Avaramu

N. C. Munteanu
Indianul Koose Muniswamy Veerapen a trait cu convingerea ca viata lui e un roman. Ultimii 20 de ani i-a trait chiar ca in film. A si murit ca in film. Evident, un film de plang si pietrele, gen Avaramu sau Articolul 420. Despre moartea lui au scris toate ziarele indiene si au relatat toate marile agentii de presa. Pe buna dreptate. De doua decenii, era omul cel mai cautat de politie din India.

Toate relatarile au fost insotite de fotografii: barbat bine, la 60 de ani, imbracat in uniforma de camuflaj. Semn distinctiv, o mustata uriasa, semn de barbatie si de putere in partea locului. Normal. Facea legea si faradelegea pe un teritoriu de vreo 7000 de kilometri patrati, cu o jungla impenetrabila ce-i servea de ascunzis. Temut de politie, era iubit de oamenii locului. Ce-i drept, ii omora cu mana lui pe cei banuiti ca l-ar da pe mana poterei. Crud, dar si bun. Se zicea ca ii jefuieste pe bogati si da saracilor. Un fel de Robin Hood.
Provenit dintr-o familie saraca, s-a afirmat de mic ca traficant de fildes si lemn de santal. Ar fi impuscat cu mana lui doua mii de elefanti, primul pe cand avea 14 ani. Aceste afaceri i-au adus milioane de dolari. Autoritatile au inceput sa se intereseze de el dupa omorarea unui padurar, primul dintr-o serie de 120 de politisti si padurari asasinati cu sange rece. S-a bucurat de un impact mediatic enorm cand a rapit un star de cinema. In schimbul vietii si libertatii lui a cerut o suma uriasa. Oferta a fost respinsa, insa starul a fost eliberat nevatamat. Un noroc pe care nu l-a avut un politician rapit, facut bucatele si risipit prin jungla. Avea o slabiciune pentru filme. Socotea ca viata unui star de cinema e mai pretioasa decat a unui politician. Pe buna dreptate.
Dupa o evadare ca in filme, le-a propus autoritatilor sa se predea. Prima oara, padurarul trimis sa negocieze i s-a parut suspect si l-a decapitat. A cerut bani si amnistie. Apoi a cerut sa se faca si un film despre viata lui, desi fusese deja eroul a doua filme de succes. Il voia pe al treilea, din punctul lui de vedere. A fost refuzat. In India filmul e inca distractia dezmostenitilor soartei. Viata romantata a unui bandit n-ar fi fost un bun exemplu.
Mii de politisti au fost pusi pe urmele lui, inclusiv un detasament de 500 de oameni din fortele speciale. Pentru a contracara sprijinul populatiei, agentii insarcinati cu capturarea erau deghizati in soferi, vanzatori, servitori, cersetori, puscariasi. Incoltit, a amenintat ca va da in vileag politicienii si politistii pe care ii mituise si-l protejasera. O greseala. Politicienii si politistii corupti nu glumesc cand sunt in joc onoarea si, desigur, banii lor. A mai facut una. La 60 de ani, nu numai ca era nebun dupa film, dar devenise si cochet. A inceput sa-si caneasca parul. Vopselele proaste - de unde vopsele bune in jungla? -, a facut o infectie oribila. Amenintat sa-si piarda un ochi, a fost convins sa urce intr-o ambulanta. Era o masina a politiei, iar soferul era politist. El nu stia. Il lasase si instinctul. Dupa un schimb de focuri de 20 de minute, a fost impuscat drept in frunte.
Mort si lipsit de fabuloasa lui mustata, a avut parte de funeralii grandioase. Mii de oameni saraci l-au plans si l-au insotit pe ultimul drum. A doua zi, aceleasi mii au navalit in jungla, inarmati cu harlete si tarnacoape, in cautarea comorilor pe care se zice ca le-a ascuns pe-acolo. Deh, saracimea nu crede in cinstea banditilor care fura de la bogati ca sa dea saracilor, fara sa-si puna deoparte partea lor. Pe buna dreptate. Ce, dumneavoastra credeti spusele baronilor social-democrati care zic ca iau impozite mari de la bogati ca sa dea saracilor?
"The end" grozav pentru alt film despre viata banditului. A celui indian, desigur. Ceilalti se pregatesc de alegeri. Desi n-ar fi exclus ca tocmai acum sa li se rupa filmul. Doamne ajuta!