Dupa cum ne amintim, la alegerile din vara trecuta, neamtul din fruntea Sibiului, Klaus Johannis, si-a umilit adversarii, castigand primaria din primul tur, cu 89% din voturi. Victoria sa a fost considerata de toti analistii un semnal ca populatia s-a saturat pana peste cap de catavencii de carton care s-au cocotat in fotoliile unor demnitati publice si vrea in functii executive oameni practici, de actiune. S-a spus atunci, mai in gluma, mai in serios, ca Forumul Democrat German, organizatia din care face parte Johannis, ar trebui sa devina un fel de pepiniera de cadre, furnizand nemti pentru toate marile primarii din tara si, eventual, pentru principalele functii in stat. Nostalgia dupa sasii care ne-au parasit in masa in urma cu 14 ani este inca puternica, si nu mi se pare o exagerare sa spun ca falimentarea a sute de fabrici si uzine, in anii tranzitiei, se datoreaza si lipsei de ingineri si directori sasi. Marele poet Tudor Arghezi, cu ocazia unei vizite intreprinse la o fabrica de masini inaugurata de regimul comunist al lui Gheorghiu Dej, a intrebat cu umoru-i cunoscut: "Dar nemtii unde va sunt?", intrebare cu atat mai actuala astazi, cand cinstea, corectitudinea si seriozitatea germana sunt trasaturi de caracter care nu se prea regasesc in mediile politice romanesti, exact in momentul in care tara ar avea, mai mult ca oricand, nevoie de ele. Deocamdata, acest privilegiu il au doar sibienii.
"Ministerul Culturii nu este preocupat
de patrimoniul national"
- La ora actuala, Sibiul este un vast santier de restaurare. Cum ati reusit ceea ce alti primari din Romania nici nu indraznesc sa viseze?
- Am lucrat circa trei ani la proiectul privind restaurarea orasului vechi si am reusit sa atragem fonduri europene in valoare de 40 de milioane de euro. Lucrarile au inceput in acest an si poate tocmai de aceea m-au ales sibienii, ca sa duc la bun sfarsit ceea ce am inceput. Pe de alta parte, daca vorbim de turism, in ultimii doi ani s-a dublat numarul strainilor care viziteaza orasul, iar tendinta este accelerat crescatoare, mai ales de cand au aflat ca Sibiul va fi capitala culturala a Europei in 2007. Primaria este deja gata sa predea un alt proiect major: documentatia pentru Unesco, in vederea includerii centrului vechi printre monumentele culturale ale umanitatii.
- Multe dintre casele vechi de valoare sunt spatii private. Plateste primaria restaurarea lor?
- Noi nu avem posibilitatea sa investim bani publici in proprietati private, nu ne permite legislatia financiara in vigoare, dar primaria colaboreaza perfect cu Gtz, o societate de stat germana, finantata cu bani publici din Germania, care deruleaza, inca din anul 2000, un proiect foarte bun, de sprijinire a proprietarilor de case. Le da consultanta gratuita si cofinanteaza lucrarile de restaurare. Prin acest proiect s-au restaurat deja foarte multe case, piete mai mici, porti de intrare in oras, geamuri valoroase, curti interioare etc. Gtz are un birou permanent la Sibiu, cu cinci angajati, si reuseste sa aduca pe termene scurte, pe banii contribuabilului german, specialisti in restaurare, care acorda asistenta gratuita, inclusiv proiectul de arhitectura, oricarui proprietar de casa veche de o deosebita valoare.
- Asadar, banii publici romanesti nu pot fi investiti in restaurarea unor valori private de patrimoniu din Romania, in schimb acceptam bani publici din alta tara. Nu vi se pare aberant, domnule Johannis?
- Trebuie sa spunem, totusi, ca si banii publici de la noi ar putea pana la urma sa ajunga in astfel de proiecte, dar cel care are dreptul sa investeasca este Ministerul Culturii. Or, dupa cum se stie, acest minister nu este atat de preocupat de patrimoniul cultural national. Am cerut fonduri de la acest minister pentru foarte multe santiere, dar sumele alocate pentru judet si municipiu au fost extrem de mici. Au existat ceva bani pentru Casa Artelor, dar proveniti dintr-un program finantat de Banca Mondiala; au fost si ceva fon-duri pentru Biserica Azilului, dar complet insuficiente. Pentru celelalte santiere insa n-am primit nici un ban.
- Dupa modelul Venetiei sau al Amsterdamului, Sibiul este singurul oras din Romania care are o Carta a reabilitarii centrului vechi. Ce urmareste aceasta Carta?
- Pastrarea imaginii orasului istoric. Este absolut necesar sa se pastreze elementele principale ale acestei imagini unitare, deoarece Sibiul este centrul traditional cultural, politic si religios al Transilvaniei.
"Politicienii sa-si repete,
inainte de culcare, ca ei se afla
in parlament sau in guvern,
gratie alegatorilor"
<b> - Ati calatorit mult in orasele din spatiul germanic european, ati cunoscut numerosi primari. Ce anume din experienta lor poate fi aplicat in Sibiu?
- Cu certitudine mi-am schimbat optica de a concepe, de a evalua si de a promova proiecte. Mai presus de toate insa, mi s-a confirmat cat de importanta este atitudinea fata de cetatean. Ca primar, ramai totusi un politician, si este vital ca un actor politic sa ramana cu picioarele pe pamant. Desi nu este usor, trebuie sa ramai legat de oamenii care te-au pus acolo, si ar fi bine ca politicienii sa-si repete seara, inainte de culcare, adevarul ca ei se afla acolo, in parlament sau in guvern, gratie votului alegatorilor.
- Cum apreciati spectacolul politic romanesc, mai ales in zile de campanie, ca acum?
- Prea multi politicieni romani sunt simpli figuranti. Este trist ca ei accepta cu nonsalanta aceasta postura, fiind convinsi ca fac lucruri marete pentru tara. Nu au taria unor convingeri si se lasa manipu-lati cu usurinta, cu zambetul pe buze. Stau intotdeauna in umbra unor sefi si dau din cap aprobator la orice gogomanie rostita de acestia. Sunt slugarnici, me-reu cu palaria in mana, yesmeni si carieristi din stir-pea lui Dinu Paturica. Multi au tendinta de a se afla in treaba in orice imprejurare, de a trece de la un partid la altul fara sa stea pe ganduri. Exceleaza prin a povesti problemele, nu prin a le rezolva. Desigur, poate descriu politicianul roman etern, dar sper ca ade-rarea la Ue sa aduca, in timp, ceva mai multa moralitate si in sferele politicii noastre.
- Dupa 15 ani de pluralism, imaginea unor politicieni a ajuns sa irite publicul, sa provoace o distantare a societatii fata de clasa politica. Cum vedeti dvs. acest fenomen de tranzitie?
- Mi se pare insuportabila imobilitatea clasei politice. Pe scena vezi aproape aceiasi actori ca si in 1990 si, din pacate, si dinainte de 1990. In anul de gratie 2004, romanii ajung sa descopere pe liste aceleasi nume cunoscute din copilaria democratiei romanesti postrevolutionare. O alta problema grava mi se pare sportul politic numit partyhoping, adica saritul de la un partid la altul, care strica total nu numai imaginea clasei politice, dar si esenta acestei clase. Cum poti sa faci politica din trei partide diferite? E de rasul lumii.
- Ce va deranjeaza cel mai mult in exercitarea functiei executive pe care o detineti?
- Imprecizia legilor. Aflandu-se sub presiunea timpului, expertii din comisiile parlamentare nu reusesc sa elaboreze intotdeauna proiecte bune, clare, coerente. Cum deputatii voteaza adesea pe banda rulanta, multi neintelegand oricum despre ce e vorba, legile apar incarcate cu ambiguitati, cateodata chiar cu absurditati. Spre exemplu, abunda expresiile "de regula" si "in cazuri speciale" - precizari care fac legile inutile. Se pare ca la noi legiuitorii au grija sa lase intotdeauna cate o mica portita, "ca nu se stie ce se-ntampla". De fapt, pe aici se strecoara coruptia. O alta categorie nefericita cuprinde legile votate sub presiune politica, in special sub presiune guvernamentala. Sunt cazuri in care o lege trece in zece minute, votata de deputati care citesc ziarul in timp ce apasa automat pe butonul de vot. Din cauza acestor legi la comanda, stau pe tusa ani de zile alte legi importante pentru tara. De exemplu, legea minoritatilor, propusa inca din 1990, de catre Cpun. La 15 ani de la Revolutie, Romania nu are o astfel de lege! In fine, daca o lege totusi apare, exista la noi un mecanism straniu, care poate sa faca legea partial nefunctionala: normele de aplicare a legii, elaborate de guvern. De regula, aceste norme adauga elemente in plus sau includ proceduri care nu au fost prevazute de legiuitor si care fac legea inoperanta partial sau total. Spre exemplu, Legea 10 de retrocedare a imobilelor. Sasii au semnat sub presiune ca accepta despagubiri de la statul comunist, ca sa-si paraseasca casele. Or, sub presiune, orice conventie este nula de drept. De aceea, astazi statul ar trebui sa retrocedeze inclusiv aceste case "platite" in anii 80 cu 20.000 de lei, desi valoarea lor reala depasea 100.000 de lei. O ordonanta de guvern a intervenit in 2002 si a stopat retrocedarea, ceea ce ne creeaza mari probleme la primarie, unde ne confruntam cu nenumarate procese intentate de fostii proprietari.
"In Romania se dezvolta municipiile, si nu tara"
- Ati declarat, la un post de televiziune, ca-l veti vota pe Stolojan, nu pe Nastase. Ce represalii v-ati atras ca urmare a acestei preferinte? Va transferati optiunea si asupra lui Basescu?
- Acest lucru a facut ceva valva, in primul rand pentru ca am raspuns intrebarii "pe cine as vota?", iar in al doilea rand, din cauza optiunii ca atare. De atunci, relatiile mele cu puterea s-au racit, anumite fonduri au fost inghetate etc. Sper sa fie o suparare trecatoare, mai ales ca, deocamdata, nu m-am hotarat cu cine sa votez, pana nu vad toate ofertele.
- La un moment dat, a circulat zvonul ca veti fi numit prim-ministru in cazul in care Alianta D.A. castiga alegerile. Este adevarat?
- Alianta are deja un prim-ministru desemnat, dar la un moment dat au existat cateva contacte informale si discutii mai degraba teoretice. Nu mi-a fost facuta o propunere oficiala si nu am avut discutii aprofundate pe aceasta tema. Pe de alta parte, partidele lupta sa ajunga la putere si sa ocupe functiile de conducere, nu sa le dea altora.
- Una dintre realizarile cu care se mandresc guvernantii actuali este autonomia administratiei locale. Cata autonomie are primaria din Sibiu, domnule Johannis?
- Trebuie sa spunem, totusi, ca s-au facut pasi in sensul descentralizarii, si in special al administratiei publice a localitatilor. Insa descentralizarea inseamna mult mai mult. Sa va explic: municipiile indeosebi au bani si ar putea pune in practica diverse proiecte de dezvoltare. De aceea, in Romania se dezvolta municipiile, si nu tara. Insa toate ministerele si toate agentiile guvernului au in aceste municipii cate o directie, un inspectorat sau cum s-ar numi (inspectoratul scolar, inspectoratul de mediu, directia muncii, directia finantelor publice etc.). La randul lor, aceste directii sunt coordonate central si sunt subordonate prefectului - un fel de cal troian al guvernului in teritoriu. Asa apare municipalitatea, cu un primar relativ autonom, in opozitie cu tot acest mega-aparat al statului, supercentralizat. La cea mai mica frictiune politica intre primar si prefect, colaborarea este blocata. Intr-o societate democratica, in care chiar se doreste autonomia, majoritatea acestor directii sunt subordonate primariei. Acest lucru nu l-a inteles puterea de la Bucuresti, care n-ar trebui sa faca un subiect de campanie electorala tocmai din autonomia locala, care este de multe ori doar o iluzie.
"Romania trebuie sa mearga pe drumul
integrarii europene ca un tot unitar"
- Dupa unele opinii, Transilvania ar fi luat-o inaintea celorlalte provincii romanesti, pe drumul aderarii la Ue, si nu mai are rabdare sa astepte restul tarii. Cum comentati?
- Nu mi-a placut niciodata sa evidentiez diferentele intre regiuni, in sensul de a pune o regiune intr-o lumina favorabila si alta intr-o lumina proasta. Coeziunea Romaniei mi se pare vitala, trebuie sa mergem la acest drum de integrare europeana ca un tot unitar. Avem, desigur, de aplicat principiul occidental de best practice (cea mai buna practica), in sensul folosirii experientei bune a unei regiuni sau a unei tari si in folosul celorlalte. Ce e bun in Transilvania sa aplicam in Muntenia sau Moldova si invers, dupa cum ce e bun in Ungaria sau Polonia, in privinta reformelor, sa importam si la noi. Cu alte cuvinte, nu avem de ce sa inventam la nesfarsit roata, cand in jurul nostru exista modele de succes verificate de altii.
- De ce n-am aplicat acest principiu, al best practice, inca din 1990?
- Pentru ca, daca va amintiti, Romania a fost sub influenta unui politician care a condus-o pe calea unei "democratii originale". Si asa a ramas.
Primarului Klaus Johannis ii puteti scrie la e-mail: primar@sibiu.ro