Cititorii isi mai aduc probabil aminte de scrisoarea Nataliei Ablova, directoarea Biroului pentru Drepturile Omului si Domnia Legii din Bishkek, Kirghizstan (natablova_9kg@mail.ru), adresata premierului Adrian Nastase, in care distinsa jurista din aceasta tara ex-sovietica il implora sa nu-si dea aprobarea pentru proiectul minier de la Rosia Montana. Scrisoarea a fost publicata in nr. 601, din 26 ianuarie a.c., al revistei noastre, fiind un document emotionant si un semnal disperat de alarma din partea oamenilor din Kumtor - locul pe care o companie miniera straina l-a transformat intr-un adevarat iad, asa cum unii de la noi ar putea sa faca la Rosia Montana. Cum era de asteptat, departamentul de imagine al companiei "Gold Corporation", prin directorul Adrian Dascalu, a reactionat imediat, adresandu-i d-nei Ablova doua scrisori de punere la punct, cum ca nu detine "informatii reale" despre proiectul din Apuseni, ci doar puncte de vedere "tendentioase". Raspunsul venit recent de la Bishkek merita cunoscut de toata lumea, mai ales ca autoarea scrisorii ne acorda in mod expres dreptul de a o da publicitatii:
"Stimate d-le Dascalu,
Va multumesc pentru cele doua mesaje, si-mi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, dar, asa cum va imaginati, suntem foarte preocupati de mizeria cauzata de proiectul minier (al companiei aurifere canadiene "Cameco" - n. red.) si de falimentarele scheme de dezvoltare impuse (tarii noastre), fara nici o consultare prealabila a localnicilor afectati. Este evident ca sunteti suparat ca am impartasit cititorilor romani povestea trista a mineritului din tara mea. Ma intreb: putem noi oare face astfel de afirmatii - "Este evident ca nu aveti informatii reale, ci numai puncte de vedere tendentioase", precum scrieti dvs.? Acesta este mai degraba un tertip, fiindca vreau sa va informez ca am citit, intr-adevar, toate informatiile puse de compania dvs. pe Internet. Si chiar daca n-as fi gasit aceste informatii, as fi repetat inca si inca o data ca orice proiect minier, indiferent cat de bine este planificat si gandit, cauzeaza distrugeri ireparabile, atat sanatatii oamenilor, cat si mediului si modului de viata al comunitatilor. Viata nu va mai fi niciodata la fel ("Life Will Never Be The Same Again") in locurile unde se deschid exploatari miniere. Noi, in Kirghizstan, stim acum bine acest lucru.
Pe de alta parte, sunt convinsa ca in frumoasele noastre tari putem prospera si fara minerit. Avem resurse pentru un alt tip de dezvoltare - mai prietenos cu natura, cu mostenirea istorica, cu viata de fiecare zi a oamenilor. Asa cum dvs. faceti comentarii despre scrisoarea mea referitoare la proiectul celor care v-au angajat, dati-mi voie sa fac urmatoarea remarca: industria miniera nu lucreaza in numele progresului, ci in numele lacomiei corporatiilor. Companiile miniere nu promoveaza decat un genocid combinat cu un ecocid - social, de mediu si cultural. Priviti ce a facut gigantul "Newmont" (compania americana care a cumparat recent 10% din actiunile "Gold Corporation" - n. red.) comunitatilor din Indonezia si Peru. Acelasi lucru se intampla si in Kirghizstan. Oare, dupa dvs., aceste informatii ar trebui ignorate? Date fiind experientele prin care am trecut, suportand consecintele unor astfel de proiecte (precum cel de la Rosia Montana - n. red.), sunt onorata sa-i sprijin pe toti aceia care se lupta foarte greu impotriva lor, in Romania.
A dvs., cu sinceritate,
Natalia Ablova
P.S. Imi iau libertatea de a trimite corespondenta noastra revistei "Formula As", careia ii acord permisiunea de a publica raspunsul meu."