Pasari rare pe micul ecran si in alte locuri unde se castiga publicitate, indiferenti la gloria de o zi, mizeaza in schimb pe munca si pe mult profesionalism. In randurile de mai jos, Sorin Danescu, pianistul formatiei, ne vorbeste despre culisele unei trupe rock de succes
"Nu ne incanta emisiunile si interviurile
in care accentul se pune pe frivol"
- Ce experiente ati mai acumulat in ultimul an si jumatate, adica de la ultimul interviu pe care l-ati acordat revistei noastre?
- A fost o perioada foarte zbuciumata pentru toti. Formatia a trecut la un nivel superior, avand foarte multe concerte si turnee (pana la 6 concerte pe saptamana) si s-au petrecut si multe evenimente pe plan personal. Unii dintre noi au devenit sau urmeaza sa devina parinti, altii s-au mutat in case proaspat construite sau reamenajate... asa incat, impartirea timpului si distribuirea atentiei au devenit principalele noastre probleme. Din fericire, am reusit sa atingem un echilibru stabil.
- Aveti proiecte importante pentru acest sfarsit de toamna?
- Ne pregatim de lansarea albumului de colectie 9704, un best of al formatiei, continand cele mai cunoscute piese de pe cele patru albume ale noastre, si o piesa noua, Imi pasa. Dorim sa ne sustinem toate concertele la aceleasi standarde, asa ca ne-am creat un set de echipament tehnic de scena pe care il deplasam la fiecare spectacol, fie el mare sau mai putin mare. Si suntem pregatiti sa facem fata si psihic faptului ca vom fi mai mult plecati de acasa si, in plus, vom fi si cap de afis al multor evenimente.
- Acum cativa ani ati pus pe picioare o afacere cu un studio muzical. A fost o investitie reusita?
- Da. Merge foarte bine, din fericire. Ne-am castigat repede o buna reputatie - aici a contat si prestigiul formatiei - si avem multe contracte. Studioul este ocupat cu comenzi ferme de acum si pana in luna decembrie. Pe langa studioul de inregistrari, formatia mai detine un studio video si o instalatie de sunet. Castigurile noastre banesti sunt la nivelul unui fotbalist mediu de divizia A. Dar ca sa ajungem aici, a fost nevoie sa investim constant bani in aparatura.
- V-ati castigat un loc printre trupele rock de succes, printre "greii" muzicii romanesti. Exista un secret pentru asta? Privind inapoi, care credeti ca a fost ingredientul care v-a adus faima?
- Probabil ca am reusit sa convingem lumea ca suntem o formatie valoroasa, prin prestatiile in concerte, prin inregistrari si videoclipuri, in general, prin tot felul de dovezi de substanta artistica, care au devenit evidente, nu doar pentru publicul ascultator de Vita de vie. Asa incat, desi nu avem aprecierea unanima a publicului, suntem recunoscuti drept "un nume mare". Publicul simte sinceritatea din spatele mesajului nostru artistic, chiar daca nu vorbim despre teme "la moda": petreceri cu fete, masini tari si dolari, pentru ca nu ne ocupam cu asa ceva in mod curent...
- Cat de mult va ocupa muzica in viata de zi cu zi?
- Marea majoritate a timpului. Daca nu suntem prin tara, lucram in studio, repetam sau filmam emisiuni. Uneori, dupa ce ajung acasa, ma asez la pian si cant ore intregi. Trebuie sa inteleaga toata lumea ca formatia noastra este dedicata intr-o mare masura muzicii. Desigur, aceasta dedicare este in detrimentul vietii personale si, in ultima instanta, determina inclinatia noastra mai mult catre profunzime decat spre superficialitate. Din acest motiv, nu ne incanta emisiunile si interviurile in care accentul se pune pe frivol.
"Ne simtim bine oriunde, mai putin
in locurile unde se asculta manele"
- Va petreceti impreuna timpul liber?
- Ne place sa mergem in grup la restaurante si baruri, de asemenea petrecem impreuna zilele de nastere si evenimentele traditionale - Craciun, nunti, botezuri etc. Unii s-ar putea intreba "Ce mai gasesc oamenii astia unii la altii, dupa ani intregi de stat impreuna zi de zi?". Uneori, cand plecam la concerte in tara, ne intrebam cum o sa ne mai distram si de data asta, si de fiecare data inventam jocuri noi, de ajungeam sa radem cu lacrimi. In rest, sigur ca fiecare mai are si pasiunile lui. Eu, de exemplu, continui sa colectionez masini vechi. Am achizitionat o camioneta Chevrolet din 1962 si sper sa mai gasesc si altele, mai ales ca acum se pot inmatricula... Si imi mai place sa merg la pescuit. Anul acesta am fost de patru ori in Delta. Nu o sa ma satur niciodata de Delta Dunarii, mai ales ca acolo pot imbina in mod fericit doua pasiuni: navigatie si pescuit. Cezar si-a achizitionat o statie mica de chitara, pe care o tine pe barca, deoarece el nu pescuieste. La ultima iesire, impreuna cu Bodo de la Proconsul, am capturat 20 de bucati de stiuca fiecare, dar nici un crap. Imi place si stiu sa gatesc peste. Dar cele mai reusite mancaruri pe care le fac sunt tagliatelle cu somon, mancarea de vinete cu pui, ficat cu costita in bere neagra si orez. Din pacate, atunci cand formatia vine in vizita la mine, se ajunge inevitabil la gratar...
- Nu prea sunteti vazuti in public. E o decizie pe care ati luat-o de comun acord?
- Partial este o decizie fortata, deoarece nu prea avem timp. Asta nu inseamna ca nu iesim pe strada. Trebuie sa ne cumparam si noi cele necesare traiului de zi cu zi, trebuie sa ajungem si noi in diferite locuri din oras. As zice ca suntem in public, dar suntem nevazuti. Pe de alta parte, petrecerile mondene nu ne prea incanta. Nu sunt capitolul nostru forte. Avem atat de multe de spus prin muzica, incat nu avem nevoie de publicitate suplimentara. Noi ne simtim bine oriunde suntem impreuna. Mai putin in locurile unde se asculta manele. Acolo nu intram niciodata.
- Prietenele si sotiile voastre sunt si ele prietene, la randul lor?
- E o intrebare buna. Da, sunt si ele in marea gasca Vita de vie. Dar, daca in cazul baietilor din formatie poti cere ajutorul cuiva la ora trei dimineata si il vei primi sigur, in cazul fetelor, inca nu s-a ivit o asemenea situatie. Uneori, petrec si ele ceva timp impreuna, dar de cele mai multe ori, stau acasa. O regula a formatiei prevede ca membrii ei sa nu fie insotiti de prietene/sotii in deplasari.
- La un moment dat intretineai o corespondenta bogata cu admiratorii tai. Mai ai timp sa tii legatura cu ei?
- Intreaga formatie mentine o legatura foarte stransa cu fanii. Multi au numerele noastre de telefon, mai mult, in luna aprilie, am fost intr-o tabara de trei zile, la Zizin, impreuna cu fanii din intreaga tara (www.vdvcamp.go.ro). Incercam sa raspundem tuturor celor care ne scriu, cat mai prompt, in 2-3 zile. Bineinteles, cea mai des pusa intrebare este: "Cand veniti in orasul meu?". Am vrea sa existe un sistem prin care sa putem concerta anual in fiecare oras. S-ar putea face, dar cred ca nu exista suficient public doritor. Oricum, in fiecare oras mare, avem cate 2-3 concerte pe an...
- Timpul trece cu repeziciune. Parca ieri erati la debut. Si totusi, aveti in spate patru albume serioase, care nu au fost lansate deloc in graba. Te simti un om implinit dupa atata timp petrecut alaturi de aceasta formatie?
- Ma simt foarte implinit. Intr-un fel, intreaga mea viata a fost legata de muzica, cu precadere de formatia Vita de vie. Ma simt o parte importanta din ea si simt responsabilitatea de a-i perpetua activitatile si in viitor. Mi-as dori ca asta sa se poata face cu ceva mai multa usurinta. Restul realizarilor isi au si ele locul lor: unii spun ca in viata trebuie sa faci un copil, o casa si sa plantezi un pom. Am facut asta, si inca mult mai multe pe langa. Intr-o viitoare piesa a formatiei noastre, un vers suna cam asa: "E un om cu o chitara in fiecare din noi". Am avut norocul ca omul cu chitara din noi sa fie eliberat, iar cantecele lui sa ajunga la urechile a sute de mii de oameni.
Foto: Roton