Pentru cercurile "intelectuale" comuniste, criptocomuniste si feseniste, Binele Absolut era reprezentat de Ion Iliescu, Frontul Salvarii Nationale, guvernul lui Petre Roman etc., iar Raul Absolut de catre partidele istorice, Gds, revista "22", organizatiile militante ale societatii civile (precum Alianta Civica, AFDPR) etc. Pentru cercurile "intelectuale" democratice, liberale, conservatoare, Raul Absolut era reprezentat de Ion Iliescu, FSN, guvernul Roman, iar Binele Absolut de Conventia Democratica din Romania (care reunea mai multe dintre organizatiile enumerate mai sus), candidatul acesteia la Presedintia Romaniei (Emil Constantinescu) etc. Lupta politica se reducea la confruntarea dintre "putere" si "opozitie", fiind uneori atat de dura, incat amintea de "lupta de clasa", teza prin care marxist-leninistii, stalinistii, maoistii si comunistii romani interpretau lumea. Pentru Iliescu, partidele conduse de Corneliu Coposu, Radu Campeanu si Sergiu Cunescu (PNTCD, PNL, PSDR) erau "dusmanii de clasa", exact ca pe vremea cand sovieticii au transformat Romania intr-o colonie comunista. Continuarea acestei mentalitati in postcomunism a distrus exact momentele cele mai importante ale schimbarii regimului politic si tranzitiei catre capitalism, adica momentele de inceput. In replica, pentru oamenii lui Coposu si ai Conventiei Democratice, nu se accepta nici macar cu titlu de ipoteza ideea coalitiei politice. Timpul le rezolva pe toate. Dupa caderea guvernului Roman si ruperea in doua a Fsn au rezultat componentele politice FDSN (PSRD, PSD) si PD. Cand asa-zisul Rau Absolut s-a rupt in doua, partidele din jurul Conventiei Democratice au acceptat raul mai mic (partidul condus de Roman), cu care au devenit partenere de opozitie, iar dupa 1996 partenere de coalitie. Semiesecul la guvernare al coalitiei CDR-PD-PSDR-UDMR si al presedintelui Emil Constantinescu a bulversat complet perceptiile publice cu privire la relatia maniheista dintre Bine si Rau in politica. A aparut o noua teza reductionista: toate fortele politice sunt malefice, negative, necinstite, corupte sau demne de dispretuit. O subvarianta a acestei teorii absurde spune ca, desi toti actorii politici individuali sau colectivi sunt rai, unii sunt mai rai decat altii. Prin urmare, cand trebuie sa alegi intre doua rele, il alegi pe cel mai mic. In 2000, oamenii au crezut ca PDSR si Iliescu reprezinta un rau mai mic decat Conventia Democratica (in care nu mai ramasesera decat Pntcd si o serie de partide minore) si Constantinescu. Apusesera vremurile cand tot ce fusese asociat cu Iliescu si PDSR reprezenta Raul Absolut. O serie de intelectuali de prestigiu, ziaristi, analisti, formatori de opinie, militanti din societatea civila au indemnat oamenii sa voteze pentru Iliescu, "raul mai mic", in comparatie cu Corneliu Vadim Tudor.
In 2004, este o confuzie totala. Alternativ, cele doua principale forte care se confrunta, Uniunea PSD-PUR si Alianta PNL-PD, s-au situat pe primul loc in sondaje (depinde de cine a platit cui sondajul), in timp ce candidatii la presedintia Romaniei ai acestora (Adrian Nastase sau Traian Basescu, inlocuitorul suferindului Stolojan) au fost apreciati drept candidatii cu sansele cele mai mari de a ajunge in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. Cine citeste articolele care s-au scris in presa sau asculta/priveste prezentarile diferitelor posturi de radio si televiziune isi da seama ca bunul simt, logica si morala au cam disparut din dezbaterea publica. Interpretarile cu privire la competitori variaza intre teoria maniheista a infruntarii dintre Raul Absolut si Binele Absolut, pe de o parte, si teoria raului mai mic. Ele sunt interpretate insa radical diferit, in functie de hermeneuti. Exista insa anumite probleme cand interpretezi politica strict moral sau cand folosesti exclusiv termeni restrictivi. Asta nu inseamna ca in politica nu au ce cauta valorile morale, asa cum cred vulgarizatorii machiavelismului. Politica este domeniul prin excelenta al realizarii practice a valorilor morale. Regimurile democratice liberale occidentale (pe care incearca si Romania sa le imite) se bazeaza pe valorile egalitatii si libertatii.
Din punct de vedere moral sau teologic, era indreptatita definirea opozitiei dintre regimurile totalitare comuniste si cele democratice liberale occidentale in termenii opozitiei dintre Bine si Rau. De altfel, presedintele SUA Ronald Reagan a caracterizat inspirat regimurile comuniste din Urss si Europa Centrala si de Est drept "Imperiul Raului". El a declarat ca nu se va lasa pana nu va infrange "Imperiul Raului", iar daca nu exista acea incapatanare, atunci multe lucruri vechi continuau neschimbate, iar altele noi ar fi fost imposibil sa apara. De pilda, am fi continuat sa avem un singur program de televiziune, cu doua ore de emisie pe zi, iar acum cititorii revistei "Formula AS" nu ar fi existat. In alte circumstante insa, folosirea opozitiei maniheiste dintre bine si rau sau a formulei raului mai mic nu sunt indreptatite. Nici un analist competent sau intreg la minte nu poate sustine ca toti membrii unui partid politic sau altul sunt fie "buni", fie "rai". El nu poate sa sustina nici macar faptul ca unul dintre partide sau una dintre aliante este "mai rau/rea" sau "mai putin rau/rea", pentru simplul motiv ca se pot gasi oricand exemple concrete de politicieni care sa contrazica respectiva caracterizare. Un analist poate sa judece astfel doar daca este partizan si vrea sa influenteze opinia publica sa voteze impotriva celor considerati de el adversari. Faptul ca PSD a iertat de datorii Rafo Onesti, pe motive obscure, nu poate fi invocat ca argument de sustinatorii PNL-PD, pentru simplul motiv ca si reprezentanti de marca ai acestei forte au beneficiat si ei de facilitati asemanatoare la Petromidia. Se poate discuta despre ambele cazuri in alti termeni decat cei morali, adica despre beneficiile sociale, eficienta pe termen lung, viabilitatea uneia sau alteia dintre afaceri.
Unii oameni se feresc de alegeri, pentru ca ideea de a face optiuni ii streseaza. Cand ti se pare ca toti politicienii sunt hoti sau ca votul tau nu conteaza, dar mai ales cand nu intelegi ce se petrece in jurul tau, atunci nu ai motive pentru a vota. Daca insa folosesti in scopul de a vota criterii morale, pragmatice, politice, logice sau de alta natura, daca esti in stare sa intelegi ce se petrece in jurul tau, esti obligat sa votezi. Realitatea noastra politica este extrem de complexa. Ea nu poate fi judecata simplist sau unilateral, asa cum incearca sa ne convinga anumite partide sau candidati. Recurgand inca o data la automatismul teoriei raului celui mai mic, este mai rau daca nu votezi decat daca votezi. De ce? Judecati singuri.