Cine ar fi crezut ca "Francois Villon"-ul "Formulei As", poetul-matematician boem si zalud, numitul Valentin Iacob, bate atat de aproape de Adevar? Cel al lui Dumnezeu, desigur. Caci pentru asta ne nevoim cu totii, viata intreaga: ca sa aflam, unii prin revelatie, altii prin cercetare si cunoastere, Adevarul. Valentin Iacob l-a descoperit printre metafore si axiome matematice, in constructii poetice stralucitoare si profunde. Ultima sa carte, Clownul lui Hrist, aparuta la Editura Muzeului Literaturii Romane (inspirat ilustrata de Carmen Cretzu-Iacob), arata urcusul devenirii sale spirituale, culminand cu jertfa: cea a matematicianului inghitit de poet. Universul sau tematic a evoluat de la "bube, mucegaiuri si noroi", cum se prezenta in primele trei carti de versuri, Petrogradul intr-un pahar de sampanie (1996), Balada craiului de Toba (1998), Pianul Kamikaze (1998) - pana la stelele vecine cu salasul divin, in cartea de fata. La lansarea ei, criticul Alexandru Condeescu spunea: "Iacob i-a parasit pe matematicieni pentru a trai intre oameni incoerenti, cum sunt poetii", iar Ioan Buduca a atras atentia, cu toata seriozitatea de care era in stare: "Matematica poate fi o solutie pentru iesirea din Babilonul in care se afla poezia astazi".
Prezenti la lansarea cartii, gazduita de Muzeul Literaturii Romane, l-am rugat pe colegul nostru matematician, poet si reporter, sa-si prezinte succint volumul de poezii.
"In structura mea intima, ma consider intai poet si pe urma matematician"
"De ce mi-am numit cartea asa? In intentia mea, acest clown al lui Hrist, suntem fiecare din noi. Exista notiunea de "imitatio Christi" in teologia occidentala, ce inseamna ca trebuie sa-l imitam pe Hristos in viata noastra de fiecare zi, iubind si jertfindu-ne. Neincercand destul sa facem asta, jalnici in imitatia noastra si uneori chiar caraghiosi, devenim niste clowni ai Lui. Toata cartea asta este o carte despre om, despre diferitele paliere ale devenirii lui spirituale. Clownul lui Hrist este a patra mea carte, la care am lucrat din greu sase ani de zile, vrand sa-mi schimb forma. Si nici nu e eretic. Titlul l-am gasit in urma unei discutii cu un prozator englez, pe care l-am intalnit in 1998, in Romania; am meditat asupra acestei sintagme si am incercat sa o acopar cu sens, cu substanta. Am avut niste emotii ingrozitoare la lansarea cartii acesteia, de parca as fi debutat a doua oara. Titlul m-a apasat multa vreme, dar am avut, in final, curajul de a-l pune pe carte. Dar ma consider un pacatos ca am facut asta, ca pun aceasta eticheta pe toti, nu trebuie toata lumea bagata in aceasta turma de clowni. Din fericire, ma consider spalat de acest pacat, cand scriu articolele de spiritualitate din "Formula As"."
- Cum ai trecut de la matematica la poezie?
- Cand eram mic, voiam sa scriu o carte. Nu stiam ce trebuie sa fiu pentru asta: scriitor, matematician, poet, jurnalist. Ei bine, am scris o carte, am scris cartea interdisciplinelor acestora. Eram considerat un foarte bun matematician al generatiei mele, dar n-am mai continuat, am renuntat la matematica pentru poezie, acum 12 ani. Ion Barbu a facut invers. M-am intalnit deunazi cu un fost coleg si prieten, algebristul numarul unu al Romaniei, care mi-a spus, si acum, sa ma intorc. Inca visez sa mai fac si matematica. Sper sa gasesc timp pentru a studia, am un model serios de cercetare: vreau sa fac un model matematic al creierului uman. Dar... mi-ar trebui cativa ani buni de liniste pentru asta. Mi-am verificat intai ideile, nu sunt niste aberatii, am fost la Facultatea de matematica, am discutat cu cativa profesori academicieni de acolo si m-au incurajat, dar studiul in sine presupune un model tot interdisciplinar, cu niste notiuni noi, din matematica si cibernetica. De fapt, eu incerc tot timpul niste unificari ale disciplinelor, cred ca aceasta tendinta se datoreaza tot formatiei mele de matematician, care vede totul unitar. Cu toate ca, in adancul fiintei mele, in structura mea intima, moleculara, ma consider intai poet, si pe urma matematician. Sau, mai bine spus, sunt un matematician captiv in poezie, ca intr-un cocon din care nu voi mai iesi.