Mare e gradina muzicii noastre romanesti in care, aparute ca ciupercile dupa ploaie, multe trupe se ambitioneaza sa creada ca pot face hituri pe banda rulanta! Cum? Din repetarea unui motiv muzical pe computer si a unui refren compus din cateva vorbe puse la un loc fara noima, ca si cum s-ar adresa unui public de retardati! Asa ca e de-a dreptul incantator cand vezi o "adunatura" de oameni scoliti in ale muzicii si preocupati de poezie, de cuvant, de intelesul si de puterea lui de a transmite sentimente. In fond, de asta avem nevoie cu totii: ca cineva sau ceva sa starneasca in noi sentimente. Iar Cca. 7 exceleaza in zona aceasta, destul de greu de atins. Faptul ca pun atata accent pe poezia culta, pe substanta mesajului, arata nostalgia dupa folk, genul caruia i s-au dedicat la inceputuri compozitorii trupei. Muzica acestora imbraca frumos poezia sagalnic-comica a lui George Astalos sau Liviu Visan, dubland-o cu sonuri balcanice de trompete si tromboane. Pica, pica a fost ultimul hit al verii si ne-a dat semnalul pentru un album care vrea sa rupa gura targului - Exil in stil, lansat de curand, la Intercont Music.
Nonconformisti si spotani, membrii trupei Cca. 7 (nu circa de Politie!) sunt, sa ne-ntelegem, "aproximativ" 7, adica "cinci si, din cand in cand, sase-sapte": Cristi Dumitrascu - voce si chitara, Adriana Todoran (Todo) - voce si chitara, Mihai Popovici (Coto) - trompeta, Nicolae Geroiu (Nick) - tobe, George Sarluceanu (Horhe) - chitara, voce, chitara bass, percutie, Ieronim Pogorilovschi (Pogo) - trombon si... sporturi extreme, iar mai rar in ultima vreme, pentru ca e foarte ocupat, Tibi Soare - tuba, profesor de muzica de camera la Conservator.
Cristi Dumitrascu, liderul Cca. 7, a inceput muzica in corul de copii al Radiodifuziunii, prin anii 80. In clasa a patra, a invatat sa cante la o chitara veche si, de atunci, au mai fost vreo zece chitare reci si inca trei electrice. Pentru ca folkul i-a fost, la inceputurile de artist, muzica cea mai aproape de inima sa, a cantat in mai multe formatii, cele mai cunoscute fiind Contrapunct si Km 0, ambele prezente obisnuite ale festivalurilor folk la mijlocul anilor 90. Absolvent din 1998 al Universitatii Nationale de Muzica, ii plac calatoriile, muzica buna si satira de calitate si are in sotia sa, Adriana, cea mai infocata sustinatoare (urmata de fiica lor, Miruna, care a implinit un an nu de mult, si de colegii lui din radioul Fm bucurestean, unde Cristi lucreaza). "Folkul nu ma mai reprezinta acum, iar cu Cca. 7 totul a pornit de la versurile haioase ale lui George Astalos si Liviu Visan: muzica noastra a venit firesc pe ele" - declara Cristi. El apreciaza noul album ca pe un "experiment cu multa veselie", mult diferit de primul, din punct de vedere al orchestratiilor. Constient de valoarea sa si a trupei al carei lider si fondator este, se simte mandru ca: "Suntem niste baieti saraci, care au reusit sa convinga producatorul ca suntem valorosi si vom rezista pe aceasta piata foarte dura a muzicii romanesti actuale". Din amintirile comune ale trupei, Cristi o consemneaza pe cea mai haioasa din vara ce tocmai s-a sfarsit, legata de filmarea videoclipului Pica, pica: regizorul si operatorul s-au urcat in masina si i-au pus pe cei "circa" 7 sa alerge dupa ei, pe jumatate din distanta Vama Veche - 2 Mai. "Fuga a fost una de pomina si suspine, tot restul zilei am fost ca anesteziati. Seara, dupa incheierea filmarilor, s-a lasat cu guvizi si calcan la gratare, langa barca aia din clip, din Vama Veche."
George Sarluceanu - zodie de apa de pe Dunare (Rac, nascut la Galati), canta la bass, chitara, tobe, muzicuta, mandolina, buzuki si, nu in ultimul rand, cu vocea, formata la scoala folkului. De la varsta de 10 ani este un constant participant la festivalurile de folk, unde a obtinut numai trofeele: Festivalul "Om bun" 2001, Festivalul de folk de la Ploiesti din 2002, cel de la Giurgiu din 2002, Festivalul de la Galati, in 1999. Fermecator cu accentul sau slav si cu ochii albastri, George nu se lasa mult rugat sa povesteasca: "La un moment dat, din muzica folk, am ajuns in muzica asta "exilata" din Cca. 7, cantand cu bass-ul, si de aici am "emigrat" un pic in Spin, tot cu bass-ul. Dar mai am si un proiect solo, in stilul house balcanic, cu buzuki, cu instrumente traditionale cu coarde, sper sa pot scoate curand un album in acest stil. De unde aceste amprente balcanice? Eu am crescut intr-un oras unde am avut ca vecini greci, armeni, lipoveni, chiar eu sunt jumatate lipovean, deci port muzica balcanica in amprenta mea genetica. Iar restul colegilor mei de trupa - trompetistii nostri au facut Scoala militara de muzica, trombonistul chiar Conservatorul. Consider ca zona aceasta traditionala are mari resurse de inspiratie pentru alte genuri muzicale si in anii care vor urma. Eu chiar m-am orientat serios spre aceasta directie muzicala, despre care stiu ca e foarte bine primita in afara, strainii sunt foarte entuziasmati de acest stil balcanic, pentru ca in lume exista un curent global al cautarii radacinilor, al identitatilor culturale. Albumul Exil in stil (pe care-l dedic si fiului meu, Aref) este un material la realizarea caruia au participat toti membrii trupei. Chiar daca fiecare din noi cantam si in alte trupe sau abordam si alte proiecte muzicale, Cca. 7 e un fel de refugiu unde ne facem de cap, in sensul bun al cuvantului, cantam adica asa cum ne place."
Mihai Popovici (Coto), trompetistul, e nascut, nu se putea altfel, decat in inima Moldovei, la Vaslui, acolo unde "trompetaca" e asa de iubita, ca pana si interpretele de muzica populara o imita la refren: "tararatatatara". A urmat Liceul de Muzica "Octav Bancila" din Iasi (in regim de internat!), de unde are amintiri pregnante: "In perioada aia, am strans din dinti si am studiat tare la trompeta: intr-a opta, am luat premiul I la minunatul festival comunist "Cantarea Romaniei" cu o piesa pentru doua trompete. Sa fi vazut doi pusti, carora le zbarnaiau trompetele in maini - era un spirit de competitie deosebit!". Ii place mult muzica pe care o face cu Cca. 7 si asta se vede cel mai bine in concertele lor, cand Coto e plin de exuberanta. Cand are un pic de ragaz, da fuga in Moldova, la rubedeniile sale de prin sate asezate in locuri de poveste, dupa care tanjeste de vreo 16 ani, de cand a plecat in lume cu trompeta sa.
Nicolae Georoiu (Nick) a venit pe lume odata cu primavara anului 1970, la Bucuresti, si a facut Scoala Populara de Arta la tobe/percutie. In vara lui 2002, a batut in tobe pe primul album Cca. 7, iar dupa o perioada de cateva luni, in care a cantat prin tari straine cu diferite contracte, s-a "repatriat" in trupa cu care are deja un "mariaj" de aproape doi ani.
Adriana Todoran (Todo) e o ambitioasa ardeleanca de 23 de ani din Reghin, proaspata absolventa a Universitatii din Bucuresti. A castigat multe premii la festivalurile folk din toata tara, dar simte acum ca folkul nu o lasa sa comunice tot ce ar vrea ea prin muzica pe care o face. Viseaza sa aiba o trupa cu care sa cante muzica pe care o compune. A avut cateva recitaluri solo in Bucuresti (in "Club A", la "Casa Eliad") si diverse aparitii televizate. Vocea ei a putut fi auzita vara trecuta in backing-ul piesei Pentru amandoi a lui Emanuel. In Cca. 7 a venit dupa aparitia primului album al trupei, intr-un moment in care aceasta cauta forme noi de expresie si si-a castigat multi admiratori dupa aparitia in clipul Pica, pica. "Imi place cu Circa... pentru ca fac o muzica de oameni veseli si de aceea cant cu voie buna! Baietii au grija de mine ca de o sora mai mica si de aceea cred ca sunt o norocoasa", spune ea oricui vrea sa stie cum e sa fii singura fata intre atatia baieti (circa 6)!
Ieronim Pogorilovschi (Pogo) - trombonistul, un Scorpion generatia 1979, este ulimul venit in Cca. 7. A fost adus in formatie de catre profesorul de muzica de Camera din Conservator, Tibi Soare, fost membru Cca. 7. Pogo este, deci, licentiat (din aceasta vara) al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, specializarea tromboane. Ii plac sporturile extreme, Pogo fiind, de departe, cel mai nebun menestrel din formatie, practicant al unui sport care s-ar traduce in "coborari cu bicicleta de pe munte" ("downhill") si "zburator" cu parapanta. A mai cantat in cateva formatii de blues si jass, trombonul folosindu-se mai mult in orchestratii de acest gen.