Aceasta "vadimizare" a mesajului, ce face si mai tare de ras clasa politica romaneasca, indica o campanie negativa, in care ceea ce conteaza este blocarea adversarului, si nu electoratul. Campania negativa a fost initiata de Psd, care demonstreaza astfel ca se indoieste, el insusi, de efectele propriei guvernari. Cand, in urma cu cateva saptamani, Nicolae Vacaroiu anunta acest tip de campanie, formularea parea o noua "perla" a presedintelui Senatului. S-a dovedit, la scurt timp dupa aceea, ca ea a fost doar o "scapare". Inca din primele lui "luari de pozitie", Adrian Nastase, candidatul partidului la Cotroceni, a intarit dezvaluirea, sugerand ca staff-ul Psd a optat constient (la sfatul consilierilor lui romani si straini) pentru "limbajul pamfletar", mizand atat pe superficialitatea si inclinatia spre histrionism a electoratului, cat si pe reactiile emotionale ale adversarilor. Se stie ca, dupa ce a incercat sa ignore gugumaniile si ororile marlanesti ale lui C.V. Tudor de la inceputurile revistei "Romania Mare", reprezentantii vizati ai societatii civile si mediile independente i-au raspuns cu aceeasi moneda, angrenandu-se intr-un "joc" ce-i convenea "tribunului", care astfel a dobandit o notorietate - e drept, urat mirositoare - marcanta. Adrian Nastase si sustinatorii sai reiau acum aceasta metoda, sperand sa obtina aceleasi rezultate. Nu discutam faptul ca optiunea pentru o asemenea campanie sugereaza un dispret nemascat pentru cetatenii cu drept de vot din tara. Staff-ul Psd-ist ii considera, probabil, pe majoritatea lor imaturi politic si cultural, adevarati lumpeni, pentru care doar "circul" conteaza. Nu discutam nici primele replici pripite ale opozitiei, in special ale liderilor A.D.A., la aberatiile insiruite de d-l Nastase si companionii sai. Angajarea intr-un dialog suburban, mahalagesc, are menirea de a sterge diferentele intre parteneri, de a-i egaliza in fata unui public pe masura. De altfel, asta a si urmarit grupul strategilor electorali ai Psd, "tema" fiind: "ceilalti sunt ca si noi, dar noi am initiat, totusi, cate ceva si credem in beneficiile continuitatii". Liderii Psd au realizat ca votul negativ dat "dreptei" in 2000 s-a datorat mai putin promisiunilor vanturate de ei, ci - in primul rand - impresiei electoratului ca, reveniti la putere - dupa ce s-au imbuibat intre 1990 si 1996 -, vor fura mai putin din ce a ramas. Ei au pornit deci o campanie negativa ca sa demonstreze ca actuala opozitie va proceda la fel daca va ajunge la guvernare. Conducerea Psd-ului a incercat, desigur, cosmetizarea de ultim moment a "fatadei" partidului, impunand sistemul "preliminariilor" interne si anuntand excluderea de pe "liste" a celor care au suferit condamnari sau se afla in vizorul Pna. Cine se uita insa pe listele existente constata ca multe din "marile figuri ale partidului" se afla acolo in continuare, alaturi de destui "baroni locali". Alegerile interne din Psd au fost, mai degraba, un pretext pentru repozitionarea celor doua grupari dominante (cea a lui Ion Iliescu si cea a lui Adrian Nastase) si pentru accentuarea dependentei "mlastinei" clientelare de una sau de alta. Psd a optat, asadar, pentru o campanie negativa, banuind ca promisiunile pe care le-ar mai putea inca face nu vor mai primi, practic, nici un credit.
Asa cum am spus mai inainte, printr-o astfel de campanie, partidul d-lui Nastase dovedeste ca se indoieste el insusi de propriile-i realizari. "Ideologii" Psd-isti nu mai pot convinge, orice artificii discursive ar utiliza, ca "partidul" este un veritabil "pol social-democrat". Sub conducerea Psd-ului s-a constituit in Romania o oligarhie trufasa si impenitenta, complet rupta de masa saracita ce-si taraie viata de la o zi la alta. De la marii afaceristi din guvern la "baronii locali", aceasta coloana vertebrala a Psd-ului s-a structurat pe baza unei formule mafiote ce presupune acoperirea reciproca in fata legii, tacerea (omrta) in fata opiniei publice, utilizarea preferentiala a parghiilor administratiei etc. Cazurile de coruptie, relevate public de presa independenta (de la N. Vacaroiu la Miki Spaga, de la Hildegard Puwak la Rodica Stanoiu, ca sa vorbim numai de inaltii demnitari), nu au avut ca efect decat clasica "rotatie a cadrelor", pentru ca, evident, "solidaritatea de partid" s-a manifestat. Justitia, exercitata sub aripa "cupolei" Psd-iste, nu putea functiona decat selectiv, pentru ca o aplicare nediscriminatorie ar fi provocat "efectul domino" intr-o grupare in care fiecare "ii are la mana" pe ceilalti si este, la randu-i, "la mana" lor. Justitia a facut "dreptate" pentru oligarhia Psd-ista doar in cazurile notorii, cum a fost cel al celebrului jefuitor al Bcr, Gabriel Bivolaru. El a fost "sacrificat" pentru a-i acoperi pe ceilalti "tepari" si a primit, pentru miile de miliarde de lei disparute, doar trei ani, adica tot atat cat un nenorocit care fura o paine pentru a-si hrani copiii. Ca Bivolaru sunt multi alti "catei", dispusi sa plateasca, pentru rasplati substantiale, oalele sparte de sefii lor. D-l Nastase n-a gasit, prin urmare, nici un "mare corupt" printre colegii sai. In campania negativa inceputa acum a vorbit insa de "cazurile notorii ale clientelismului practicat de fosta guvernare". Totusi, nici raportul de tara, intocmit de Ue, nici afirmatiile ambasadorului american Michael Guest, sau ale celui britanic nu s-au referit la coruptia din timpul "regimului Constantinescu" (manifesta, si ea, de altfel), ci la cea de sub "guvernarea Nastase".
Guvernul Psd-ist ar fi putut sa vorbeasca de cresterile economice inregistrate din 2000 incoace. In acest an si in 2005, a sustinut d-l Nastase, acestea vor fi si mai mari, ajungand la 6-7%. Iar in 2004, Romania a avut "cea mai inalta productie agricola din istorie". Fara sa mai amintim ca si pe vremea lui Ceausescu productia la hectar exploda an de an la cote tot mai inalte, trebuie sa ne intrebam in ce masura aceste "adevaruri statistice" se regasesc in calitatea vietii oamenilor, in gradul lor de ocupare in munca. Ascensiunea actuala a preturilor - care va fi cumplit resimtita la iarna - si migratia a milioane de romani la munca in strainatate sunt insa adevaruri mai evidente decat toate demonstratiile guvernamentale. Ca sa nu mai vorbim de situatia reala din Sanatate sau Invatamant, din transporturi si aprovizionare. D-l Nastase uita ca acele cresteri economice, inregistrate dupa 2000, au fost efectul masurilor structurale luate de ultimul prim-ministru al "regimului Constantinescu", d-l Mugur Isarescu. Dar... asa se face o glorie propagandistica. Guvernul Psd nu poate sustine, fara riscul de a fi contrat dur, cu dovezi, nici faptul ca succesele externe ale Romaniei sunt - suta la suta - rezultate ale activitatii sale. Primirea in Nato, datorata, in mare parte, conjuncturilor geo-strategice favorabile, a fost initiata - ca si aderarea la Ue - in timpul mandatului lui Emil Constantinescu. Psd a acuzat guvernarea Cdr-Usd-Udmr de "infeudare a tarii", in timpul "parteneriatului strategic" cu Alianta Nord-Atlantica, si chiar de "tradare" a ei la vremea interventiei Nato in fosta Iugoslavie. In privinta aderarii la Ue, nici n-ar mai trebui sa amintim ca guvernul de la Bucuresti este ultimul pe lista inchiderii articolelor negociate, chiar si anul 2007, presupus ca an al admiterii, fiind pus la indoiala. O dezbatere serioasa asupra acestui proces ar arata ca Bulgaria, vecina "de suferinta" a Romaniei, sta mult mai bine.
Spatiul unui editorial nu poate, desigur, gazdui pomelnicul - nesfarsit de lung - al "realizarilor" actualei guvernari. Ne-am propus doar sa gasim "ratiunile" pentru care Psd-ul si liderul sau, Adrian Nastase, au optat pentru o campanie negativa. Aceste "ratiuni" sunt evidente. Dar, in contextul nemilos al realitatii actuale romanesti, efectele unei asemenea campanii pot fi perverse. Cu conditia ca, indiferent de provocarile guvernantilor, opozitia sa discute, serios si la obiect, problemele grave ale tarii.