- Spre bucuria admiratorilor tai, dupa o absenta indelungata, te-ai intors din nou pe micile ecrane. Ai fost plecata in vreun turneu?
- Nu, din pacate. Am fost plecata intr-o vizita de refacere, la o prietena in sudul Italiei. Avusesem probleme de sanatate si acolo exista un loc miraculos pentru rezolvarea lor. O salina modern amenajata, aflata intr-un peisaj incantator, cu egrete si pelicani, ca in Delta noastra. M-am inzdravenit. Dumnezeu m-a ajutat sa-mi revin repede. Ma rugam zilnic si minunea s-a intamplat. M-am intors acasa refacuta, cu pofta de munca si - ce e important - au aparut si solicitarile. Am inceput filmarile la un serial de televiziune, Numai iubirea - primele episoade s-au si transmis si se pare ca au ecou. E un fel de telenovela romaneasca, cu multa dragoste, gelozie, intrigi, cu fata cea buna si fata cea rea (interpretate de Corina Danila si Oana Zavoranu), iubind acelasi tanar chipes (Alexandru Papadopol). Alaturi le suntem si noi, veteranii filmului: Sebastian Papaiani, Iurie Darie, Vlad Radescu, Anca Pandrea. Eu joc o bunica (tot glumeam eu cu colegii de la Bulandra, ca dupa rolul de mama, din Roberto Zucco, urmatorul va fi cel de bunica). Sunt insa o bunica moderna, foarte activa, o femeie de afaceri care se ocupa si de nepotica ei, ramasa fara mama, si lupta sa obtina custodia copilului. Cea mai tanara vedeta din serialul nostru e o fetita, Bianca, sensibila si inteligenta, cu care ma inteleg si-n timpul filmarii, si in "recreatie". Jucam si ne jucam amandoua cu mare bucurie. Doar cand filmam in exterioare, aerul rece ma cam supara, pentru ca reactiveaza sechelele bolii - e vorba de o afectiune a corzilor vocale. Drept care m-am lasat de fumat, dupa 30 de ani de viciu. Si asta, pentru ca nu aveam de ales si, stiti cum e, frica pazeste pepenii. Culmea e ca am si reusit: n-am mai pus tigara in gura de cateva luni si nici n-o s-o mai pun. Morala: daca vrei - si mai ales daca trebuie - se poate. Asa cum se poate sa filmezi cate 3-4 episoade pe saptamana si sa te simti ca nou-nascut. Iata si o a doua lectie de memorat: munca te salveaza de multe! Intre doua filmari, ca sa ma mai relaxez, am alergat toata vara la casa noastra de la Baneasa. Sunt si acolo atatea de facut, in toate sezoanele: imi ingrijesc florile la care tin ca la ochii din cap, legumele, pomii, imi hranesc pisicutele si cateii. E o munca de zi-lumina, care imi da energie, curaj si speranta. Ma scoate din oceanul de nelinisti si spaime de tot felul. Peste iarna stau mai mult la Bucuresti, unde am reluat si repetitiile, cu o piesa scrisa de un tanar de 19 ani. Vin in forta, noi dramaturgi talentati! Lucram cu un regizor tot tanar, Alexandru Berceanu. Bag seama ca inca de la Roberto Zucco - spectacol montat la noi de un regizor german, in cadrul proiectului Unesco - ma inteleg foarte bine cu noua generatie. Conflictele varstelor sunt doar cele din text. La repetitii, ca si la filmari, ma acomodez pana si cu textele cele mai dure, cu replici de care poate ma feream candva. Dar cum asta e limbajul, asta-i viata cu violentele ei, n-avem cum s-o ocolim nici noi, ca interpreti. M-ati vazut probabil saptamana trecuta si in filmul de televiziune Calatorie de vis, o "excursie" la care am participat si eu. Ati remarcat ce dure devin relatiile dintre unele personaje si ce meschine interesele lor. Cum sa mai acuzam oglinda daca in jur sunt atatea chipuri strambe! Noroc ca mai exista si oameni care, in ciuda vremilor, isi pastreaza credinta si speranta.