A trecut ceva vreme de cand am nutrit pentru prima oara gandul de a va scrie. Mi-e greu sa imi aduc acum aminte de unde acea pornire, de ce, dintre toate ziarele si revistele pe care le citesc, spre "Formula As" m-am aplecat cu atata bucurie, la fiecare sfarsit de saptamana si apoi zilnic, pana la urmatoarea aparitie. Ei bine, in dupa-amiaza aceasta mi s-a dezvaluit atat de clar raspunsul la intrebarile de mai sus incat, fara sa ma mai intreb, am desprins cateva coli de hartie, am ales un obiect de scris care aluneca repede (ca sa nu-mi pierd firul gandurilor), si iata...
Sunt studenta la Cluj (anul I - Istorie si Filosofie), iar de cand m-am "asezat" in orasul acesta, imi umplu clipele de liniste, asociind fiecare stejar atins de toamna, fiecare fosnet si fiecare colt de cer cu amintirile dragi ce ma leaga de Bucovina, locul meu de obarsie. Nu sunt tocmai ceea ce lumea ar numi o "sentimentala"; e drept, petrec mult timp cu mine insami, prefer privitul si lectura oricarei alte forme de distractie, insa nu ma chinuiesc doruri ucigatoare, nu izbucnesc in plans cand vine vorba de "acasa" si nu-mi doresc sa fiu in alt loc decat sunt. Ma bucur enorm, in schimb, atunci cand cineva vorbeste in cuvinte frumoase despre meleagurile copilariei mele, zambesc si-mi simt sufletul incalzindu-se cand vad scris: "traditie", "turme de mioare", "cantec de fluier", "ciobani tacuti si intelepti", fie ca e in discutie Bucovina, Maramuresul sau... Tara Bascilor! Cred ca nu va puteati alege o mai buna destinatie ca punct de plecare in aceasta noua serie de reportaje menite sa aduca mai aproape de Romania alte colturi ale lumii. Nu m-as fi gandit niciodata ca exista in alta parte obiceiuri ca ale noastre, munti si turme ca pe la noi, pastori ce vorbesc o limba straveche, dar pe care romanii ar putea-o intelege. Ma simt tot timpul pasind alaturi de echipa As, fie ca e vorba de taramurile basce, din Pirinei, fie de cele ce imprejmuiesc Campulungul Moldovenesc, orasul copilariei mele. Perspectiva pe care o deschideti prin paginile revistei este un indrumar de viata: sa traiesti senin, sa accepti lucrurile care ti se intampla nu ca pe o pedeapsa sau provocare, ci ca pe un dar; sa vorbesti cu natura si sa-L gasesti pe Dumnezeu in tot ceea ce te inconjoara, dar mai ales in tine insuti; sa investesti in visurile tale si in ceilalti; sa fii deschis si sa primesti in suflet prieteni, oriunde te-ai afla; sa porti cu tine pretutindeni imaginea si forta locului din care vii, ca pe o putere intrematoare.
Din pacate, exista si multa neliniste in paginile revistei, avertismente care te ingrozesc. Muntii Apuseni, de exemplu, locuri de o frumusete rapitoare, pe care le vad inecate peste cativa ani in cianuri, vad padurile rase, animalele fara habitat, vad nori grei ce nu mai fac loc soarelui, aur aducator de moarte. Vad Vama Veche confruntandu-se cu aceleasi probleme, in ciuda initiativelor organizatiei ce lupta pentru ca ea sa existe si... vai...vad Romania cazuta pentru inca patru ani in ghearele celor care o conduc azi.
Ma pierd in ganduri negre o vreme, pana cand deschid, mai mult sau mai putin intamplator, "Formula As". Negurile indoielii dispar fara urma, oricat de multe s-ar fi adunat, si lasa loc cerului limpede, linistii interioare si convingerii ca Dumnezeu ne va ajuta sa le ducem la capat pe toate, in locul - unic in lume - care ne-a fost harazit. Cu siguranta, acesta e gandul care ne uneste si ne tine aprinsa speranta, motivul care ma face sa strig in fiecare luni dimineata: "A aparut "As"-ul!". Medicamentul meu de suflet pentru o saptamana si pentru toata viata.
Cu drag,
Madalina Melinte - Aleea Detunata nr. 5,
ap. 63, Cluj-Napoca