O aniversare petrecuta in frumosul apartament aflat in inima Bucurestilor, in care, la ora pranzului, soseau cu splendide buchete de flori si cu daruri de tot felul, prieteni de-o viata, actori de renume, persoane mai mult sau mai putin publice. Pe toti, unindu-ne (in jurul unor cupe de sampanie) dragostea si admiratia pentru marea actrita care decenii de-a randul a luminat cu frumusetea, talentul si inteligenta ei, scena romaneasca.
Incercand sa nu o rapesc prea mult dintre cei care o inconjurau, adresandu-i sfioase omagii, m-am asezat la rand, urandu-i din partea noastra un foarte calduros "La multi ani!" si punandu-i doua-trei intrebari:
- Care a fost cea mai frumoasa sarbatorire a mea? Cred ca cea de la Paris, pe cand aveam 18 ani. Petrecerea mi-o organizase matusa mea, Alice Cocea. Era, de fapt, primul meu bal. Purtam o rochie lunga, roz. Atunci - imi amintesc - s-a baut multa sampanie. Catre sfarsitul balului, am spus tare: "Nu vreau sa mor pana nu mananc o langusta!" Vad ca mai am de asteptat... Ha! Ha! Deocamdata langusta nu vine! Te rog sa transmiti cititorilor revistei "Formula As" multa sanatate si indemnul sa citeasca neobositi aceasta publicatie, pe care eu o socotesc deosebit de buna. Si inca ceva: transmite-i, te rog, Sanzianei Pop, cele mai calde felicitari pentru campania pe care o duce, neobosita, impotriva distrugerii comorilor naturale de la Rosia Montana. La multi ani tuturor!