Din Maroc, la mama si la bunica
- Venirea toamnei te-a gasit intr-o forma mai stralucitoare ca niciodata, intr-o noua emisiune Tv care, in sfarsit, ti se potriveste: "Totul pentru tine". Care este secretul performantei tale profesionale si fizice?
- Vacanta si munca. O vacanta lunga, de neuitat, si un proiect de televiziune care imi da satisfactie. Dupa incheierea emisiunii "Big Brother", nu-mi doream decat sa plec in vacanta, sa-mi aerisesc si mintea, si sufletul. Asa ca mi-am facut bagajele si m-am indreptat spre Paris. Voiam sa vizitez Euro Disney-ul. Numai ca in avion am vazut niste pliante despre Maroc. Si, intr-o fractiune de secunda, mi-am schimbat planurile. Am dormit peste noapte la Paris, iar a doua zi, cu prima cursa, am zburat spre Marrackech, unde am stat patru zile. A fost superb! Locurile acelea, desprinse parca din cele o mie si una de nopti, mi-au imprimat exact starea de vacanta dupa care tanjeam. Paradoxal, furnicarul acela de oameni nu m-a obosit deloc. Am vizitat orasul, am batut toate bazarele, de unde am cumparat cadouri pentru familie si prieteni, am intrat in vorba cu oamenii aceia mereu surazatori si extrem de amabili. Si am facut plaja. Acolo totul e altfel decat in Europa: aerul, mirosurile, pana si culorile sunt mai vii si mai imbietoare. Apoi, am plecat in Franta, la St. Tropez. Mi-a placut foarte mult. Rafinamentul frantuzesc nu are cum sa nu te seduca. In plus, am intalnit si foarte multi romani. Chiar radeam cu o prietena si-i spuneam ca parca s-a mutat Mamaia pe coastele Frantei. Am fost si la Monte Carlo, care e grandios, luxos si foarte agitat. Prefer St. Tropezul, acolo viata se scurge mult mai linistit.
- Si apoi a venit toamna si ai regasit Bucurestiul...
- Bucurestiul si munca. Imediat dupa intoarcere, am intrat in pregatiri pentru noua emisiune de televiziune de la Prima Tv. In plus, mi-am adus aminte si ca sunt in ultimul an la Facultatea de Limbi Straine (engleza-italiana) si ca trebuie sa ma decid asupra lucrarii de licenta. Mi-am reluat si colaborarea cu revista "Viva", asa ca incet, incet, mi-am regasit ritmul de viata. Din care nu lipsesc momentele dedicate mamei si bunicii. Nu stau cu ele cat mi-as dori, dar cand o fac, incerc sa recuperez. Sunt doua repere extrem de importante in viata mea si vreau sa ma bucur si sa invat de la ele cat pot. Mai ales sambata si duminica ma straduiesc sa ma degrevez de alte obligatii si sa-mi petrec timpul cu ele. Comandam mancare chinezeasca, stam la taclale... ca fetele! Pe langa aceste clipe, prin care imi incarc bateriile sentimentale, merg in fiecare zi la sala de forta. Macar o ora. Iar daca nu pot sa ajung, alerg pe stadionul care se afla la doi pasi de casa mea. In rest, ma intalnesc cu prietenii, merg la film si la teatru...
- Sa revenim la noua emisiune pe care o realizezi duminica seara, pe Prima Tv. Ce te atrage in mod special la ea?
- "Totul pentru tine" seamana cu povestile in care iubirea si prietenia sunt puse la incercare prin diferite imprejurari care cer devotament si curaj. Rostim cu totii, adesea, "as face orice pentru tine", dar cati dintre noi sunt capabili sa-si respecte cuvantul cu adevarat, atunci cand viata ne-o cere? Scenariul emisiunii este destul de simplu: telespectatorii ne scriu despre visele persoanelor pe care le iubesc, iar noi ii ajutam sa le transforme in realitate, punandu-le sentimentele la incercare, in mod concret. De exemplu, am avut un caz in care un baiat dorea sa-l ajute pe prietenul lui cel mai bun sa se supuna unei operatii oftalmologice. Avea niste dioptrii foarte mari si din cauza lentilelor mult prea groase era complexat, plus ca nu putea sa faca sport, sa danseze, sa inoate... Operatia respectiva costa insa foarte mult, iar el nu avea asemenea posibilitati financiare. Am facut oferta de a suporta noi cheltuielile respective, cu conditia ca baiatul care ni se adresase si caruia ii era extrem de frica de caini sa le ofere acestora o masa pe... spatele lui. Si, desi terifiat, a facut-o! S-a intins pe jos si i-a lasat pe caini sa i se urce in spinare. Mie mi-au dat lacrimile. E adevarat ca sunt o persoana extrem de emotiva, dar in cazul acesta, am fost impresionata in mod special, pentru ca acesti doi baieti nici macar nu erau rude. Se cunosteau de sase ani. Altruismul baiatului respectiv mi s-a parut cu atat mai laudabil. Tocmai acest concept al emisiunii, care e bazat pe sentimente, pe afectiune, pe generozitatea emotionala a oamenilor, e ceea ce m-a atras. Iar faptul ca primim foarte multe scrisori si mesaje nu poate decat sa ma bucure, fiindca ele nu dovedesc doar cota de audienta, ci si faptul ca, in ciuda egoismului nebun care pare sa guverneze societatea de azi, bunatatea si compasiunea, doua sentimente atat de profund omenesti, mai exista. Este senzational sa vezi cum niste oameni accepta sa faca orice pentru ca un alt om sa fie fericit. Ideea aceasta, de afectiune si bine, in jurul careia este construita emisiunea, e motivul pentru care am spus "prezent" atunci cand am fost solicitata. Si eu, cand fac un cadou cuiva, il fac din suflet si pentru suflet, iar bucuria pe care o simt atunci cand vad chipul acelei persoane inundat de fericire nu se compara cu nimic. Nici cu cel mai somptuos cadou pe care l-as putea primi eu.
- Te simti de minune, probabil, in rolul acesta de zana buna...
- Da, e un sentiment de mare si profunda satisfactie, desi eu nu sunt decat o rotita din angrenaj, un mediator. Adevaratul erou este acel prieten si complice al nostru, cel care isi infrunta spaimele si angoasele pentru a face bine si pe cineva fericit.
Chemarea Tibetului
- Odata cu noua emisiune, ti-ai schimbat si aspectul: culoarea parului, coafura, felul de-a te imbraca...
- Da, am o aparitie mai sofisticata. Nu a fost o cerinta impusa de televiziune, ci sugestia unei prietene de meserie stilist. Ramona Voicu mi-a propus sa ma reinventez vizual, printr-o imagine cu totul deosebita. Ea si-a batut capul cu variantele vestimentare si si-a pus in functiune si toata puterea de persuasiune. Pentru ca eu sunt o persoana conservatoare, sunt refractara la nou. In faza initiala, il iau intotdeauna pe "nu" in brate si trebuie multa rabdare si argumente foarte solide ca sa fiu determinata sa-mi reconsider pozitia.
- Am aflat ca vei pleca in Tibet, tot cu un proiect profesional...
- Da, exista discutii in acest sens, insa mi-am impus sa nu ma las luata de valul entuziasmului si pana cand nu vad proiectul pornit, sa nu ma bucur degeaba. Au mai existat propuneri care m-au facut sa visez, sa am emotii si sa ma mobilizez exemplar, dar care, pana la urma, nu s-au mai concretizat. Asa ca prefer sa ma feresc de dezamagiri. Pana cand nu ma voi vedea in avion, nu cred nimic.Tibetul e un taram fantastic, unde cred ca orice om isi doreste sa ajunga, iar ca jurnalist, atunci cand ai posibilitatea sa si lucrezi acolo, e ideal. E vorba sa plec impreuna cu Irina Pacurariu de la Tvr, urmand ca fiecare sa realizam cate un film. Daca va fi, totusi, ca acest vis sa se implineasca, ma voi documenta temeinic pentru a ma gasi pregatita. Experimentul mi se pare mai mult decat incitant. E vorba de viata de zi cu zi a locuitorilor din Tibet, o lume cu o cultura foarte deosebita, cu alte valori si alte moduri de exprimare. De cand ma stiu, am fost pasionata de calatorii, dar de data asta, exista un plus, un "ceva" deosebit.
Star, dar nu cu orice pret
- Iti pun o intrebare pe care ti-am mai adresat-o intr-unul din interviurile anterioare: nu te tenteaza ideea de a face si film? Arati minunat pe micul ecran, o seductie care s-ar perpetua, cu siguranta, si pe cel mare.
- Da, imi amintesc ca am vorbit despre asta, iar in ultima vreme, sunt tot mai multi cei care ma intreaba de ce nu fac film. Raspunsul e simplu: pentru ca n-am primit pana acum o oferta adevarata. Pe mine nu ma intereseaza sa ies in fata cu orice pret. Pentru mine, rezultatele trebuie sa fie durabile pe termen lung. Deci, in prezent sunt deschisa unei astfel de colaborari, cu conditia sa mi se propuna un personaj care sa ma atraga, pe care sa ma simt in stare sa-l construiesc. Au existat unele oferte, dar pe care le-am declinat tocmai fiindca scenariul nu mi se paruse potrivit cu personalitatea mea.
- Ultima mea intrebare se refera la... inima zanei bune: bate ea pentru cineva? Afara e o toamna plina de straluciri si de melancolii, numai buna sa te indragostesti...
- Cu toate ca ma feresc sa vorbesc public despre acest subiect, recunosc ca sunt implinita si din punct de vedere sentimental. Am 27 de ani, o varsta la care ma simt foarte bine in pielea mea. Nu traiesc cu spaima ceasului biologic, despre care se spune ca ar trebui sa se instaleze cand te apropii de 30 de ani. Eu cred, in adancul sufletului, ca atunci cand esti impacat tu cu tine, varsta nu conteaza.
Fotografii de Ionut Staicu