Doua fete frumusele canta rocknroll-uri ritmate si danseaza pe patine cu rotile, spre incantarea audientei tinere. Amalia si Iuliana au doar 16 ani si si-au vazut in vara aceasta un vis implinit: acela de a canta pe scena, in fata multimilor
- Inca o trupa noua in peisajul muzical romanesc. Cum v-a venit ideea de a va lansa?
Amalia: Ideea ne-a venit anul trecut, stand pe plaja din Olimp, alaturi de cativa prieteni de familie. Unul dintre ei a propus sa facem o trupa de fete in care sa cant eu, alaturi de sora Nicoletei Luciu, care avea aceeasi varsta ca mine. Nici macar nu ne cunosteam la acea data. Am sunat-o pe loc si i-am spus ce oferta ni se facuse, bineinteles ca a fost foarte incantata. Cum ne-am intors la Bucuresti, ne-am si intalnit. Intai la un suc, apoi am iesit cu rolele. La scurt timp, am intrat intr-un program intensiv de pregatire. Am inceput sa facem amandoua canto cu d-na Zina Nikita si lectii de coregrafie. Si la aproape un an de zile de cand s-a nascut ideea, am aparut si pe scena.
- Muzica romaneasca e plina de formatii care se nasc peste noapte. Nu v-a fost teama ca veti intra in aceeasi categorie? Orice proiect de genul acesta are si o doza de risc...
Iuliana: Nu ne-a fost teama din mai multe motive. In primul rand, pentru ca ne-am aflat de la bun inceput sub aripa ocrotitoare a lui Dinu Maxer, un compozitor, orchestrator, textier si manager foarte bun. Proiectul Kyss ii apartine, de fapt. Cu experienta lui in muzica, am fost ferite de la bun inceput de posibilele capcane. In plus, am avut de partea noastra faptul ca e un proiect foarte bine gandit, unic in Romania. Piesele noastre sunt rocknroll-uri celebre, remixate si rearanjate, cu versuri in romana. Sunt foarte dansabile, au texte despre liceu si viata liceenilor. Am depasit, deci, impasul versurilor cu Te-am iubit, te-am parasit, care nu ni s-ar fi potrivit deloc la aceasta varsta. Iar ca aparitie scenica, avem si aici ceva unic: nu cantam niciodata fara patine cu rotile in picioare, desi a fost foarte greu sa ne antrenam. Ca sa gasim aceste patine cu patru roti, speciale pentru dans, am umblat in sapte tari. Le-am gasit pana la urma in Grecia.
- N-ati avut parte de accidente pe scena cu ele? Presupun ca nu e chiar usor sa dansezi pe patru roti...
Amalia: De accidente nu am avut parte pana acum, desi fiecare mica denivelare a scenei se simte. Patinele pe patru roti permit o sustinere mai buna decat cele liniare, iar eu la zece ani am fost campioana la role, am facut si patinaj artistic, cand eram mai mica, si nici Iuliana nu este o novice.
- Cand ati lansat albumul?
Iuliana: Pe 15 septembrie a fost lansarea oficiala, printr-un concert in curtea unui liceu. Am avut multe skate-board-uri, role si chiar o pista pentru asa ceva, montata in spatele scenei. Albumul se numeste RocknRollers, un joc de cuvinte gasit de noi, care sa ne caracterizeze. E un album destul de american, ca stil. Am ales pentru cover-uri numai piese din perioada de glorie a acestui gen de muzica: Fever, Lets Twist Again, Tutti Frutti, Great Balls of Fire... Cel mai greu a fost ca Dinu sa aseze aceste piese pe un ritm actual. Am repetat in fiecare zi la el in studio, iar apoi, ca sa inregistram vocile, am mers in studioul Domnului Problema. Asa am finalizat albumul, care are 6 piese si 4 remix-uri.
Amalia: Am facut si un clip, la piesa Inkyss/ Deskyss. E o piesa destul de solicitanta, pentru ca are doua ritmuri total diferite, unul de rock si unul de raggae. Pentru acest clip, am avut chiar si rolurile impartite: eu am fost raggaerita, iar Iuliana rockerita.
- Sunteti eleve la liceu?
Amalia: Suntem amandoua eleve la licee sportive, eu la profil de psihologie, Iuliana la tenis. Ea este in clasa a Xi-a, iar eu in clasa a X-a, desi avem aceeasi varsta. Eu am facut clasele 1-4 in Japonia, unde am fost plecata cu parintii, iar acolo anul scolar este decalat, incepe la 1 aprilie.
- Ce spun colegii vostri si profesorii cand va vad la televizor?
Iuliana: Nu sunt deloc invidiosi. Ne-au sustinut cu totii, de la inceput. Inca de anul trecut, de cand am inceput proiectul, pentru ca au fost foarte multe dupa-amieze in care a trebuit sa lipsim de la scoala, pentru a intra in studio. Daca nu am fi fost invoite, n-am fi reusit. Cat despre concerte, am avut noroc ca au avut loc vara, in vacanta.
- Si ce planuri aveti dupa ce terminati liceul?
Amalia: Eu as vrea sa dau la Academia de Educatie Fizica si Sport si sa devin antrenoare de tenis, un sport care imi ocupa destul de mult timp si acum. Sunt jucatoare de tenis legitimata la clubul Den-Haag (Olanda) si campioana interdistrict a Olandei in 97 si 98. Prietena mea cea mai buna a fost finalista la Rolland Garros; cand avem timp, ne intalnim si tragem un meci pe cinste. Cred ca mi s-ar potrivi Academia, pentru ca am fost mereu o sportiva. Am facut si role, si patinaj artistic, inot, dans sportiv la Universitatea Ecologica acum sapte ani, si imi place in egala masura sa fac skate-board si surf.
Iuliana: Eu inca nu m-am gandit ce voi face mai departe. Mai sunt doi ani, in care am timp sa ma hotarasc. Ar fi grozav sa imi gasesc o preocupare legata de masini, fiindca ma pasioneaza de mult timp si ma si pricep la ele. Poate voi avea vreodata o emisiune de profil la Tv. In perioada in care am lucrat ca manechin, am fost prezentatoare la targul de automobile Sab 2003. A fost o experienta deosebita, care mi-a facut mare placere.
- Ati fost aproape toata vara la mare, unde ati avut foarte multe concerte. Cu ce impresii v-ati intors?
Amalia: A fost frumos, in primul rand pentru ca am stat atat de mult la mare. Oricum ai lua-o, suntem inca niste copii si nu putem sa nu ne bucuram de apa si soare. Au fost si foarte multe concerte si nu e putin lucru sa fii pe scena, aplaudat de multa lume. Am cantat si pe ploaie, pentru ca nu am vrut sa refuzam nici o cantare. A fost chiar unul din concertele care ne-au placut la nebunie. Am avut si cinci spectacole in aceeasi zi, nu exagerez.
Iuliana: Cele mai multe cantari le-am avut la terasele unor hoteluri de 3, 4 sau 5 stele, alaturi de alte nume mari din muzica romaneasca. Cele mai bune contracte au fost cu lantul de Hoteluri Majestic. Dupa atatea aparitii, am reusit in sfarsit sa ne omogenizam, sa ne simtim una pe alta. Cred ca au fost, in fond, cele mai serioase repetitii pentru ce urmeaza. Chiar aveam nevoie de asa ceva, pentru a ne obisnui cu scena. A fost destul de obositor, dar nu putem spune ca nu ne-am si distrat.
Amalia: Patronul unei terase ne-a oferit, de exemplu, o zi cu salupa pe mare. A fost una din cele mai tari experiente. Ne-a crescut adrenalina foarte rapid. Erau si valuri foarte puternice, iar noi nu aveam nici veste de salvare. Iuliana nici nu stie sa inoate. A fost foarte frumos. La intoarcere, pe plaja, am avut o sesiune de autografe, am stat de vorba cu fanii. Nu ne-a venit sa credem cat de multi admiratori am castigat intr-un timp atat de scurt. Printre picaturi am stat la soare, bineinteles, am facut jogging si am jucat baseball pe plaja, joc cu care am cucerit multa lume. Asa ca am facut doua echipe mari, iar a doua zi, cand am venit la plaja, echipele erau deja formate si ne asteptau.
- Ce planuri mai aveti pentru toamna asta?
Iuliana: In afara de faptul ca trebuie sa mergem din nou la scoala si vom avea si de invatat, vom pleca prin tara sa promovam albumul si, foarte-foarte curand, plecam in Italia, intr-un mini-turneu, pentru a incerca sa ne facem cunoscute si acolo. In ultimii ani, occidentalii sunt foarte receptivi la muzica romaneasca.
Foto: arhiva formatiei