integrarea in UE va fi dur resimtita tocmai de taranime, cea care, ametita de pomenile electorale ale guvernantilor, a votat partidul la putere. Datorita taranimii, in special cea din Moldova si Oltenia, PSD-ul a castigat alegerile la o minima diferenta fata de opozitia reprezentata de Alianta D.A.
Campania a fost, in traditia instaurata din 1990, una negativa. PSD-ul s-a ocupat cu defaimarea adversarilor prin orice mijloace, inclusiv mijloace murdare, si exacerbarea propriilor realizari (dintre care cele pe plan extern au fost initiate - de fapt - de guvernarea CDR-USD-PUR). Alianta PSD+PUR nu a spus prea multe despre viitorul program de guvernare. Liderii PSD-isti stiu ca o promisiune de tipul crearii unui milion de locuri de munca apare gogonata chiar si pentru multimea celor saraciti ce asteapta pomenile guvernamentale. Pana si sloganul pregatirii reintoarcerii acasa a celor doua milioane de romani plecati la munca in strainatate a fost spus cu jumatate de gura. Majoritatea absoluta a emigrantilor la munca a plecat tocmai sub guvernarea Psd-ista. Baronii locali, marii deturnatori de fonduri europene, s-au afirmat pe fata sub aceasta guvernare. Justitia a fost, mai mult ca niciodata, dependenta de structurile puterii ce si-a protejat clientii. Celebrele stenograme de partid, dezvaluite de presa independenta, au aratat, de altfel, cum gandesc liderii PSD-isti despre cei carora le-au cersit votul.
PSD a castigat, cu toate astea, alegerile. Opozitia s-a angrenat, din pacate, in campania negativa initiata de el. In loc sa propuna dezbateri pe programe concrete, detaliate pe categorii sociale, proiecte de ansamblu si zonale, modalitati de controlare transparenta a distribuirii fondurilor europene, ori sa atace - cu date certe - coruptia generalizata instaurata de guvernanti, ea a ales batalia de uzura a imprecatiilor la adresa adversarilor si a agitarii propriilor slogane. O astfel de batalie era dinainte pierduta, pentru ca PSD-ul si-a asigurat, cu sume uriase, prelevate din fondurile publice, controlul mediilor de impact, al televiziunilor si radioului, evitand deliberat orice dezbatere serioasa asupra problemelor. Cetatenii n-au putut astfel afla detalii despre cel mai mare jaf national pus la cale de guvernanti, cel de la Rafo Onesti. In plus, PSD-ul a beneficiat de sprijinul deschis, dat in dispretul Constitutiei si al minimei morale politice de presedintele Ion Iliescu, ce si-a pus imaginea de "tatuca" la dispozitia "baietilor". Sub mantia lui Iliescu, fostii conducatori din CC al UTC si activistii PCR de rang secund - legati intre ei mafiot prin trecutul comun - au devenit cei mai prosperi oameni de afaceri din Romania, stapanii tarii. Trist sfarsit de domnie pentru cel ce, in 1989, intruchipa nemeritat sperantele a milioane de romani.
Opozitia nu a castigat alegerile, dar nici nu le-a pierdut. Procentajul ei este atat de apropiat de cel al Aliantei PSD+PUR incat accesul la guvernare devine problematic pentru oricare dintre grupari. UDMR-ul, care a obtinut o pondere surprinzator de mare in raport cu procentul minoritatii maghiare din Romania si in ciuda divizarii ei interne, s-a transformat in principalul arbitru al situatiei. Este firesc ca UDMR-ul sa negocieze strans cu cele doua aliante, orientandu-se spre care va ceda cel mai mult pentru minoritatea pe care o reprezinta. Gruparea etnica va obtine pana la urma, pas cu pas, ceea ce radicalii maghiari voiau dintr-o data: autonomia teritoriala pe criterii etnice. Mai complicata este problema Prm-ului, partid extremist refuzat de toti. Pentru prima oara, mai mult sau mai putin intamplator, liderul sau, C.V. Tudor, a castigat un numar de voturi sub cel realizat de partid. Dat fiindca multi lideri Prm-isti sunt membri ai "rezervei de cadre" a Psd-ului, s-ar putea sa asistam la un "puci de partid", debarcarea controversatului lider deschizand calea spre coalizarea cu guvernantii sau, cel putin, spre un traseism politic in masa. Psd-ul va face totul pentru realizarea majoritatii necesare guvernarii, desi bietul Mircea Geoana a dovedit din plin ca nu are calitati de administrator si nici cunostinte in domeniu. In spatele lui va sta insa umbra atotputernica a lui Ion Iliescu, adevaratul conducator al tarii, chiar si in cazul accederii lui Adrian Nastase la Cotroceni. D-l Iliescu nu va renunta niciodata la exercitarea, fie si oculta, a puterii.
Pentru opozitie se pun doua probleme urgente. Mai intai, mobilizarea totala pentru sprijinirea candidatului propriu, d-l Traian Basescu, in batalia pentru Cotroceni. In fond, diferenta procentuala fata de Adrian Nastase (5-6%) nu este chiar atat de mare si nu a fost obtinuta, se pare, cu mijloace prea ortodoxe. Sa ne amintim ca, la turul secund al prezidentialelor din 2000, Emil Constantinescu pleca cu un handicap de 10% fata de Ion Iliescu.
Cealalta problema pe care Ada trebuie sa o rezolve este cea a unitatii. Exista "voci" atat in PNL, cat si in PD care sustin ca partidele lor ar putea participa la guvernare alaturi de PSD. Daca Traian Basescu va fi infrant, scindarea opozitiei si chiar acceptarea aliantei cu PSD-ul ar fi posibile. Poate ca, in consecinta, ar trebui luate in calcul propunerile lui Valeriu Stoica, reiterate de curand de Calin Popescu-Tariceanu, de unificare a celor doua partide, desi sorgintea lor ideologica este diferita. Social-liberalismul hibrid pe care Ada il practica in acest moment ar putea fi canalizat spre o "formula populara", formula ce domina Europa Unita. In acest scop, Ada ar trebui sa initieze discutii extrem de serioase cu PNTCD-ul, singurul reprezentant autentic al crestin-democratiei, membru cu drepturi depline al PPE, al carui sprijin i-a fost recent confirmat. Pntcd n-a putut intra in Parlament pentru ca a depasit relativ tarziu conflictul intern ce l-a macinat si pentru ca discriminarea intre partidele parlamentare si neparlamentare, impusa in campanie de guvernanti, nu i-a permis sa-si prezinte temeinic noua imagine. Exista totusi, declarati in sondaje, 10-15% simpatizanti ai curentului popular, crestin-democrat. Daca Ada nu se va fisura, liderii ei ar trebui sa se gandeasca la aceasta posibilitate. Pentru ca Romania dinamica si moderna are nevoie de o adevarata schimbare.