Pasaportul etern

Ion Longin Popescu
De cate ori venea in Romania sa-si viziteze familia, petrolistul Stefan Jakob din Viena, austriac originar din Orsova, isi verifica atent portofelul cu acte, sa nu cumva sa-si uite "pasaportul": un portret color al lui Nicolae Ceausescu.

Abil calator prin cenusa imperiului, orsoveanul prinsese metehnele regimului comunist, incercand sa profite de ele in avantajul zecilor de romani care-l asteptau cu cadouri: cafea, lapte praf si ciocolata. Procedura era simpla: cand vamesii romani de la Curtici ii cereau pasaportul la control, Stefan Jakob deschidea portofelul exact la fotografia "Celui mai iubit". Efectul era garantat: cum sa-l intrebe ei ce duce in bagajele burdusite pe strainul care cine stie ce relatii avea cu stabii cei mari de la Bucuresti? Mai ca nu luau pozitia de drepti, parasind precipitati compartimentul.
Un poet bucurestean, vestit in anii 80 pentru betii si alte abateri de la "normele eticii si echitatii", a scapat de zeci de amenzi de circulatie si pentru tulburarea linistii publice aratand "caraliilor" cartea de vizita a aceluiasi celebru secretar general (oferita la o intalnire a lui Ceausescu cu scriitori). Cand vedeau cu ce se legitimeaza rebelul din fata lor, militienii faceau, spasiti, stanga-mprejur, pana cand, afland de tarasenie, Securitatea i-a spart casa poetului si l-a lasat fara dreptunghiul de carton lucios.
Dupa cum ne amintim, o fotografie sau o carte de vizita, precum cele de mai sus, ar fi putut, intr-adevar, in acele vremuri, sa fie mai tari decat iarba fiarelor. Intr-o societate ierarhizata aproape militar, orice semn care sugera o posibila conexiune cu puterea comunista era mai ceva decat un certificat de imunitate fiscala, politica si sociala. Din pacate, si in democratia de tip nou si original, aceasta mentalitate pare a se fi conservat printre romani. Mai sunt destui cei care cred ca, daca apari intr-o fotografie cu Nastase sau cu Iliescu ori daca le porti portretele in portvizit, ai putea fi indreptatit sa ceri scutirea de taxe. Desi teoretic acest lucru nu mai e posibil, practic sunt sigur ca functioneaza din plin. Oare n-am vazut toti, la televizor, fotografii ale baronilor locali alaturi de cei doi? Nu m-ar mira ca insusi Luceafarul Huilei sa doarma cu poza lui Iliescu la capatai acum, ca isi asteapta gratierea. Mai surprinzator pentru mine a fost sa constat ca ditamai businessmenii prosperi, despre care inca n-am citit ca ar fi implicati in aranjamente dubioase, "deschid portofelul" exact la poza lui Iliescu atunci cand, vorba ceea, li se cer documentele financiare la control. Oare ce urmareste, spre exemplu, o respectabila doamna de afaceri, cand afirma, fara sa clipeasca, intr-o emisiune televizata, ca Iliescu este singurul om politic din Romania postdecembrista? Pe ce se bazeaza si unde bate dansa cand face o declaratie atat de hazardata? Cata politologie stie si ce cercetari a intreprins in randul clasei politice romanesti care, cu toate pacatele ei, a reusit totusi sa lanseze in constiinta publica macar cateva figuri de autentici lideri politici? Fara indoiala, avem aici o dovada limpede de lingusire, cand afacerile sunt ingenuncheate de sfera politica. La fel ca si in cazul invers, cand puterea politica este marioneta miliardarilor de carton, avem dovada ca traim intr-o societate bolnava, macinata de coruptia institutionalizata de tip mafiot. Ziarele au scris recent ca figuri marcante din lumea business-ului autohton platesc la negru sute de mii de euro pentru campania electorala, in principal in favoarea partidului de guvernamant, cu scopul de a-si asigura imunitatea fiscala dupa 28 noiembrie. Deja multi afaceristi dubiosi si-au indesat in portofele portretele "care trebuie". In acelasi timp, s-au grabit sa afiseze pe monitoarele din birouri, in chip de "wallpapers" (imaginile care apar pe computere, in momentul pornirii), aceleasi portrete. Sa vada Garda sau Fiscul "pe cine sustinem noi". Sa fie mai blanzi la controale sau sa nu controleze deloc. Daca ghinionul va face ca partidul-tatuc sa piarda alegerile, nu-i o mare tragedie: asa cum dupa Ceausescu a venit Iliescu, si dupa Iliescu va veni cineva. Vorba poetului: "Poate fi cine-stie-cine/ Care n-a mai fost si care vine...". Portretele din portofel si de pe ecranele calculatoarelor se schimba usor, puterea cedand locul opozitiei. Intrebarea e daca si mentalitatile.