La Iasi traieste, daca n-o fi murit mai traieste si azi, asadar, la Iasi traieste un boschetar despre care nu se poate spune ca e atat de sarac ca n-are nici dupa ce bea apa. Dar destul de sarac, totusi, ca sa nu aiba un acoperis si sa doarma prin scarile blocurilor. Luat la bani marunti, s-a aflat ca saracul boschetar avea in buzunar un carnet de cec cu un sold de 235 milioane lei. Proveniti din bani marunti primiti la cerseala. Bine a zis cine-a zis, om sarac - om bogat. E plina Moldova de saracani, dar si de bogatani milostivi. Boschetari si boschetari politici.
Nu e cazul si la Vaslui. Saracii vasluieni sunt cata frunza cata iarba, incat un ziar s-a intrebat daca nu cumva saracia s-a nascut in Vaslui. Asa s-ar zice, de vreme ce vreo 18.000 de familii din judet traiesc in exclusivitate din ajutoare sociale. Insa, in ciuda saraciei, in judet se inregistreaza si lucruri imbucuratoare. Anul acesta a scazut numarul furturilor. Iata, exemplul luminos al primului dintre emanatii revolutiei, cel atat de sarac, dar atat de cinstit, a facut pui la Vaslui. Ce-i drept, in judet se mai fura, totusi, dar nu cine stie ce, cate un sac de grau sau de fasole, la tara, si tot de-ale gurii, mancare, bautura si tigari, la oras. Dar chiar si asa, anul acesta s-a furat mai putin decat anul trecut. Si stiti de ce? Ne-o spune chiar un comisar sef local: "Scaderea furturilor s-ar putea datora tocmai saraciei din judet, nici hotii nu mai au ce fura!". Cum s-ar zice, are si saracia avantajele ei!
Dar si dezavantaje. Pentru ca saracia nu este doar apanajul vasluienilor. Cel mai greu o duc pensionarii. Sa luam, de exemplu, o familie de pensionari, sot si sotie, care impreuna au un venit lunar de vreo patru milioane de lei. Dupa scaderea cheltuielilor fixe, intretinere, curent, gaze, taxe si impozite, familiei ii ramane pentru mancare cam un milion si jumatate de lei, ceea ce inseamna "mezeluri de 20.000 de lei, mai putin de o paine, cartofi, un ou la doua persoane si cate un sfert de mar". Pe zi! Viata de tranzitie, dupa o viata de munca!
Noroc ca la putere se afla un partid social-democrat, un partid plin de bogatani care, zi si noapte, se gandesc si la saraci. Si nu numai ca se gandesc, dar fac si o bogatie de planuri anti-saracie. Ba din cand in cand, bogatanii, cei mai bastani dintre ei, cei de la guvern, oameni grei, cu vile, limuzine, colectii de tablouri, ferme si oua de dat la numarat la tot poporul, mai vin cu o indexare. Dar pas de-i multumeste pe saraci! Indexarea le-a adus pensionarilor amintiti vreo 85.000 de lei, imediat inghititi de explozia preturilor! In concluzie, dupa indexare, pensionarilor le este si mai greu decat inainte.
Le-ar fi mai usor daca ar cumpara de la economate, magazinele pe care tot milostivii social-democrati le-au infiintat pentru saraci si pentru cei cu venituri modeste. Numai ca din cele 60 de economate infiintate in Bucuresti, cu tambalaul de rigoare, ca sa stie lumea de unde ii vine bunastarea, acum mai functioneaza doar vreo 26. Motivul? Supermarket-urile care atrag persoanele defavorizate prin preturi mici si o varietate mai mare de marfuri. Semn ca saracii, oricat de saraci, vor sa se simta si ei in pas cu lumea buna, macar la privit, daca nu si la cumparat.
Insa, pe de alta parte, s-ar parea ca saracia e profitabila exact pentru cei care se lupta sau se fac ca lupta mai avan cu ea. Adica pentru politicienii aflati la putere. Nu demult, un bastan al social-democratiei recunostea ca partidul lui are "un electorat mai sarac, mai batran, mai putin scolarizat". Pe scurt, astia au venit si sunt tinuti la putere cu voturile saracilor. Si ale celor mai saraci cu duhul. Moldova sa traiasca! Si saracii ei, intru bunastarea bogatilor de partid si de stat. Un paradox al tranzitiei! Si al duminicii orbului!