"In anii de inceput ai proiectului minier Kumtor, totul parea fantastic: oamenii au fost asigurati, printr-o bine orchestrata campanie de presa si televiziune, ca Kirghizstanul a prins din zbor un mare proiect de investitii. Pana la urma, tara mea a platit un pret urias pentru acest proiect"
Cititorii isi mai amintesc probabil de emotionanta scrisoare pe care, la sfarsitul anului trecut, directoarea Biroului pentru Drepturile Omului din Biskek, Kirghizstan, Natalia Ablova, a adresat-o primului ministru Adrian Nastase, scrisoare publicata in pagina a doua a revistei noastre. Pe un ton dramatic, jurnalista kirghiza il avertiza pe seful guvernului de la Bucuresti asupra posibilelor consecinte tragice in cazul implementarii proiectului de la Rosia Montana, aratand cum un proiect similar a dat gres in fosta republica sovietica.
"Excelenta voastra, domnule prim-ministru Adrian Nastase", scria d-na Natalia Ablova, "ma adresez dvs. ca cetatean al unei tari care a suferit o teribila tragedie cauzata de o revarsare de cianura, urmata de morti, stramutari temporare masive, pierderea surselor de subzistenta, in multe comunitati din satele asezate pe malul unui lac pitoresc. Tara mea a platit un pret urias din cauza proiectului minier aurifer din Kumtor. Tinand seama de trista noastra experienta, de dezastrul social si de mediu pe care l-a produs, imi permit s-o invit pe Excelenta voastra sa reflecteze asupra a ceea ce implica, in termeni de risc, proiectul din Muntii Apuseni."
Asadar, altii au patit-o inaintea noastra si au nobila intentie de a ne avertiza asupra a ceea ce eventual ne asteapta in viitorii ani. Nu stim daca d-l prim-ministru i-a raspuns militantei pentru drepturile omului din Biskek, dar declaratiile conjuncturale ale domniei sale, prin care se afiseaza ca un opozant al proiectului "Gold Corporation", fara insa a lua vreo decizie concreta in directia pe care o considera corecta, nu fac decat sa defineasca politicianismul de care sufera peste poate d-l Nastase. In fine, pentru a-i oferi argumente in plus in sprijinul actiunii de salvare a Rosiei Montane, admitand ca ar avea totusi aceasta nobila intentie, i-am solicitat d-nei Ablova un interviu in care ne vorbeste pe larg despre Kumtor - Rosia Montana a Kirghizstanului. Cele de mai jos ar trebui, de asemenea, sa-l puna pe ganduri si pe naivul suporter al proiectului din Apuseni, Traian Basescu, candidatul care, prin declaratiile sale in favoarea companiei aurifere, inspirate exclusiv din materialele de propaganda puse la dispozitie de personajul de trista prezenta (pe listele electorale) Radu Berceanu, pune in pericol sansele Aliantei D.A. la viitoarele alegeri. Cauza Rosiei e sustinuta de milioane de romani.
"Operatorul canadian a marit enorm
costurile proiectului; ca urmare, statul
a pierdut orice urma de profit gratie acestei scheme"
- Kirghizstanul, fosta republica sovietica din Asia, este putin cunoscut in Romania. Se stie doar ca este patria marelui scriitor Cinghiz Aitmatov. Unde este asezat si cum a evoluat, economic si politic, dupa destramarea Urss?
- Kirghizstanul este asezat in Asia Centrala, fiind strabatut de vai superbe si munti semeti, din lantul Tian-Shan. Pe teritoriul nostru se afla unul dintre cele mai mari si adanci lacuri din Asia, Issuk-Kul. Populatia numara 5 milioane de locuitori, din care 67% sunt kirghizi, iar restul formeaza un mozaic de 80 de grupuri etnice (uzbeci, rusi, ucraineni, belorusi, uighuri, tatari, germani, coreeni etc.). Acest amestec de populatii face din Kirghizstan una dintre cele mai tolerante tari din lume. Din punct de vedere politic, situatia este atipica: daca imediat dupa desprinderea de Urss am fost martorii unei dezvoltari democratice rapide, astazi oricine poate observa tendintele autoritare din toate sferele vietii publice. Din cauza coruptiei, a ineficientei si a instabilitatii, guvernul a pierdut sprijinul populatiei.
- Cum a ajuns compania canadiana "Cameco" in Kirghizstan? Cine a mijlocit afacerea?
- The Cameco Corporation ("Kumtor Operating Company", Koc), cu sediul in Canada, este cunoscuta ca una dintre cele mai mari companii din lume in mineritul de uraniu, nu de aur. Ea si-a gasit drumul spre Kumtor cu sprijinul controversatului om de afaceri Boris Birshtein, intermediar si pentru alte afaceri mari cu statul in Moldova si in alte tari ale Csi. De notat ca depozitul de aur de la Kumtor este unul dintre primele zece din lume, si multi investitori strategici au dorit sa imprumute bani corporatiei "Cameco", pentru demararea afacerii: Ifc-Banca Mondiala, Berd, Opic, Canadian Export Development Corporation, multe banci americane si canadiene. (Dupa cum se stie, "Rosia Montana Gold Corporation" nu a reusit sa atraga astfel de contributii financiare substantiale, deoarece riscurile sociale, de mediu si culturale au fost considerate prea mari de catre respectivele institutii, in frunte cu Banca Mondiala - n.red.)
- O intrebare sta pe buzele oricarui mot din Apuseni, citind acest interviu: ce a promis compania canadiana kirghizilor si cum si-a tinut ea promisiunile?
- In 1993-1994, anii de inceput ai proiectului Kumtor, totul parea fantastic: oamenii au fost asigurati, printr-o bine orchestrata campanie de presa si televiziune, ca Kirghizstanul a prins din zbor o sansa uriasa - un mare proiect de investitii. Canadienii au promis crearea unui mare numar de locuri de munca, dezvoltarea infrastructurii din intreaga regiune etc. Compania ne-a promis bogatie pentru toti. Am primit, in schimb, o catastrofala si nemiloasa exploatare a resurselor minerale ale tarii. Singurii opozanti au fost cativa parlamentari, care au constituit o "Comisie a Aurului", pentru a se opune proiectului. Dar euforia intregii societati kirghize a fost atat de mare, incat guvernul a gasit cu cale sa ignore complet grupul de parlamentari. Dupa un timp, a urmat scandalul: operatorul canadian marise enorm costurile proiectului, deoarece un acord cu guvernul stipula: cu cat cheltuielile de productie sunt mai mari, cu atat scade profitul statului. Practic, statul a pierdut orice urma de profit gratie acestei scheme.
"Cu banii donati pentru drumuri,
afaceristii au construit o...
fabrica de vodca ieftina si proasta"
- Cum a evoluat dezvoltarea regionala promisa?
- In privinta dezvoltarii regionale, compania a donat autoritatilor zonale 1 milion de dolari, "pentru drumuri si dezvoltare sociala", dar banii, oricum ridicol de putini, au ajuns pe mainile unor afaceristi protejati de guvernatorul local (echivalentul prefectului - n.red.), care au construit o... fabrica de vodca ieftina si proasta.
- In scrisoarea trimisa premierului Adrian Nastase, evocati "povestile triste" (sad stories) intamplate la Kumtor. Care sunt acestea?
- Anul 1998 a fost marcat de un grav accident: o cisterna s-a prabusit de pe un pod in raul Barksoon, deversand doua tone de cianura. Bineinteles, timp de cinci ore, oficialii companiei nu au suflat o vorba, desi asezarile de pe malul raului, care folosesc apa la irigatii si pentru baut, au fost puse in pericol mortal. Patru persoane au murit in zilele imediat urmatoare catastrofei, 2600 s-au adresat medicilor, iar peste 1000, intoxicate cu puternica otrava, au fost spitalizate. Nu mai vorbim de pesti, de pasari sau de animalele venite sa se adape. In anul 2000, un perete al iazului de decantare s-a prabusit si un lucrator a fost ingropat de viu sub masa de steril. In 2004, nici un kirghiz nu se imbogatise de pe urma aurului extras la Kumtor. Parlamentul a tinut o sesiune speciala si a anuntat ca proiectul minier sustinut de guvern este un "dezastru financiar". Aurul este exportat, profitul statului se duce la plata datoriilor contractate la inceperea proiectului, ca si la acoperirea costurilor de productie si a altor cheltuieli.
- Cum au actionat compania si guvernul pentru a evita revolta localnicilor, tinand seama ca, de regula, poluatorii nu-si recunosc vinovatia?
- Oferind compensatii de 50 Usd pentru adulti si 25 Usd pentru copii. Pe langa asta, victimele au fost si sunt puse sub o mare presiune din partea autoritatilor locale si centrale, pentru a nu solicita compensatii in cadrul unor procese individuale in tribunal si pentru a nu da informatii Ong-urilor si ziaristilor. Compania, la randul ei, a cumparat tacerea consilierilor locali prin sume donate in mod regulat (unde am mai auzit oare de astfel de "donatii"? - n.red.). Tot asa au fost cumparate si unele Ong-uri, ziare si televiziuni, dar destule au ramas critice.
"Publicul roman nu este la fel
de naiv ca noi si lupta din greu pentru oprirea
hazardatului proiect din Muntii Apuseni"
- A creat compania slujbele promise?
- Compania a creat cateva sute de slujbe, dar ceea ce m-a surprins cu ocazia unei vizite la Kumtor, in octombrie 2000, este ca nici unul dintre muncitorii kirghizi nu a intrat in posesia copiei dupa contractul de munca, ceea ce reprezinta o piedica in apararea eficienta a drepturilor salariale. In contrast cu localnicii, muncitorii straini au contractele de munca in posesie, iar salariile lor, la munca egala, sunt de cateva ori mai mari decat ale kirghizilor.
- Este profitul statului pe masura asteptarilor si a datelor stabilite in contracte?
- Experti titrati, precum Orozbek Duisheev, apreciaza ca prin renegocierea recenta a contractului, dar si din cauza pretului ridicat al aurului si a sfarsitului perioadei de scutiri de taxe, bugetul statului a pierdut circa 250 milioane Usd. Acelasi buget, spune Duisheev, a pierdut si din cauza costurilor operationale astronomice raportate de companie (176 milioane Usd), costuri care au depasit cu mult estimarile optimiste initiale. Un alt expert, Ishenbai Kadyrbekov, a facut urmatoarele calcule: in 2003, compania a produs 130 de tone de aur. Vanzandu-l pe pietele internationale, "Cameco" a obtinut 1,14 miliarde de dolari. Din acesti bani, compania se lauda ca statul kirghiz a facut un profit bun: circa 63 milioane de dolari! Dar daca dai la o parte pojghita acestei cifre, si asa ridicol de mici in comparatie cu profitul lui "Cameco", observi ca profitul pur pentru stat nu depaseste 6 milioane de dolari, restul fiind salariile angajatilor, taxele pe profit, asigurarile sociale, donatiile catre autoritatile locale, catre Ong-urile loiale companiei, catre jurnalistii cumparati etc.
- Ce sfaturi dati membrilor asociatiei "Alburnus Maior" din Rosia Montana, organizatiilor de mediu din Romania, societatii civile si chiar guvernantilor de la Bucuresti?
- Sa nu ignore lectia pe care am invatat-o noi, anume ca odata ce un proiect minier este aprobat, iar imprumuturile de la banci straine incep sa curga, este foarte greu sa mai schimbi ceva sau sa ajuti comunitatea locala. Spre deosebire de oamenii afectati de proiect si de Ong-urile care-i sustin, companiile miniere au avocati scumpi si ani si ani de practicare a asa-numitei strategii "triple-D": dismissing (ignorarea) ingrijorarilor si cerintelor noastre; diminishing (diminuarea) raului facut; denial (negarea) drepturilor noastre. Deci, cea mai buna cale de oprire a unui proiect este s-o faci inainte de a i se da vreo sansa de finantare externa.
- Cunoasteti proiectul din Romania si controversele legate de el. Care sunt asemanarile dintre Rosia Montana si Kumtor?
- Toate proiectele miniere sunt foarte asemanatoare cand corporatiile si bancile se asociaza pentru realizarea lor. Noi, in Kirghizstan, si voi, in Romania, am fost hraniti cu basme despre "dezvoltarea durabila"; ni s-a inoculat in minte "necesitatea de a atrage investitii straine directe", nevoia de a aduce acasa "expertiza marilor companii" si "tehnologiile cele mai noi si sigure". O alta asemanare este comportamentul tipic al oficialilor bancilor si corporatiilor: ei nu admit niciodata ca au gresit, ca exista discrepante intre ceea ce spun si ceea ce fac; se afla tot timpul in ofensiva si urasc sa ofere publicului afectat informatiile de importanta vitala. Dar exista si o mare diferenta intre Rosia Montana si Kumtor: noi, in 1993, cand a venit "Cameco" in Kirghizstan, eram naivi si am crezut toate acele basme transmise prin canalele media cumparate. In contrast cu noi, publicul roman nu este la fel de naiv si lupta din greu pentru oprirea hazardatului proiect din Muntii Apuseni. Va doresc sansa pe care noi am pierdut-o.
Nataliei Ablova ii puteti scrie in engleza sau rusa la e-mail: alexan@mail.kg sau alexan@elcat.kg