Sunt mereu printre noi, muncesc alaturi de noi, se bucura, plang, iubesc ca si noi. Cu totii sunt romani de etnii diferite, asa-numitii minoritari. Iar daca nu-i intelegem cum ar trebui, nu este doar pentru ca vorbesc alta limba si-si spun sasi, maghiari, polonezi, lipoveni sau rromi. Nu-i intelegem pentru ca nu-i cunoastem. Pentru a-i cunoaste cu-adevarat, pentru a-i intelege, ar trebui sa ne invingem indiferenta, sa patrundem, fie chiar si sporadic, in universul lor spiritual, in lumea lor de credinte si obiceiuri. Un crampei din aceste universuri "megiese" noua gasim la Muzeul Taranului Roman, in sala inspirat numita Laolalta. Aici, expozitii temporare sunt dedicate cate unei minoritati nationale. Iar in aceasta luna, zilele 22-24 octombrie vor fi consacrate minoritatilor.
Un preambul al acestui eveniment este si expozitia deschisa in aceasta saptamana, marti 5 octombrie, "Mergi o bucata de drum cu incaltarile mele...", al carei titlu este inspirat de cuvintele Mantuitorului, care ne indeamna la toleranta si generozitate, la iubire fata de aproapele nostru. In spatiul primitor al Muzeului Taranului Roman, in colaborare cu acesta, Institutul Italian de Cultura si organizatia crestina umanitara "World Vision" din Romania au organizat o expozitie/instalatie cu elemente alegorice, referitoare la dimensiunea spirituala a rromilor. Doi artisti, italianul Paolo Sabbatini Rancidoro si romanul Ilarie Adrian Pintea, impresionati de viata unei comunitati de rromi de langa Craiova, au hotarat sa se implice in ajutorarea acestor oameni saraci, dar demni - sunt muncitori caramidari -, vesnic calatori in cautarea unei destinatii inexistente, care poarta in suflet nostalgia unui paradis terestru. Nu au fost primii vizitatori. In timp, sosisera acolo numerosi reprezentanti ai unor organizatii de caritate, nationale si internationale. Au venit, au filmat si fotografiat, au promis marea cu sarea si... au plecat. Apoi, au uitat sa mai trimita macar fotografiile... De asta data insa, cei doi artisti isi comunica impresiile sub forma unui ansamblu de elemente, de mare coerenta conceptuala, ce sugereaza intreaga lume spirituala a acestor rromi. Gasim aici, in centru, un "spatiu sacru", un salas/templu biblic, nimic altceva decat traditionalul cort, fara usi, fara ferestre, fara mobila. Peretii sunt niste lintolii in bataia vantului, acoperisul lipseste, pentru ca rromii toti se reunesc sub acelasi acoperis: bolta cerului.
Exista insa podeaua, caramizi haotic asezate, realizate de cei doi artisti impreuna cu caramidarii de langa Craiova. Pe ele sunt imprimate talpile rromilor - copii si oameni mari -, unica modalitate, pentru aceasta lume de desculti, de a purta simbolic incaltarile lui Hristos. Iar cine va vrea cu adevarat sa inteleaga universul rromilor va trebui sa paseasca pe urmele lor, asa cum ei pasesc pe urmele Mantuitorului, mereu pelerini printre straini. Doar in centru, un sir de caramizi marcheaza un traseu bine ordonat, spre punctul sacru/cortul templu. Aceste caramizi poarta urma, aurita, a cuiva care a trecut pe la ei: Maestrul.
Opere grafice ale copiilor de rromi, un "Tatal nostru" in rromanes, cateva obiecte adunate, nu intamplator, recompun sugestiv universul acestei lumi, poezia si precaritatile cu care se confrunta existenta lor.
La vernisaj au vorbit, fiecare abordand cate un alt aspect al acestui subiect, directorul Institutului Italian de Cultura, prof. Vito Grasso, directorul general al Muzeului Taranului Roman, prof. Dinu Giurescu, artistul italian Paolo Sabbatini Rancidoro si artistul roman Ilarie Adrian Pintea.
Vernisajul s-a incheiat cu filmul documentar Japigia Gagi - Storie dei Rom, realizat de Giovanni Princigalli, care cuprinde secvente cu povestile altei comunitati de rromi, asezata in apropierea orasului Bari din Italia.