"Am invatat sa-mi asum,
si esecurile, si reusitele"
- A venit toamna, dar tu esti frumoasa si proaspata ca o primavara. Nu te simti obosita dupa vara care a trecut?
- Nu foarte. Cel putin, nu surmenata, pentru ca muzica nu ma oboseste, cum m-ar obosi un serviciu obisnuit. Am avut intr-adevar o vara nebuna, in care am alergat de colo-colo, cu concerte. Dar cafeaua de dimineata, care nu lipseste niciodata, si o ora-doua de sport pe zi ma mentin in forma. Sunt o persoana extrem de energica si de tonica. Sunt foarte optimista.
- A trecut ceva timp de cand canti singura. Cum decurg acum lucrurile? Nu regreti despartirea de trupa K-pital?
- E mult mai bine ca inainte, pentru ca nu mai depind de nimeni. Dintr-un punct de vedere, e insa riscant. Imi asum singura si succesele, dar si esecurile. Nu mai am pe cine da vina. Am, in schimb, satisfactia proiectului pe care l-am dus singura la capat. Mi-am gasit un drum nou. Am gasit genul muzical care mi se potriveste ca o manusa. Oricum, nu ma bucur singura niciodata. Sunt foarte sociabila si am mereu alaturi prietenii, familia si pe iubitul meu, pentru a impartasi esecurile si reusitele.
- Ce sta scris in agenda ta de toamna?
- Ah, la paginile din octombrie, am deja cateva surprize pentru ascultatori. Pana una alta, voi continua sa promovez albumul proaspat lansat, mai ales ca vestile sunt bune, iar melodia Fara tine urca vertiginos in topuri. Fara tine e un cover pe care il cant alaturi de Pepe. Imi doream de mult un duet si sunt bucuroasa ca a acceptat. Nu cred ca exista cineva mai potrivit decat el pentru o piesa latino. Albumul de pe care face parte si aceasta piesa are un sound nou si un stil nou: latino-dance. Intre cele 11 piese, doua sunt in mod special favoritele mele. Una e cea despre care tocmai am vorbit, iar cealalta este piesa cu care am participat la selectia pentru Cerbul de Aur: Jumatate de sarut. Sunt doua piese care se bucura in primul rand de texte foarte frumoase, in care se vor regasi multi. E grozav sa vezi ca sute de oameni stiu versurile pieselor tale si canta impreuna cu tine. Nu cred ca poate fi ceva mai important pentru un artist.
"Voiam sa fiu ca Nadia Comaneci"
- Cand te-ai apucat de cantat?
- Inca de la gradinita, desi mi se pare ca m-am apucat de cantat imediat ce m-am nascut. La serbarile scolare, eram "vioara intai" si cantam cu mare pasiune. Din cate stiu eu, nimeni din familia mea nu a cantat; vocea mea e un dar de la Dumnezeu, pentru care sunt foarte recunoscatoare. M-am pregatit de mica sa fiu cantareata, niciodata nu m-am gandit ca as putea face altceva. Cand eram micuta, imi doream sa fiu Nadia Comaneci. Ma fascina si o idolatrizam pentru ca era si este o invingatoare. Acum cred ca am reusit sa fiu si eu la fel.
- Ai un suflet tanar si zglobiu. Mai ai timp sa te joci fara griji, ca atunci cand erai mica?
- Nu chiar fara griji, dar sa stii ca inca ma mai joc. Mai ales cu Zuzu, catelul meu, care e alintat foc si-si cere zilnic portia de joaca, aducandu-si jucariile la picioarele mele. Daca ar fi dupa el, ar trebui sa ma joc cam 12 ore pe zi. Dar ma mai joc si cu iubitul meu, fiindca urasc monotonia si incerc sa aduc in fiecare zi in viata mea ceva nou. Chiar daca anii care au trecut m-au mai maturizat, am ramas un copil. Si e mai bine asa. Cand ma uit in jurul meu, vad oameni tristi, plictisiti, imbatraniti inainte de vreme.
- Nu ai si momente de regret?
- Ba da. Regret uneori ca nu am reusit intotdeauna sa fac tot ce mi-am propus pe plan profesional. Si asta, pentru ca tot timpul am depins si de altii.
- Mai ai pasiuni pe care sa le intretii?
- Ma pasioneaza designul vestimentar, si atunci cand am timp, colaborez cu Brandusa Klassek la croiala tinutelor mele. Ea este "vinovata" de aparitiile mele vestimentare de la Premiile Mtv, Cerbul de Aur si chiar si din noul meu videoclip. In rest, imi place foarte mult sa calatoresc. Si daca am timp si bani, fug pe alte meleaguri, ca sa descopar locuri si civilizatii noi. Chiar acum, in septembrie, m-am intors proaspat dintr-o vacanta de zece zile in sudul Frantei. De cele mai multe ori, e dificil sa planific o plecare, pentru ca apar mereu emisiuni si concerte. Dar meritam cateva zile departe de stres. Daca se intampla sa nu pot pleca nicaieri, nu trebuie neaparat sa am un hobby ca sa ma relaxez. Uneori sauna, masajul si o muzica buna sunt combinatia ideala.
- Se castiga bine din muzica?
- Destul de bine. Chiar daca e pasiune in primul rand, e si o mica afacere, in sensul ca iti asigura venituri multumitoare. Suficient de multumitoare, cat sa nu am nevoie deocamdata de afaceri colaterale. Dar nu le refuz din start nici pe astea, cine stie ce poate aduce ziua de maine.
Foto: Roton
Carte de vizita
Pe numele ei adevarat Mihaela Marinache, Miki s-a nascut la 4 iunie 1975 la Focsani.
Cu toate ca ulterior s-a mutat la Bucuresti, copilaria ei a ramas legata de povestile vrancene spuse de bunici, dar si de muzica ce se asculta in casa lor: Irina Loghin, Laura Lavric, Benone Sinulescu, Angela Similea, Dan Spataru
La 15 ani, urmeaza cursurile Scolii Populare de Arta, pe care o absolva la clasa Mihaelei Runceanu.
De la 17 ani incepe sa participe la un lung sir de festivaluri prin tara, de la care se intoarce de fiecare data cu premii.
In 1992, pleaca intr-un turneu scandinav, pentru cinci luni de zile, in care canta alaturi de o orchestra piese celebre in cluburi sau pe vase de croaziera.
In 1999, la intoarcerea din Suedia, Norvegia si Danemarca, se intalneste cu Alex si Vlad, care cautau solista pentru formatia K-pital.
In 2004, decide sa se lanseze singura, trecand radical de la stilul techno la cel latino-dace.
Miki este o fana inraita a lui Tom Jones, o persoana cu capul pe umeri, de un optimism molipsitor.
Printre hobby-urile ei se numara dansul, patinajul, fotografiatul, plimbarile lungi, tatuajele si fitness-ul.